Puterea celor fara de putere

Puterea celor fără de putere

   Această expresie a fost utilizată de Václav Havel (pentru telespectatoarele noastre care au deschis mai târziu televizoarele tipul este nu doar președintele Cehoslovaciei și Cehiei care s-a căsătorit cu o actriță la un an de la moartea soției sale, ci și unul dintre liderii Revoluției de Catifea și cel care a contribuit alături de Lech Walesa sau Adam Micknick la căderea comunismului) pentru a arăta că raportul de putere este unul ciudat și imprevizibil. De multe ori forța brută, care crede că își este suficientă sieși se poate lovi de un zid ciudat și nevăzut – adevărul. Aceasta era pe scurt teoria lui( cine are timp și chef o poate citi aici . Am preluat din ea titlul, precum și ideea generală – aceea că raportul de putere poate fi ciudat. Aplicând această teorie la relații putem obține rezultate interesante.

   Este fără îndoială că de-a lungul istoriei raportul de forțe a fost net defavorabil femeilor, ceea ce s-a tradus într-un statut social net inferior cu tot ceea ce decurge de aici – lipsa unor drepturi elementare, abuzuri asupra lor, ș.a.m.d. În toată această perioadă în care au fost supuse unor astfel de presiuni, femeile au dezvoltat, la fel ca cetățenii din țările comuniste, propriile mecanisme de apărare. Iar acestea erau dintre cele mai diverse. Uneori se ajungea chiar la punerea la punct a unui limbaj paralel, cum s-a întâmplat în Japonia secolului trecut, în Moldova anilor 1700, sau China medievală. Dar, în cea mai mare parte aceste mecanisme erau de genul manipulatoriu într-o relație. Atunci când forța este prea mare, ea poate fi înfruntată cu șiretenie. Ceea ce s-a întâmplat în cele mai multe situații, și de-a lungul vremii femeile au dezvoltat o întreagă tehnică de manipulare în relație. Ca exemplu am să mă întorc la povestea din Moldova anilor 1700, când limbajul femeilor era diferit de al bărbaților. (o spune Dimitrie Cantemir în ”Descrierea Moldovei”) O sută de ani mai târziu, acest limbaj este deja folosit de toată lumea în Moldova (este vorba despre limbajul pe acum îl ridiculizăm când vorbim despre moldoveni), semn că femeile reușiseră să-și impună supremația lingvistică.

  Este evident că raportul de forțe masculin-feminin s-a schimbat și, dincolo de insule mărginit-patriarhale (nu vreau să îi jignesc pe cei din Vaslui, dar exemplificarea asta se impune) este unul echilibrat.

   Ce nu a dispărut însă este reacția la fostul raport – manipularea emoțională tipic feminină într-o relație. Desigur este doar o problemă istorică. Încet, încet, pe măsură ce se vor obișnui cu statutul de egale ale bărbatului, femeile vor renunța probabil la tot arsenalul (de la dureri de cap, la replici de genul ”lasă că știi tu mai bine ce ai făcut”, sau ”eu pentru tine nu însemn nimic”) pe care l-au pus la punct în toată perioada în care exersau puterea celor fără de putere.

Dar până atunci trebuie doar răbdare. Și pentru noi, și pentru ele.