Logodnicele Reichului, de Jean-Christophe Grangé – Crime Scene Press – recenzie

Logodnicele Reichului

Autor: Jean-Christophe Grangé

Crime Scene Press / 2022

  “Jean-Christophe Grangé (n. 15 iulie 1961 la Boulogne-Billancourt) este un jurnalist, reporter, scriitor, scenarist și autor de benzi desenate francez. Opera sa a fost tradusă în peste treizeci de limbi, Grangé devenind, astfel, unul dintre cei mai de succes autori francezi contemporani de polar.
În 1994, debutează în roman cu Le Vol des cigognes, un volum mai bine primit de criticii literari (care îi laudă imaginația bogată) decât de public. Totuși, al doilea său roman, apărut în 1998, Les Rivières pourpres, devine bestseller absolut. În 2000, Les Rivières Pourpres e adaptat pentru cinema de către Mathieu Kassovitz. Un alt succes răsunător: filmul depășește 3,5 milioane de bilete vândute în Franța și are încasări importante cam peste tot în Europa, dar mai ales în Italia.
După apariția romanelor Le Concile de pierre (2000) și L’Empire des loups (2003), reputația lui Jean-Christophe Grangé de maestru al thriller-ului francez devine de necontestat.”

“Superbele Logodnice ale Reichului se întâlnesc în fiecare după-amiază la Hotelul Adlon din Berlin, unde stau de vorbă și beau șampanie în timp ce Europa, în pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, e gata să facă implozie. Dar ele sunt și victimele unui ucigaș misterios, care le atacă pe neașteptate pe malurile râului Spree și le supune unor mutilări cumplite…

În acest Berlin incandescent, trei personaje ieșite din comun pornesc o anchetă: Simon Kraus, un psihanalist talentat și gigolo, pregătit oricând să-și șantajeze pacienții; Franz Beewen, un uriaș al Gestapo-ului, brutal și nemilos, aflat în război cu lumea întreagă; Minna von Hassel, o moștenitoare bogată și un psihiatru dedicat, hotărâtă să-i salveze pe cei de care Reich-ul a uitat. Cei trei anchetatori care nu au nimic în comun unul cu celălalt pornesc pe urmele Monstrului și descoperă un adevăr năucitor. Răul nu e întotdeauna acolo unde te aștepți să fie.”

  Trebuie să mărturisesc  că am avut o oarecare reținere, mă săturasem de romane cu și despre război, am citit prea mult despre atrocitățile și crimele comise în lagăre sau închisori, despre abuzuri, despre trenurile morții. Dar a avut de câștigat autorul, pentru că Jean–Cristophe Grange este unul dintre preferații mei,și nu m-am înșelat  pentru că, așa cum spune Annette Wieviorka-istoric,  am dat peste:

“Un roman minunat. Incredibil de corect în privința nazismului.”

  Să nu credeți că autorul atenuează faptele și evenimentele, din contră, povestea și personajele le accentuează. Te prinde atât de mult povestea și schimbarea atitudinii personajelor încât totul se încadrează parcă firesc.

  Știți deja că în perioada războiului s-au făcut multe experiențe medicale, crude și sadice, pe oameni sănătoși sau bolnavi, pe cei pe care naziștii nu-i considerau mai mult decât niște animale sau un balast pentru nația ariană.

  Grange ne descrie viața din Berlin în pragul celui de-al doilea război mondial. Totul este în contrast: sărăcia cu bogăția, oameni care abia își târăsc zilele, întorși din primul război cu diferite tare, și oameni care trăiesc în lux și bogăție, cu case mari, servitori, întâlniri în cluburi și localuri selecte, tratați în clinici respectabile sau de psihologi reputați.

  Ne descrie oamenii din SS, atitudinea lor arogantă, dar și descendența lor, câțiva cu rang înalt, uneori cu studii, dar marea majoritate din familii sărace, sau fără școală, dispuși să facă orice pentru a fi în funcții și alături de un grup unde își pot permite să-și arate  adevărata fire de torționari și călăi, dar și prostia și obediența față de șefi indiferent cât de aberante sunt ordinele primite. E descrisă diferența și concurența între Gestapo și armată, ranchiuna, ura, capcane întinse de unul sau de altul. O lume tulbure, guvernată de violență, indiferență, ură, lăcomie, trădare.

Pe acest fundal se desfășoară povestea romanului.

  Se găsește un cadavru, al unei tinere bogate, căsătorită cu un om al puterii, cadavrul este eviscerat cu uterul scos și burta tăiată. Pare opera unui măcelar sau doctor. Inițial cazul îi este dat unui polițist de la Kripo, dar Max Wiener, după ce dă de un fir dispare, va fi găsit mai târziu îngropat. Franz Beewen primește sarcina de-a elucida cazul, pentru că între timp mai apar trei crime, dar șeful îi cere ca el să afle primul rezultatele, să poată hotărâ ce trebuie spus și ce nu.

