Sub un cer sângeriu de Mark Sullivan-Editura Trei-recenzie

Sub un cer sângeriu de Mark Sullivan-Editura Trei-recenzie

 

Sub un cer sângeriu

Titlu original: Beneath a Scarlet Sky

Autor: Mark Sullivan

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection

Data apariției: 2018

Traducător: Laura Karsch

Număr de pagini: 607

   ”Pentru cei opt mii de evrei italieni care nu au putut fi salvați.

Pentru milioanele de oameni înrobiți de mașina de război nazistă și pentru nenumăratele victime care nu s-au mai întors acasă.”

    Aceasta este dedicația cu care începe cartea ”Sub un cer sângeriu”. Și te cutremură, zău că o face! Mark Sullivan a creat ceva ce nu știu câți o puteau face. Deși la prima vedere eram ferm convinsă că va fi o carte pe care o voi citit un pic obligat forțat, pe măsură ce dădeam paginile, îmi venea să plâng. Să plâng și să urlu și să îmi doresc să se termine, și totodată să nu ajung la finalul paginilor. Câtă suferință poate să îndure lumea asta? Cât război?

   Personajul principal al romanului este Pino Lella, un italian care chiar există și trăiește și acum, participant la Al Doilea Război Mondial. Deși nu s-a scris suficient despre frontul italian, Mark Sullivan a aflat de adolescentul de atunci, erou național, și a decis să facă o excursie în Italia pentru a afla mai multe despre povestea sa. A avut nevoie de 11 ani de documentare, iar Pino de 60 de ani pentru a avea curajul și forța pentru a povesti toate prin câte a trecut din iunie 1943 până în mai 1945. Deși avea la activ numeroase cărți, unele scrise împreună cu James Patterson, Mark Sullivan a ajuns la un moment de cotitură când a decis să scrie Sub un cer sângeriu. Și a găsit cea mai bună sursă de inspirație care putea exista.

   În iunie 1943, Pino Lella era un adolescent de 17 ani, nu foarte atrăgător, după cum este descris, ”înalt și slab, cu mâini și picioare mari, un păr care nu se lăsa îmblânzit și suficientă acnee și stângăcie pentru ca niciuna dintre fetele pe care le invitase la cinematograf să nu accepte să-l însoțească.” Admira toate fetele care treceau și se îndrăgostea ușor, dar nu reușea să găsească pe cineva special. Într-o zi, însă, o întâlnește pe Anna, pe care o invită la cinematograf. Fata îi dă speranțe, dar nu apare la întâlnire. Acesta e primul punct de cotitură, primul bombardament asupra orașului Milano. Sub amenințarea războiului, viața trece din ce în mai greu și mai dureros.

   Pentru a-și feri copiii de ce urma să fie, părinții lui Pino îi trimit atât pe el, cât și pe Mimmo, fratele său, undeva în munți, la părintele Re. Aici, aceștia studiază, dar părintele are pentru Pino alte planuri. Îl instruiește, îl trimite să parcurgă diverse trasee montane, totul pentru a ajuta la evadarea evreilor din calea naziștilor. Pino a ajutat la salvarea multor evrei, ajutându-i să ajungă în Elveția.

   Dorind să participe în mod activ la război, Pino vrea să se înroleze în Rezistență, dar părinții săi, și soarta, îl fac șoferul generalului nazist Leyers. Pino devine spion pentru Aliați și transmite toate informațiile pe care le află alături de Leyers. Dar războiul e din ce în ce mai crâncen și el, încă fiind doar un copil, este nevoit să ia parte la toate ororile ce le implică. Totuși, singura rază în tot acest întuneric este faptul că o reîntâlnește pe Anna, cameristă a amantei lui Leyers.

”Părăsi apartamentul și coborî scările cu valiza generalului în mână, încercând să-și amintească de când nu se mai gândise la Anna. De cinci, șase luni? Adevărul era că încetase să mai creadă că o va revedea vreodată, dar iată, o reîntâlnise.

Doar la ea se mai gândea, când trecu pe lângă baba din casa scării, care clipea din ochi în dosul ochelarilor și ieși în stradă. Mirosul Annei. Zâmbetul ei. Râsul ei.

Anna, gândi Pino. ce nume frumos! Ce plăcere să-l rostească!”

   Povestea lor de dragoste în mijlocul războiului e ca o barcă în mijlocul unei mări învolburate… Speri până la capăt, dar nu ai nicio certitudine că va ieși bine.

   Luptele se amplifică, Pino este exact în mijlocul evenimentelor și vede ce se întâmplă cu evreii italieni. Este martor la toate nedreptățile, aude fiecare țipăt, fiecare geamăt, vede fiecare om ucis. Războiul e nemilos. Nemții sunt nemiloși. Câtă durere a fost strânsă în această carte, rar mi-a fost dat să citesc.

    Cărți despre Al Doilea Război Mondial, despre atrocitățile comise de naziști, au mai fost scrise. Dar Pino Lella relatează ce i s-a întâmplat lui, prin ce a trecut, ce a văzut, ce a auzit. A intrat copil în acest război, și a ieșit deja bătrân. Trebuie să reziste până la finalul catastrofei, dar cât va putea îndura? Doar Anna îi mai dă speranțe și e decis să o ia de soție la finalul tuturor lucrurilor. Dar, de cele mai multe ori, viața ni se împotrivește, și nimic nu iese cum ne-am plănuit.

   ,,Sub un cer sângeriu” e o carte monument. Am devorat-o. Și am învățat să nu mai judec niciodată o carte după titlu, după descrierea de pe ultima copertă sau după recenzii. Pentru că s-ar putea să pierd cărți extraordinare. Am trăit alături de Pino fiecare moment. Nu pot spune că îmi dau seama cum a fost. Nu pot să fac asta, nu am trăit atunci, pentru noi, războiul înseamnă altceva. Dar toată acea durere și disperare mi s-au întipărit în suflet. Și totuși…

Dar după toate câte s-au întâmplat, chiar și atunci când cerul devine sângeriu și amenințător, eu tot mai cred că, dacă avem norocul de a trăi, trebuie să mulțumim pentru miracolul fiecărui moment din fiecare zi, indiferent cât de imperfect ar fi. Și trebuie să credem în Dumnezeu și în Univers și într-un viitor mai bun, chiar dacă această credință nu este întotdeauna meritată.”

Cartea Sub un cer sângeriu de Mark Sullivan poate fi comandată de pe site-ul Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii ,,Sub un cer sângeriu” de Mark Sullivan, în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

 

9 COMMENTS

  1. Relatările din timpul războiului sunt întotdeauna frapante… pentru că războiul e un proces care lasă omenirea fără zâmbet. Mi-a plăcut foarte mult recenzia ta! Felicitări!

  2. Felicitări pentru recenzia frumoasă. Citesc astfel de cărți și mai știu și poveștile de la bunica și străbunica mea, cred că ar trebui să citim mai multe cărți din acestea ca să realizam că noi ne-am născut intr-o epocă fără suferință, doar că nu știm ce este suferința și ne plângem de toate nimicurile.

  3. Ma intristez de fiecare adata cand citesc ceva legat de razboi. Bunicul imi povestea adesea despre atrocitatile vazute de el pe front… O, Doamne!
    Felicitari pentru recenzie!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.