Metropolis – partea a doua, de Monica Ramirez – Editura UP – recenzie

Metropolis- partea a doua

Autor: Monica Ramirez

Editura: UP

Anul apariției: 2023

Nr. pagini: 652

Colectia: Smarald SF & DISTOPIE

  Trecuseră aproape șase luni de când lava și cenușa deveniseră ucigași în masă, dezlănțuite inițial în Cascade Corner, în Yellowstone. Din momentul primei erupții și până la ultima, tăvălugul distrugerii se extinsese cu furie pe întreaga planetă. Lava incandescentă combinată cu cenușa toxică și nenumăratele valuri piroclastice de gaze fierbinți și sticlă vulcanică acoperiseră pantele crestelor muntoase și orașele într-un tsunami de moarte neîngrădit. La final, rămășițele omului modern, cu tot cu case, mașini și infrastructură fuseseră îngropate sub metri de cenușă.

  Fiecare carte este o călătorie spre necunoscut, lumea prezentată în paginile ei este remarcabilă, tulburătoare, debordând de informații ce ajung la tine prin emoția artistică și talentul pur al celui ce o dezvăluie. Metropolis este una dintre cele mai frumoase călătorii, unde vocea umanității înăbușită de o eminentă apocalipsă reușește să se facă auzită, creionând astfel un tărâm al cuvintelor ce dau viață unei povestiri unice despre lupta pentru supraviețuire și puterea de a merge mai departe atunci când ziua de mâine este doar o speranță, un vis pierdut în cenușă.

   În cele mai multe cazuri, primul volum dintr-o serie te pregătește pentru ce urmează, oferindu-ți unele indicii, repere în baza cărora propria imaginație anticipează un posibil curs. Aici nu este cazul. Începutul tumultuos, dezastre inevitabile, furtuni aprige apărute de nicăieri, roci imense aduse de valuri, experiențe bizare și descrierile încercărilor celor rămași în viață, te transpun într-o lume aflată la final. Atunci când credeai că ai înțeles ce se întâmplă, constați că ești departe de adevăr, nici una dintre concluziile tale nu este în tipar, apogeul imaginației atins în pagina din fața ta este doborât în următoarele. Fascinante aceste resorturi ale supraviețuirii cabrate artistic, fără egal, de autoare.

  Un experiment scăpat de sub control, efectuat de un grup de cercetători care au creat o nouă generație de nanoboti, diferită de cea cu aplicații medicale, având ca scop, printre altele, diminuarea temperaturii interne a vulcanilor și combaterea poluării măriilor și oceanelor, a avut ca rezultat dispariția populație planetei aproape de pragul extincției. Puținii supraviețuitori aflați pe vase de croazieră, nave militare sau submarine ne spun povestea acelor zile care, pentru mulți dintre ei, au fost cele din urmă. Când eșecurile echipajelor par să se multiplice, temerile celor implicați capătă nuanțe nebănuite, găsirea unei soluții viabile care să implice un viitor, devine stringentă și vitală pentru cei rămași. Supraviețuitorii de pe cargobotul Blythe Star împreună cu cei de pe submarinul nuclear american SSN Viper, aflați în Baza Neptune din California, privită inițial ca o nouă șansă la viață, ajung să se lupte cu o specie de hibrizi monștri apăruți ca urmare a unor experimente nereușite. Încercările de a obține hrană prin cultivarea unor legume esențiale, ingeniozitatea în obținerea unor surse de energie alternative, conflictele inevitabile în condiții improprii unui trăi decent, sunt doar câteva dintre aspectele primelor capitole.

  Gloanțele ricoșeară din pielea acoperită cu solzi mari ce formau o platoșă impenetrabilă, unul dintre ele trecându-i razant pe la ureche. Trezit din propria stupoare, monstrul își îngustă ochii aproape reptilieni și se lasă ușor pe labele din spate, în mod clar pregătindu-se să atace. Riley se întoarse brusc și-o lua la fugă înapoi pe coridorul pe care veniseră, apucându-l pe Mitch de un braț pentru a-l trage după ea. Mitch icni înfundat, descoperind brusc abilitatea de-a pune un picior în fața celuilalt mai repede decât crezuse vreodată că este posibil. 

