Monada raţiunii de Lucian Ciuchiţă-Libris Editorial

Monada raţiunii de Lucian Ciuchiţă-Libris Editorialrecenzie

Editura: Libris Editorial

Număr pagini: 244

An apariţie 2018

   Se spune că doar cu un îndemn cineva te poate determina să vrei să-ți depășești limitele pe care crezi că le ai. Asta face Lucian Ciuchiţă de câte ori îmi oferă un nou roman  scris de el. Și nu mă refer la cele scrise în genul pe care-mi place să-l citesc (thrillere sau polițiste) ci la celelalte, cum a fost și 250 DE KILOMETRI ȘI UN SECOL DE AMINTIRI, iar acum “MONADA RAȚIUNII”, o colecție de eseuri filozofice.

   Și pentru că de fiecare dată reușește, haideți să vedem despre ce este vorba în noua lui carte…

   De-a lungul anilor Lucian Ciuchiţă a scris mici eseuri, filozofice sau nu, despre diferite momente sau evenimente ale vieții, pe care s-a hotărât să le cuprindă într-o carte, o carte a experienței. Dar n-a făcut-o oricum, ci dându-i o continuitate, legând între ele eseurile, folosind un limbaj simplu (fără cuvinte prețioase și pompoase), scriind astfel încât oricare dintre noi să înțelegem ce vrea să ne spună.

   Pentru că “La început a fost Cuvântul” (Sfânta Evanghelie după Ioan), prima parte este intitulată “Regii Cuvântului”

   Lucian își imaginează că ”pe muntele care fusese cândva salvarea lui Noe și a rasei umane”, într-o piramidă de cristal, la o masă imensă cu “jilțuri regale”, se adunaseră înțelepții Pământului. Se numeau “Cei 11 regi ai cuvântului”, și la cererea scriitorului trebuiau să dezbată o temă extrem de importantă:

“De ce Cuvântul s-a împotmolit în laguna necunoașterii și a ignoranței, de ce nu mai este folosit la justa lui valoare și lumea nu-i mai înțelege nici sensul și nici necesitatea obiectivității?”

   “ADEVĂRUL este cel care suferă cel mai mult și, odată cu el, întreaga omenire.”

  Fiecare Rege avea numele dat după o culoare, care întruchipează diferite calități, astfel că părerile lor se îmbină într-un tot. Au discutat despre puterea cuvântului, despre plagiat, scrieri și scriitori slabi, lingușitori, lăudăroşi, scriitori de ode, despre cenzură, dar și despre cei curajoși, cei care influențează viața lumii cu părerile lor:

 

“Crezi că scrierile tale sunt bătăi la ușa Eternității, sau de omorât timpul?”

  “-Cea mai serioasă problema vine din partea celor care trec drept înțelepți, atât de “înțelepți” că și ghilimelele ar roși de le-ar fi puse alături, care nu sunt de fapt preocupați decât de a își înălţa lor înșiși statuie și, bineînțeles,de inavuţire exacerbată.”

   “De fapt, de acum nu sunt prea multe de făcut. Spiritul lumii s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă, iar tratamentul propus de noi doar îi prelungește agonia… Cu toții suntem vinovați de starea maladivă în care a ajuns LUMEA, iar SPIRITUL ei este pe patul de moarte! Prea multe orgolii individuale, care au format un megaorgoliu peste măsura suportabilității și a toleranței. Suntem cu toții luptători, dar nu ne luptăm cu noi înșine, doar ne războim între noi, fără simțul cunoașterii și al percepției reale de perfecționare individuală. Ne lipsește adevărata libertate a conștiinței!”

  Care dintre regi este mai înțelept veți hotărî voi citind cartea.

  Urmează apoi eseurile care pornesc de la începuturile și nedumeririle scriitorului, legate mai ales de cuvinte și folosirea lor adecvată sau nu, dar și de rolul celor care ar trebui să lupte mai mult cu “bolile limbii române

  “Azi, Puntea între Ieri și Mâine” sau “Amintiri despre viitor”, sunt o trecere în revistă a ceea ce visăm să facem și ceea ce reușim în final, iar la întrebarea :

  “Oare ce aș face dacă viața mi-ar da o nouă șansă? Dacă ar trebui s-o iau de la capăt, tot așa aș proceda?”

  Răspunsul e că am face “alte greșeli” care ne vor duce neîncetat la alte întrebări. Și mai este ceva: niciodată nu vom putea “fugi” nici de regrete, nici de amintiri, bune sau rele, trebuie doar să le înfruntăm:

  “Amintiri despre viitor sau problemele nerezolvate ale trecutului?

