Singuratate
Singurătate
Există femei singure și bărbați singuri. Asta știm mai curând din viața de zi cu zi, pentru că, dacă ne uităm în spațiul public (mai exact în cel virtual) pare că există doar femei singure. Ele își strigă singurătatea cu o trufie care ascunde o tristețe fără margini, sau cu o indecență care nu poate fi decât expresia lipsei de înțelegere a vieții. Ajung singure undeva în jurul vârstei de 40 de ani, care a devenit noul prag. Parafrazând-o pe Coco Chanel și trăgând cu ochiul la Balzac am putea spune că 40 este noul 30. Vârsta la care femeile se trezesc din nebunia care le cuprinde undeva pe la 17-18 ani, când se cred buricul pământului, și când iau complimentele drept adevăruri imuabile și visele drept realități. Cam două decenii și ceva durează această vâltoare care le hrănește ego-ul până peste măsură.
Cu un astfel de bagaj iluzoriu nu e de mirare că se aruncă în relații dintre cele mai nepotrivite, din care se trezesc pe la 40 de ani, singure, rănite și, evident, fără nicio vină. Este momentul să umple rețelele de socializare cu postări motivaționale de genul ”Sunt prea bună, de aceea sunt singură”. În sinea lor, însă, știu că nu este așa, și că măcar vina de a fi ales prost la un moment dat, tot o au.
Se simt datoare să dea sfaturi, mai ales celor tinere (de fapt își dau sfaturi lor, celor de atunci). Numai că acestea nu le ascultă. Ele sunt în vâltoarea aceea care le astupă urechile.
Bărbații singuri sunt mult mai discreți. Nu se dau victime ale femeilor care nu ar fi știut să îi prețuiască, nu se cred prea buni pentru a fi într-o relație. Pur și simplu acceptă eșecul, pentru că și el face parte din regulile jocului. Ai greșit – ai pierdut. Unii își îneacă amarul în alcool, sau în alte vicii, alții îl depășesc. Depinde de caracter și de putere. Dar în victime nu pozează. Fie numai și pentru că le este rușine. Pentru ei singurătatea este o pedeapsă pentru că au greșit, nu o recompensă pentru că nu au știut să aleagă.
Ce face o femeie cu singurătatea? O transformă în stindard sub care își strigă neputința sub formă de auto-suficiență.
Ce face un bărbat cu singurătatea? O transformă în versuri
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe –
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine –
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…
(George Bacovia – Rar)
De multe ori te simți singur desi ești înconjurat de multă lume.
Fiecare își duce singurătatea așa cum poate , indiferent daca esti bărbat sau femeie. Atitudinea pe care o iei e in funcție de mediul in care trăiești.
Și eu cred la fel. Mi-a plăcut foarte mult modul în care s-au transmis ideile din articol.
Un adevar dureros
Voi putea confirma sau infirma peste vreo 10 ani. Până atunci… 30 este noul 20. 😀
Singuratatea este una, indiferent de sex. Nu putem diferentia.
Singuratate poate exista in doi si este mult mai dureroasa…cred . Din fericire acum nu stiu ce este singuratatea. Maine, nu stiu ce va fi .
Adesea, cei mai mulţi se tem de singurătate. Eu sunt o persoană mai introvertită, deci sunt obişnuită cu singurătatea. Dar sunt sigură că depăşesc şi aceste momente.. Este ceva trecător, mai ales în perioada adolescentină. Depinde de circumstanţe.
Mi-a placut articolul tau. Desigur, singuratatea depinde de modul in care o priveste fiecare. Unele persoane aleg sa fie singure, pentru ca prefera acest mod de viata, iar acest lucru mi se pare perfect in regula. Insa sunt si persoane care se plang de singuratate, dar nu constientizeaza ca au ajuns acolo din cauza ca au asteptari ireale de la persoanele din jur, cauta perfectiunea in oameni, fara a accepta ideea ca aceasta perfectiune nu exista. Altii raman singuri pentru ca se cred cu mult mai buni decat potentialii lor parteneri.