  Echipajul navei Metropolis experimentase pericole atât de variate și dese încât unele erau la ordinea zile: furtuni clocotitoare, explozii de gaz metan, navigarea în ape toxice, sunt doar o parte dintre acestea. În condițiile unui eminent sfârșit, este remarcabil cum membrii acestui echipaj reușesc să creeze o conexiune asemenea unei mari familii, iar  modul cum este prezentată prin gânduri și fapte este, de cele mai multe ori, înduioșător. Personajul care atrage atenția cititorului este mecanicul navei Cally Evans. Grija pentru ceilalți, răbdarea în procesul de învățare, implicarea și abnegația de care dă dovadă sunt câteva aspecte elocvente în acest sens. Întâlnirea membrilor navei Metropolis cu echipajul luxoasei flote Fusion, ca urmare a defectării sistemului de desalinizare al acesteia, este plină de peripeții. Încercările de comunicare și întrajutorare nu capătă un contur clar, intenții ascunse și de neînțeles într-o astfel de conjunctură, devin evidente și îngrijorătoare pentru supraviețuitorii de pe Metropolis.

  Avea atât de multe informații de procesat și încă nu știa ce să creadă despre Flota Fusion. Părea un miraj, atrăgătoare și derutantă. Își imagina cum ar fi fost să trăiască acolo, înconjurată de toți acei oameni. Se îndrepta spre balustradă, cu privirea pierdută la orizont. Oceanul era un loc ciudat după ce soarele cobora sub orizont și luna sclipea palid prin stratul de nori și cenușă, declanșând în apă fenomene ce deveneau vizibile doar după lăsarea întunericului. Bioluminescenta creaturilor ce ieșeau din adâncurile Pacificului pentru a se hrăni făcea ca apa să strălucească în valuri de lumina albăstruie electrică. La fel ca oamenii, nu se temeau de întuneric ca atare, ci de necunoscutul din el.

  Echipajele de pe nava Oryole și submarinul SSN Ambusch sunt cei care, în încercarea de a găsi un loc pe harta lumii, unde cuvântul acasă să devină o certitudine, reușesc să întâlnească pirați, au la bord un sabotor hotărât, navighează prin Triunghiul Bermudelor… și lucrurile “bune” nu se opresc aici. O lume care se scufundă, continente ce dispar fără urmă, un număr limitat de oameni reprezentând speranța civilizației umane ce pare să aibă un singur timp, trecutul, linii temporale ce traversează puținele zonele în care supraviețuitorii numără zilele rămase, este tabloul oferit în cele ce urmează.

  După operațiunea dezastruoasă de salvare a submarinului Sewolf și recuperarea lui Deeter ca unic supraviețuitor al echipei de salvare, Oryole și Ambush fugiseră cu toate motoarele turate la maxim din fața atacatorilor nevăzuți și-a norilor negri cât niște munți ce păruseră să-i urmărească pentru o vreme. Wilmont fusese de acord cu Alexei că e nevoie să se retragă undeva în siguranță pentru a-și linge rănile și-a formula un nou plan. Încă nu știau cu ce se confruntă ori cine continuă să-i ofere susținere și resurse doamnei Nordlund, însă devenea tot mai clar că nu puteau îndeplini prea curând obiectivele operațiunii cu care-i însărcinase președintele Hargrave.

  Impresionant în această luptă contra cronometru cu pierderi inestimabile și incertitudini justificate, este implicarea celor rămași, dorința lor de supraviețuire a speciei umane, conștientizând totodată amploarea momentelor, grija pentru ceilalți și nu în ultimul rând, eroismul de care dau dovadă. Când într-un roman exploziv, în care sfârșitul este tot mai aproape, întâlnești laturi nebănuite ale sensibilității umane, sentimentele pe care le încerci sunt greu de redat. Pe întreg parcursul romanului (atât la primul volum cât și în cel de-al doilea), am simțit că sunt alături de fiecare echipaj, fiecare membru al acestuia, în fiecare încercare. Eșecul lor l-am resimțit ca pe unul personal, bucuria unei reușite m-a transportat într-o lume care pare să renască, iar meritul pentru toate acestea este al doamnei Monica Ramirez, autoarea care te surprinde, indiferent de genul literar ales, reușind de fiecare dată să te transporte într-o lume dincolo de imaginație, dincolo de cuvinte, cu o acuratețe a detaliilor rar întâlnită, structurând astfel arhitectura unei povestiri acaparatoare, la limita dintre posibil și imposibil. Fascinant! Reușesc să descopere acel loc care să le permită alocarea timpului necesar pentru găsirea unor soluții viabile pe termen lung? Supraviețuiesc pericolelor existente la tot pasul, există o speranță pentru ei, un viitor? Sunt câteva dintre întrebările la care veți găsi răspuns citind această fascinantă poveste a ultimilor pământeni….sau nu!

  Știți sentimentul acela care te face să îți analizezi propria existență prin alte prisme, să vezi ziua trecută în altă lumină, din alt unghi, ei bine, finalul acestui roman te determină să o faci …instinctiv și….este perfect!

Carte disponibilă pe site-ul Editura Up

Recenzii cărți

Metropolis – partea a doua de Monica Ramirez – Editura UP – recenzie