Pasiunea nebună sau iubirea de carton - Rubrica La vie en noir

Pasiunea nebună sau iubirea de carton – Rubrica La vie en noir

   Încă din stadiul de embrion, resimțim aprig nevoia de iubire și tandrețe. În copilărie ne ghidăm pașii după persoana care ne oferă cel mai mult din timpul său și tânjim să ne știm apreciați și în siguranță.

  Ne spunem adesea că nu putem să ne simțim pe deplin fericiți sau împliniți până nu identificăm acel partener care să ne ofere constant senzația de iubire și înțelegere. Ne hrănim cu filme și cărți care tratează povești de amor pasional, tumult și dorință, relații în care iubirea depășește toate obstacolele și cei doi protagoniști, greu încercați de soartă, ajung să rămână împreună. Și cam acolo se închieie periplul, cu genericul de final. Puține scenarii se încumetă să investigheze și ce se întâmplă după ce se lasă cortina.

  Visăm la relații în care celălalt să nu aibă ochi decât pentru noi, să avem senzația, adânc înrădăcinată în suflet, că într-o încăpere plină cu oameni, gândurile și privirile noastre se întrepătrund perfect și că orice fisură care apare în platoșa perfectă a acestei iubiri nemaiîntâlnite, poate fi rezolvată prin înțelegere și comunicare. Prin atenție, răbdare și dovezi constante de iubire.

Câți dintre voi ați avut vreodată parte de o relație în care pasiunea extrem de puternică era capabilă să vă mistuie pe dinăuntru? În care distanțarea fizică și certurile adesea pornite din nimic, să se resimtă ca un capăt de lume? Probabil majoritatea, mai ales în perioada primelor încercări de a ddescoperi iubirea.

  V-ați pus vreodată întrebarea unde ar duce o astfel de relație în care zvâcul constant, iubirea tumultoasă, marcată inițial de un grad de gelozie care ne-ar flata și care ulterior ar putea crește până la gradul de obsesie deranjantă, ne-ar putea afecta dezvoltarea personală și traiul de zi cu zi? Între pasiune nebună și obsesie bolnavă există un pas extrem de mic. O relație în care cei doi ajung să considere că reprezintă totul unul pentru celălalt este o responsabilitate care devine încet-încet greu de suportat. A fi iubit de cineva pentru care orice altă activitate capătă un iz de plictis dacă nu te include, pune o mare presiune pe tine, când vei decide, după un timp, să acorzi atenție și altor persoane sau să îți oferi șansa de a te bucura de propria intimitate.

Citiți articolul integral pe blogul dananichitelea.ro

Rubrica La vie en noir

sursa foto credit unsplash Nathan Dumlao

Pasiunea nebună sau iubirea de carton – Rubrica La vie en noir

 

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.