  Între idei, trăiri, descoperiri ale științei, oamenii încearcă să se cunoască pe ei înșiși, să caute sensul și speranța vieții

SUNT
Sunt o casă în care te poţi ascunde de mulţimea
şovăitoare,
Sunt o cameră în care te poţi strecura
Cu gândurile tale despre lume şi miracole.
Sunt un simplu loc în care poţi să uiţi tot ce regreţi!
Sunt locul în care visezi zilnic să ajungi…
Că vrei să ajungi, dar nu ai aripi să te înalţi.

Sunt ce vrei tu să fiu!”

  Lucian ne plimbă puțin prin alte lumi: Kenya, Shri Lanka, făcând o paralelă între felul de-a fi și gândirea oamenilor de acolo cu cei de-aici.

  Eseurile lui atacă problema premiilor literare, a premiilor Nobel pentru literatură (cum s-au dat și în ce condiții), ne vorbește despre religii și influența lor în viața noastră, despre “snobismul literar” prost înțeles, despre cei care consideră că sunt înțelepți și a toate știutori, așa încât pot critica și diseca o opera fără a fi scris un rând la viața lor.

   Ne vorbește despre non valori care au invadat televiziunile și viața în sine, ”vedete de carton”, manele, incultură. Ne spune despre cei care preferă să existe mai mult pe internet, fără să cearnă adevărul și realitatea, acceptând toate inepțiile prezentate de așa zise nume celebre. Despre oameni ai cuvântului ajunși, prin anumite circumstanțe, în frunte și predicând în cuvinte goale și fără sens, dar crezuți și admirați nu pentru că merită, ci pentru că  “așa dă bine”.

  Și totuși mai există înțelepți care ne pot sfătui, care ne oferă o altă perspectiva asupra viețîi:

“POVAŢÃ
Pluteşte pe aripile speranţei
Către locuri nebănuite,
Iar dacă ele nu există,
Dumnezeu le va crea pentru tine
Ca să-ţi răsplătească îndrăzneala.”

   Lucian ne vorbește despre sărbătorile iubirii, despre flori, suflet, cărți, despre Dumnezeu și viață:

 

“Unii dintre noi trăiesc mai mult, dar fără să înțeleagă rostul vieții, alții trăiesc mai puțin, dar cu mai multă aplecare spre cunoaștere și cuprind cu gândul necuprinsul.

  Depinde de puterea fiecăruia de înțelegere și, în mod special de Destin.”

   Și dacă  “Va veni timpul când oamenii nu vor mai exista”?:

   “Și dacă Pământul nu ar mai exista, tot mai există un atom din sămânța Speranței.”

  Citim despre condiția scriitorului, despre târguri de carte și festivaluri de carte, despre oamenii întâlniți, dar mai ales despre iubiri: iubirea de carte, de oameni, iubirea față de sufletul pereche:

“CÂND IUBEŞTI

Când iubeşti, îţi cresc aripi să zbori
Spre lumi ce sorb extaz şi agonie,
Când iubeşti, îţi simţi visele împlinite
Iar viaţa capătă un rost…
Când iubeşti, marea îşi spumegă valurile spre zări
albastre
Iar Soarele apune liniştit.
Când iubeşti cu adevărat, noaptea
Se retrage în spatele stelelor pereche…
Când iubeşti şi fiorii dragostei te cuprind,
Pământul emană un miros de trandafiri roşii.
În schimb, dacă nu iubeşti
Toţi trandafirii se ofilesc şi mor…
Când iubeşti, Luna te priveşte cu drag
Iar bolta cerească îţi cântă o serenadă
La balconul inimii tale…
Când iubeşti, culmea, demonii se mai liniştesc
Şi cântă la harpă o melodie surdă…
Când iubeşti, te simţi: OM, Rege şi Veşnic Cavaler,
Iar simţurile îţi deschid noi frontiere.
Când iubeşti, eşti o fiinţă supremă în Univers
Şi îngerii se apleacă cu respect în faţa ta,
Aşa cum roua vieţii se prelinge pe frunzele speranţei…
Când iubeşti, zăpada dispare în freamătul ghioceilor
Aşa cum pleoapele deschid ochii iubitei

Să strălucească neîncetat.”