   Singurele legături dintre cele 4 soții bogate și cu soți influenți erau: hotelul Adlon unde își înființaseră un  fel de club și medicul psiholog Simon Kraus pe care-l frecventau.

Franz Beewen,fost polițist, intrat în SS, dorea să ajungă pe front, așa că se implică total în rezolvarea cazului.

  Simon Kraus avea o întreagă arhivă cu ședințele și nu numai că le asculta, dar se și culca uneori cu pacientele, apoi le șantaja. Așa combinând doctorul, de altfel strălucit, cu gigoloul și șantajistul putea trăi foarte bine.

  Apoi mai era Minna von Hassel, medic psihiatru, care înfiintase un azil  pentru cei săraci la Brangbo, o proprietate a familiei, unde erau îngrijiți mulți bolnavi mintali irecuperabili(la fel ca tatăl lui Beewen). Era lăsată în pace pentru că familia ei, aristocrată, dar și foarte bogată, construia șoselele și autostrăzile Reichului. Dar în programul de epurare al bolnavilor mintali, conceput de doctorul Ernst Mengerhausen, clinica este arsă cu tot cu bolnavii din ea.

  Franz Beewen îi va coopta pe Simon și pe Minna în cercetări, încercând să elucideze cazul. Felul în care erau ucise victimele arată un criminal care atacă femei gravide și le fură fătul (lucru aflat la autopsie). Vor afla despre clinica lui Mengerhausen “Lebensborn”, vor auzi despre proiectul Europa (dar abia mai târziu vor afla ce minte bolnavă l-a gândit).

  Infiltrarea în clinică, cu pretextul fertilizării, le oferă un posibil ucigaș, un actor arian, un adevărat Siegfried, dar este ucis și nu poate fi  interogat.

  Apoi găsesc adevăratul ucigaș, o femeie provenită din neam de țigani, Magda Zamorski, văduva unui prinț polonez, pentru care: “Boala de care suferea însemna puterea ei.”

  Era albinoasă și datorită bolii părea doar o adevărată ariană. Așa putuse să între în program, aflase ce se urmărea și apoi se răzbunase ucigând victimele și pe ea însăși, răzbunându-și neamul prigonit.

Dar Magda doar sfâșia cu cuțitul burta femeilor… Atunci cine le scotea organele și fătul????

  Șeful lui Franz închide investigația satisfăcut de rezultate. Franz pleacă pe front, Minna e și ea la un spital de campanie, Simon vizitează azile și consiliază bolnavii.

  Dar Franz nu este satisfăcut pentru că cel vinovat de toate astea, cel care pusese la cale proiectul (despre care nu aflaseră  încă ce însemnase) nu știau unde se află. O poveste aflată pe front, un zvon, o localizare a doctorului Mengerhausen (pe care voia să-l pedepsească și pentru moartea tatălui său în incendiul azilului) îl pune pe urmele corecte.

  Îi caută pe Minna și Simon, fiecare avea câte ceva de răzbunat, și-l găsesc pe doctor într-un lagăr-clinică din munții polonezi. Acolo se făceau analize, sterilizări, operații pe viu, totul în numele științei și cunoașterii, apoi cobaii umani erau arși sau gazați.

  Povestea megalomanică a lui Mengerhausen completează și elucidează misterele din povestea Magdei. El le explică și în ce consta proiectul Europa (și de ce era numit așa)- o uniune a zeilor din vârful Reichului cu femei ariene pentru a face urmași arieni cu calități certe. Un proiect aberant care îți dă fiori numai când îl citeșți,  dar să fii și parte din el.

Mai mult nu-ți vine să crezi  ce minte bolnavă poate născoci așa ceva.

Care era viziunea lui Mengerhausen?

Cine și în ce  condiții participa la ea?

Cine scosese feții și organele victimelor?

Care este povestea protagoniștilor?

Cum vor elucida Franz, Minna și Simon cazul?

  Sunt numai câteva întrebări, dar romanul este mult mai cuprinzător și complex, cu multe peripeții, evenimente, întâmplări petrecute de-a lungul a aproape 700 de pagini.

Și așa cum spune  Lire-Le Magazine Litteraire:

  „O poveste consistentă, inteligentă, care oscilează și răstoarnă lucrurile cu susul în jos.” cu care: „Grangé dă lovitura. ”(Bernard Legut, RTL)

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Logodnicele Reichului de Jean-Christophe Grangé – Crime Scene Press – recenzie