Necunoscutul. Partea 1 de Alexandra Gheorghe

Necunoscutul. Partea 1 de Alexandra Gheorghe

An apariție: 2015

Autor: Alexandra Gheorghe

Categoria: Literatura Română

Editura: LIBRIS

Nr. pagini: 152

  Alice, personajul principal al acestei poveşti, începe să cunoască fluturii dragostei în primul an de facultate. Copilă fiind, aceste sentimente puternice o sperie, făcând-o să nege cu toată tăria tot ce o lega de acest simţământ. Necunoscutul – băiatul care îi fură atenţia în anii de liceu îşi face simţită prezenţa doar în primul an de facultate – reuşeşte să o cunoască cu adevărat doar în ultima parte a poveştii.
 În prima parte, Alice, lăsându-se pradă unei poveşti false, legându-se de Cristian, băiatul pe care îl cunoscuse într-o vacanţă la mare, doar pentru a acoperi golul lăsat de Necunoscut înţelege dragostea cu ajutorul lui Cristi, astfel chinuind un suflet nevinovat. El se îndrăgosteşte de ea orbeşte, suferinţă şi chinul dragostei acoperindu-l în întregime. Între timp, conştientă şi matură după această relaţie, Alice se întâlneşte din nou cu Necunoscutul înfăptuind împreună o poveste încă nescrisă…
   Este o poveste simplă, unde dragostea umple toate golurile vieţii. Un sentiment care ne învaţă să suferim şi să ne acceptăm că personaje ale poveştilor noastre. Asemeni lui Alice, strâns legată de locurile natale, de munţii ei şi de mare, reuşim să înţelegem rolul nostru, doar aşa… făcând greşeli, neînţelegând, de fapt, începutul.

Fragment din cartea: Necunoscutul. Partea 1- Alexandra Gheorghe

   O dimineaţă străină, cu raze palide, îmi gâdilă tâmplă. Lâncezeam într-o somnolenţă de care nu mă puteam dezlipi. Murmurăm şi parcă încă mă mai lăsăm cuprinsă de visele diforme. Îmi deschid uşor pleoapele grele, apoi privesc spre o nouă zi… Încă era cald şi bine sub plapumă de la mama şi voiam să mai lenevesc, dar aceste gânduri erau în zadar. Trebuia să îmi desprind trupul leneş de pat şi să mă arunc cu patos spre ziua mult aşteptată.
  Mă pregăteam intens pentru întâlnire (cred că de doi ani). Gândurile mele răstălmăcite, mâinile mele gingaşe, copilăroase încă, pregăteau chipul de douăzeci de ani pentru o întâlnire simplă. Îmi recunosc emoţiile şi acum, inima îmi bătea cu putere, paşii îmi erau grăbiţi, deşi eram conştientă că zece minute trebuie să întârzii, testându-i răbdarea sau poate nerăbdarea de a mă cunoaşte. După nicio ora de pregătire intensă, atât fizică, cât şi psihică, îmi iau rămas bun de la Tanti Nuţa, gazdă la care stăteam în primul an de facultate şi păşesc zglobie către metroul de la Piaţa Sudului ce avea să mă conducă spre Piaţa Universităţii, punctul principal al întâlnirilor. Călătoria cu metroul, destul de liniştită, reuşi oarecum să îmi stăpânească starea de agitaţie ce îmi ocupă corpul.
„Urmează staţia Piaţa Universităţii, cu peronul pe partea dreaptă”, fredona doamna aceea mereu prezenţa în metrourile bucureştene. Depăşesc graţios linia de la uşa metroului, caut cu privirea o băncuţă liberă şi mă aşez cochetă pentru a mai aştepta câteva minute.
Am deschis cartea mea preferată, „Invitaţie la vals”, de Mihail Drumeş, un roman de dragoste excepţional, apoi îmi cufund privirea în rândurile scriitorului. Nu apuc să depăşesc două pagini că telefonul anunţă nervos şi nerăbdător, exact aşa cum plănuisem.
– Hei, ce faci? Ne mai vedem? Te aştept aici de o oră aproape, spuse el pe un ton destul de apăsat.

Sursa Libris.ro