 

  Lucian ne mai povestește multe despre cărți, oameni, cultură și incultură, menirea scriitorului, puterea cuvintelor, sintetizate  într-un îndemn pentru cei ce au într-adevăr ceva de spus:

“Să scriem cuvinte

Să scriem cuvinte cu petale de flori
Să scriem cuvinte cu lacrimi picurate din nori
Să scriem cuvinte cu lava din noi
Să scriem cuvinte ce risipesc tristeţea
Pe luciul apelor dintre Pământ şi Cer
Să scriem cuvinte care sfidează destinul
Şi pot să emane un aer divin
Să scriem cuvinte ce mută munţii din loc
Să scriem cuvinte care vor aprinde focul lăuntric
Şi apoi de apa ce va ostoi setea de pământ…
Să scriem cuvinte în praful depus pe sentimente
Or să gravăm litere pe piatra cunoaşterii…
Să nu scriem cuvinte fără sens!

  Mai sunt multe lucruri de citit, de înțeles, de gândit, dar pentru asta trebuie să citiți “Monada Rațiunii”. O să va placă și va veți regăsi în gândurile și părerile lui Lucian Ciuchiţă.

   Și dacă tot am citit “Monada rațiunii”, mi-a plăcut și zic eu, am reușit să vă și spun câte ceva, aşa că  am hotărât să-l iau puțin la întrebări și pe Lucian.

  Arci: Câte cărți și ce genuri ai scris până acum? Ești mulțumit de parcursul lor?

  L.C.: Consider că numărul lor este un aspect mai puțin relevant într-o analiză, mult mai important este dacă acele cărți vor trece proba timpului…Dacă peste ani opera ta se va găsi în marile biblioteci ale lumii, ori dacă vei fi citit peste veacuri…Se spune că vei fi nemuritor prin cărțile scrise cu atâta trudă și afirm cu toată tăria că adevăraţii scriitori fac parte din tezaurul spiritual al unui popor. S-a spus despre mine că sunt un scriitor polivalent, care poate aborda multe genuri literare cu ușurință celui care stăpânește harul scriitoricesc. Dacă privim cu atenție observăm că așa este, iar cele 20 de cărți publicate până acum confirmă acest lucru.Vorbim de o opera care nu se vrea ci este valoroasă, atât prin consistenţă cât și prin varietatea genurilor abordate. Cele 10 romane publicate prezintă un univers complex, un univers creat prin imaginația bogată a unui artist al cuvântului, fiecare carte fiind o lume nouă care te invită să-i descoperi tainele… Vorbim de genuri diferite ca o dovadă că nici un gen nu îmi este inabordabil și descoperim o paletă largă de romane. Polițist, istoric, romantic, SF, fantasy, chiar și un bildungsroman întâlnim în lista amintită. Apoi sunt trei volume de poezii, o culegere de eseuri filozofice, un volum de povestiri și cinci cărți economice…Urmează să public anul viitor alte două romane și o carte de psihologie. Mă bucură faptul că romanele mele se găsesc în librării și, în mod special, în marile biblioteci din România. Întreaga colecție se află la Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Națională și la cele patru Biblioteci Centrale Universitare din București, Cluj, Iași și Timișoara…Este o recunoaștere că am bătut la “Poartă Eternității” și nu am irosit timpul până acum…

  Arci: Ce planuri de viitor ai? Mai scrii scenarii de film sau te limitezi la cărți?

 L.C.: Nu voi mai scrie scenarii de film. În schimb, voi continuă să scriu și să public romane. Dacă va fi cazul și, numai dacă mi se va cere, mă voi adapta cerințelor de a scrie un scenariu… Fie după romanele mele, fie după alți autori…Probabil nu mă voi îndepărta prea mult de lumea cinematografică, dar voi fi mult mai selectiv în ceea ce privește colaborarea. Îmi voi propune scenariile și romanele unor case de filme din Australia, Noua Zeelandă, Franța, Țara Galilor, Norvegia, China și nu în ultimul rând, Rusia…Artistul și creația nu au granițe. Pe creatori nu îi interesează politică și ideologia, ci numai exprimarea artistică și promovarea culturii…Dar, mai am o dorință. Am să înființez o fundație literară care îi va sprijini pe adevărații scriitori din țara noastră, care, desigur, în momentul de față sunt marginalizați și nu au nicio șansă să-și publice creațiile și să-și primească recunoașterea. Știu cât de greu este să fii singur, neajutorat și fără posibilități… Mă declar un dușman al maculaturii ( inclusiv cea din import), și, în același timp, sunt un susținător fervent al valorilor autentice din România. După ce voi încheia procesul cu Hollywoodul am să mă implic în promovarea  literaturii de calitate care face cinste neamului nostru. Sunt un om de cultură și am să aplic modelul lui Mecena…

  Cine este Lucian Ciuchiță?

