Rezistența, de Ștefan Ciocioi – Seria Cele douăsprezece încuietori – Editura UP – recenzie

Rezistența – Ștefan Ciocioi

Seria Cele douăsprezece încuietori

Volumul 2

Editura UP

Colecția Safir

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 268

Recenzie volumul 1 – Încleștarea epocilor

Rezistența de Ștefan Ciocioi high fantasy.

    „- Zei, oameni reînviați, creaturi mitice, nu contează. Asta e lumea noastră, iar noi… Noi o vom reconstrui împreună.”

   Citind primul volum din seria Cele douăsprezece încuietori am înțeles că aventura nu va fi una simplă și că Ștefan Ciocioi are încă multe surprize pentru cititori. Acțiunea se tot clădește spre marele punct culminant, fiecare nouă întâmplare aducând și mai mult suspans, curiozitate, scene pline de o înflăcărare aparte și neliniști interioare care nu îți slăbesc starea de captivare. Începutul călătoriei pe tărâmul Planariei nu a fost lipsit de încordare și pericol, povestea deschizând un drum surprinzător și incitant, iar pășind în peisajul volumului doi – Rezistența – povestea reușește să se construiască chiar mai palpitant, autorul mizând pe un joc de planuri pe care cu cât îl descoperi mai mult cu atât ești mai nerăbdător.

   „Rezistența” schimbă puțin perspectiva, și așa cum am anticipat, regatul Daetria își dezvăluie propria magie. Mergând pe o paralelă între evenimentele ce se declanșează atât în Liniera cât și în Daetria, acțiunea bogată a cărții este bine susținută, fără să se piardă din vedere elementele principale și detaliile esențiale. Mi-au plăcut mai mult ritmul și intrigile din acest volum, conflictele, situațiile limită și neprevăzutul au avut poate mai multă substanță și culoare, făcându-mi pulsul să sară pe alocuri și respirația să mi se întretaie. Nu ratez nici de această dată să ridic aprecieri scrierii lui Ștefan Ciocioi, care nu impresionează doar prin nemărginita imaginație și talentul de a contura personaje ce se fac rapid plăcute, ci și dând trăire poveștii.

„Nu tot timpul îți poți decide viața. Uneori, circumstanțele aleg pentru tine, iar tot ce ai clădit până atunci se duce, se… Stinge. Purtat de valul gigantic al timpului, plutind prin oceanul etern, numai sentimentul de singurătate rămâne cu tine. Zi și noapte te apasă, sapă în subconștientul tău, hrănindu-se cu speranța că vei prinde o altă rafală și viața pierdută ți se va întoarce. […] Dar în lumea asta nesfârșită, cine mai poate spune că există, că trăiește cu adevărat?”

   Eldric, Reanna și Klaugh cedează din rolurile principale unui alt trio care plusează plăcere lumii fantastice din carte. Talia, Gareth și Percy se împrietenesc în ziua în care se prezintă pentru a face parte din armata lui Sylas, Legiunea Daetriei. Luptele nu sunt nici pe departe încheiate, Planaria nu mai este continentul cu aceeași formă, războiul mocnește, însă, în interiorul fiecărui regat, forțe puternice se ciocnesc și creează haos. În Liniera, amenințarea Stăpânului Coșmarurilor și prezența Umbrelor, a oamenilor reînviați, și refuzul unui grup de luptători de a-l recunoaște pe Eldric noul lor rege, rezvrătindu-se și crezând că pot avea pretenții de negociere sunt întârzieri neplăcute la organizarea planului de apărare în fața adevăratei amenințări. Zeul de Foc al Daetriei este un mister, dar o prezență a cărui putere este de neînvins. Nimic nu este ceea ce pare a fi, nici măcar Talia, Gareth sau Percy, iar între zidurile Citadelei Cenușii stă gata de atac Rezistența. Magia este puternică și ar putea slăbi puterea zeului, dar când te lovești de trădări, minciuni și o influență străveche, lupta provoacă pierderi care lasă urme adânci.

„Tronând peste mulțime, statuia Zeului ținea în palma dreaptă o sferă de foc îndreptată spre vest, spre fostul regat al Ravniei. Cu pieptul dezgolit, silueta aurie amintea oamenilor de norocul pe care l-au avut că soarta a decis să îi nască în Daetria, sub protecția ființei care urma să pună toată Planaria în genunchi. Până acum câțiva ani, nimeni nu știa de el. Nu se poate spune dacă a apărut din senin sau a fost aici dintotdeauna, așteptând în umbră. Totuși, de îndată ce și-a făcut simțită prezența, Citadela Cenușie s-a rupt de Ravnia, iar regatul s-a cutremurat din temelii și s-a prăbușit. La scurt timp după, Sciera a văzut ultima lumină și a dispărut în cenușă. Iar acum… Galafor a suferit aceeași soartă. Un singur om… Atâta magie… Și nimic care să-l poată opri.”

   Este adevărat că i-am îndrăgit pe Eldric, Reanna și Klaugh de la prima lor prezență și chiar dacă evenimentele îi schimbă și în volumul doi nu sunt implicați atât de central în acțiune, ei se împacă bine cu plăcerea de a le descoperi pe celelalte trei personaje ce se arată principale. Talia este pusă într-o lumină din care se reflectă o poveste de viață care vibrează, Gareth reușește să strârnească zâmbete și să capteze atenția, iar Percy este o enigmă care intrigă. Dar cine sunt ei, de fapt, în marea schemă a lucrurilor?

   Dacă Rezistența a reușit să știrbească din puterea Zeului de Foc sau să îl înfurie și mai rău, dacă sunt și alți jucători care urmăresc din umbră și prezintă alte interese, dacă situația este fericită sau sumbră – acestea rămân să fie descoperite. Ceea ce îmi este clar: războiul nu a fost și nu s-a dat acum, abia stă să înceapă.

   M-am bucurat de o lectură fluidă și foarte vizuală, o carte în care magia este bine antrenată și misterul un factor pregnant, o poveste ce împletește cu fiecare capitol și volum tot mai multă fascinație și o călătorie ce prinde un avânt puternic. Seria Cele douăsprezece încuietori a lui Ștefan Ciocioi este una de citit și de urmărit.

Carte disponibilă pe site-ul Editura UP.

recenzii cărți fantasy