Strada care cauta marea de Hilal Karahan-Editura Tracus Arte

Strada care caută marea de Hilal Karahan

Traducere: Niculina Oprea
Editura: Tracus Arte
Număr pagini: 88
Anul apariției: 2014

Singur cei care mă cunoașteți știți că sunt pasionat de Orient și de tot ce are legătură cu acesta, dar cel mai mult iubesc Turcia, iubesc cultura ei, limba, muzica, serialele și, cel mai important, iubesc literatura turcă. Până acum am citit puțin din creația lui Orhan Pamuk, Elif Shafak, Orhan Kemal, Mustafa Balel, numai proză care, evident, m-a fascinat. Aflând de acest volum de poezii, al unei scriitoare necunoscute mie, m-am hotărât să-l încerc, să-i dau o șansă. Sunt de părere că un cititor trebuie să se mai delecteze din când în când și cu poezie pentru a-și lărgi orizontul de cunoaștere. Mă bucur că am luat acestă decizie.

Hilal Karahan, născută la 4 ianuarie 1977 în Gaziantep, Turcia, a studiat medicina la Universitatea Hacettepe din Ankara specializându-se în obstretică și ginecologie. După o perioadă în care a publicat poezie în numeroase reviste literare, în 2003 a debutat editorial cu volumul de poezie Dicționarul sufletului sau Rezumatul unei zile. Alte cărți de poezie: În fața colinei (2003); Secret și ceață (2004); Mumia retardată (2010); Noaptea care risipește focul (2012). Eseu: Poezie și cuantum. Eseu despre poezia lui V.B. Bayrîl (2012); Colțul de jos. Însemnări despre poezie (2014). Autoarea este membră a PEN Club și a Asociației Scriitorilor din Turcia.

„Strada care caută marea” este o antologie de poezii scrise între anii 1995 și 2012. Aceasta este structurată în patru categorii, strâns unite între ele, pe care le voi descrie imediat. Înainte de asta doresc a vă mărturisi faptul că Hilal Karahan se numără printre poeții mei favoriți, ale cărei cărți sper să fie traduse integral și citite de multe generații de-acum încolo. Poeziile ascund sensibilitate, deși sunt de mică întindere, dar știți cum se spune: ESENȚELE TARI SE ȚIN ÎN STICLUȚE MICI!
„Emoții nocturne” și „Versetele nopții” cuprind poezii profunde, niște declarații de dragoste, de la o ea pentru sufletul-pereche. Noaptea joacă un rol extrem de important, fiind un moment prielnic pentru ca cei doi îndrăgostiți să se regăsească, să se îndepărteze de cotidian pentru a-și da frâu liber sentimentelor, pentru a-și trăi la intensitate maximă iubirea. Totodată noaptea este martor mut al celor întâmplate, cel care le este alături în aceste clipe fericite. Eul poetic vede noaptea ca pe o cale de a se apropia, din ce în ce mai tare, de a sa aspirație, de al său ideal: DRAGOSTEA ETERNĂ.

 „Peste ierburile argintii
nestingherită luna își revarsă
culoarea

Șuierăturile se întețesc,
șoaptele se risipesc, pământul
se înalță

Câmpiile de cătină
cu uleiuri parfumate
sunt mângâiate de acest vânt rătăcitor
din verile de altădată
rămas

Noaptea,
cu fruntea ei albă
își deschide brațele catifelate

Nesfârșit este freamătul cărnii
sub faldurile nopții” (Noaptea, luna merge odată cu noi)

„Inima ta este o vatră cu jăratic, vocea ta
este foc,
ah, flacără sacră ne întoarcem la tine
să cureți de amintiri fântânile fără apă
care ne secătuiesc înaintea ta.

Nu mai există pragul porților
prin care suntem vânați și nu există
leagăn dincolo de labirint.

Ah, trecere sublimă, ridică-ne
în noaptea în care căutăm
această vatră încă fierbinte!” (Primul pătrar)

 „Psalmii florii-soarelui” cuprinde cele 7 geneze prin care este prezentată condiția umană, condiția sufletului omenesc, ce oscilează între tragic și uimitor. Sufletul se află într-o permanentă căutare, în speranța că-și va atinge scopul, că va ajunge la desăvârșire. Cu puțin curaj și perseverență se va ajunge la rezultatul dorit. „Ochiuri de apă” reflectă strânsa corelație dintre om și natură, cea din urmă fiind o oază din deșert, o minune a lumii. Natura este un elixir pentru minte și suflet, un miracol binefăcător pentru iubire, pentru sentimentele dintre cei doi: lumina ochilor ei și lumina ochilor lui.

 „1/
gura este o picătură de apă,
limba este un burete
2/
mă înclin și sărut trunchiul
unui platan, ramurile lui
sunt intersecțiile care separă viața

urmele rădăcinii și pământul răscolit
se află în gura mea: îmi port vocea
ca pe un jurământ” (Sărutul)

Vă recomand cu căldură,”Strada care caută marea”, acest drum inițiatic ce are drept scop atingerea idealului uman, această culegere de poezie modernistă în vers alb, aceste versuri pline de înțelepciune și romantism… Sunt sigur că vă va plăcea!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Strada care caută marea de Hilal Karahan fost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată din librăriile online

Autor: Cosmin