Rogue, de Monica Ramirez-Seria Gemini-vol 2-recenzie

Număr pagini: 317

Gen: spionaj/romance

Seria Gemini: Gemini, Rogue, Ops Files

Nu privi peste umăr, nu eşti niciodată singur. Moscova joacă după regulile ei.

,,O scurgere de informații în mediul cibernetic avertizează Casa Albă în legătură cu un plan devastator aflat pe agenda expansionistă a Kremlinului. Președintele american pune în scenă o operațiune ultra secretă de anihilare a agresiunii rusești. Un operator NOC e trimis la Moscova cu o misiune imposibilă. Un agent SVR lucrează contra cronometru în Seattle pentru a îndeplini ordinele Kremlinului. O actriță celebră e implicată în planurile a două puteri mondiale, riscând să fie strivită între doi coloși angajați într-o cursă nebună al cărui rezultat final nu poate fi decât o iminentă coliziune. Orbiți de răzbunare, adversarii caută paritatea, astfel încât escaladarea situației devine inevitabilă chiar și cu riscul anihilării reciproce. Doi spioni rivali sub acoperire își unesc forțele pentru a preveni o catastrofă mondială cu repercursiuni inimaginabile, în timp ce încearcă să jongleze cu o iubire extrem de riscantă.
O incursiune șocantă în culisele diplomatice ale politicii internaționale, dincolo de operațiunile militare convenționale, în epicentrul afacerilor clandestine unde politicienii, spionii și mercenarii se ciocnesc în războaie secrete ce nu intră niciodată sub incidența reflectoarelor presei internaționale. ”

  Spionaj, adrenalină, romance, operațiuni militare, războaie secrete -o combinație perfectă pentru un roman incitant.

   Rouge, volumul doi al seriei mi s-a părut și mai bun decât primul volum, și cred că asta se datorează personajelor creionate cu mult mai bine pe care le-am vizualizat, cu care am empatizat,  acțiunea este cu mult mai incitantă, iar povestea de dragoste mai fierbinte, credibilă, clară (deși nu pare din punct de vedere al jocului propriu zis), dar are dezvoltarea esenţială astfel încât să o poți asimila.

   De acesta dată mi s-a părut o carte mai caldă, mai aproape de percepția mea, nu știu cum să explic, ceva mai ,,a la’’ Monica. Adică mi s-a părut că regăsesc în unele situații/dialoguri/descrieri de atitudine ceva din autoare. Poate mă înșel, dar asta a fost ceea ce mie mi-a transmis cartea și probabil este unul dintre motivele care au făcut să îmi ajungă mai aproape de suflet.

   Pe fondul problemelor geo politice din lume, autoarea a creat o poveste de intrigă, un fel de misiune imposibilă. Acțiunea se petrece pe două planuri: Moscova și America. Doi președinți puternici, fiecare dintre ei încercând să se impună, de aici misiunile de asasinare din partea amândurora. Bine, Power, președintele american forțat de jocurile lui Rodin apelează la acesta măsură.

  Cu alte cuvinte fiecare președinte are câte un agent pe care îl trimite în misiune. Vaughn și Konstantin.

  Dar știți ce mi s-a părut super fain? Avem trei spioni, doi dintre ei îndrăgostiți de cel de-al treilea. Ăsta da, subiect.

Cei mai buni spioni pe care îi are la dispoziție țările respetive vor trece prin tot felul de situații.

   Nu știu de unde se alimentează autoarea cu documentarea, dar cert este că, descrierile, misiunile, acțiunea, personajele, totul este de o acuratețe și de o credibilitate ce te face să trăiești povestea la maxim.

Mi-au plăcut personajele, pot să spun că Vaughn este preferatul meu de până acum.

  Vaughn nu are o misiune ușoară și totul devine și mai complicat când intră în capcana rușilor. Se trezește pe o insulă din Hawaii, parțial amnezic, cu o femeie frumoasă alături care susține că este soția lui. Ceva i se pare că nu este în regulă și încerca să descurce ițele și să clarifice situația, să găsească drumul bun în tot acest labirint.

  De cealaltă parte îl avem pe Konstantin, agent SVR, care are și el o misiune periculoasă și destul de încâlcită dictată de un conducător rus cu o minte diabolică.

   Legătura dintre cei doi, nimeni alta decât Lana. Cine-i Lana? Pionul principal. Avem și de această dată un personaj fabulos feminin,  o actriță celebră implicată în planurile a două puteri, și am rămas surprinsă de cum a fost construită povestea în jurul ei. Ca totul să pară mai misterios vă spun că nimic nu este ceea ce pare a fi. Da, m-a intrigat.

,, o motocicletă Kawasaki Ninja neagră cu dungi verde neon se opri în scrâşnet de roți în fața lui. Motociclistul își scoase casca și Vaughn se simți ca în filmele cu proști la vederea zeiței cu păr lung, ochi albaștri imenși de un albastru intens, buze pline apetisante și un trup perfect care-i zâmbi cu un aer enigmatic.”

   Scrisă în stil cinematografic cartea îți captează atenția și te face să stai lipit de paginile ei până la final.

   Nu știu dacă ar trebui să vă povestesc foarte multe. Intriga are cursivitate, importanţă și am impresia că aș da prea multe spoilere, stricând astfel plăcerea voastră de a descoperi ceea ce se întâmplă.

   Nu am fost niciodată pasionată de mișcările politice din lume, da, am fost receptivă la știri, da, îmi plac filmele de spionaj, dar, sincer, nu credeam că o să îmi placă și  astfel de cărţi, care cuprind foarte multe informații. La început, și mă refer la primul volum, mi s-a părut destul de greu să asimilez informațiile, dar pe parcurs am ajuns să le înțeleg și în volumul doi mi-a fost mai ușor. Eram deja expertă, evident prin ajutorul dat de narațiune.

   Ce nu mi-a plăcut? Unul dintre personajele din primul volum pe care și îl regăsim și în acesta, ne părăsește. Nu voiam asta, chiar nu mă așteptăm, îmi plăcuse prea mult. Am crezut până în ultima clipă că va avea o altă reacție, dar….despre cine este vorba descoperiţi voi…iar spre final acțiunea ia o întorsătură de 360 de grade.

  Dacă vreți să descoperiți o carte de spionaj bună, condimentată cu de toate, citiți seria Gemini.

Când te scufunzi într-un abis al umbrelor, aminteşte-ţi că umbra este o extensie a luminii.

Cartea Rogue de Monica Ramirez poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

Recenzii cărţi Monica Ramirez