  LC: Absolvent al Facultății de Cibernetică ASE București,1993, doctor în statistică, ASE București, 1999, scriitor cu o activitate literară de peste 20 de ani-20 de cărți publicate și 3 în curs de apariție, romancier și scenarist, membru al Uniunii Cineaştilor din România din 1991, om de televiziune în perioada 1990-2002, realizatorul și colaboratorul unor emisiuni: Gaudeamus, Poliția în acțiune; Poliția în alertă, Actualități, Lege și fărădelege, Transfocator, Bună dimineață (TVR1),  Dreptul la replică și Observator (Antena1). Pionierul emisiunilor cu și despre poliție. A fost purtătorul de cuvânt al poliției în perioada mandatelor miniștrilor de interne: Doru Viorel Ursu, George Ioan Dănescu, Doru Ioan Taracilă. A fost profesor asociat la Academia de Poliție, ASE, Univ. Româno-Americană și Univ. Nicolae Titulescu, unde a predat următoarele materii: Economie, Statistică și Modelare Economică. …câteva dintre realizări: “Visul”1990, film de debut, “Moartea albă” film documentar, 1996; “Filiera germană” film polițist,1999 (actor). Apreciere Greenpeace în 1993, pentru documentarul: “România, groapa de gunoi a Europei?” Colaborare cu CNN și BBC, în perioada 1992-99. Cărți publicate: “Dispariția”, roman, 2005; “Oameni și Țărmuri”, vol. poezii 1996; “Căutătorul de Zimbri”, vol. poezii 1999; Scurtă Analiză a Terorismului Contemporan( co-autor), 2006; “Prețul și Decizia în Afaceri” 1998, “Manual practic de Statistică, co-autor, 1999, Insula Purgatoriului-roman, 2014, Copoiul din Cardiff-roman polițist, 2014, Taifun în adâncuri-thriller psihologic, 2015, Gemenii lui Bormann-roman istoric, 2016, Celeste-Planeta Purgatoriului-romantic-SF, 2017, 250 de kilometric și un secol de amintiri-bildungsroman, 2018, Submarinul teroriștilor-roman de spionaj, Monada Rațiunii-eseuri filozofice, 2018, Deșertul fluturilor albi-român pamflet …A colaborat cu TVR, Antena1, Prima TV, TL7ABC, unde a realizat numeroase reportaje și documentare. În 1994, emisiunea” Dreptul la Replică”, difuzată pe postul Antena1, realizată împreună cu ziaristul Horia Alexandrescu a fost premergătoare emisiunii: “Marius Tucă Show”. Este pionierul emisiunilor de prevenire și cu realizări ale poliției ( “Poliția în acțiune”; “Lege și Fărădelege”( 1991-99)), după un format de emisiune propus mai întâi pentru TVR, dar refuzat fără prea multe argumente, s-a realizat celebra emisiune “Urmărire Generală”, difuzată pe PROtv.

  A lucrat 10 în poliție și 5 ani în SPP. A făcut parte dintr-o echipă specială de protecție a Președintelui României ( în timpul președinților Ion Iliescu și Traian Băsescu). De 7 ani este scriitor profesionist.


Mulțumesc, Lucian pentru răspunsuri, dar și pentru ocazia de-a citi cărțile tale.

Sincer, abia aștept noile provocări.

Recenzii Cărţi Lucian Ciuchiţă

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

13 COMMENTS

  1. O carte valoroasa care face cinste literaturii universale si se bucura de respectul Academiei Romane. O culegere fermecatoare de eseuri filozofice. Multumesc, Arci! O recenzie magnifica…Multumesc mult “Literaturii pe tocuri” pentru promovarea acestei minunate carti…

  2. Felicitări pentru recenzia ispititoare, Arci! Mult succes în continuare autorului 🙂

  3. Eseu, poezie sau roman… toate sunt adevărate opere, iar domnul Lucian Ciuchita este um om de valoare! Arci, eu nu pot decât să-ți mulțumesc din suflet pentru că ne-ai pus în fața unui astfel de har!

  4. Un autor drag mie!
    Un autor roman care surprinde întotdeauna
    Felicitări, domnule Lucian.
    Felicitări, Arci pentru recenzie

  5. Este autorul care nu dezamăgește niciodată ! Fiecare roman este fascinant ! Felicitări Arci ! Minunată recenzie ! Felicitări autorului !

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.