Suflete pereche de Christina Dodd-Editura Alma/Litera
Suflete pereche de Christina Dodd-Editura Alma/Litera
Titlul în engleză: In Bed with a Duke
Număr pagini: 279
Editura Alma/Litera
Traducere:Oana Cristina Butta
Anul 2014
Seria Guvernantelor : Dragoste și abandon, Logodnă în înalta societate, Legile iubirii, În cele mai nebunești visuri, Ispita, Mireasa mea favorită, Arta iubirii, Suflete pereche, Aleasa printului
Carti scrise de Christina Dodd
În „Arta iubirii” aflasem despre planurile lui Jude Durant, conte de Huntington de a-l răzbuna pe fratele său Michael Durant care murise în Moricadia în chinuiri groaznice. Din fericire Michael era bine, însă era prizonier într-o țară condusă de un tiran, prințul Sandre.
“Suflete pereche” e diferită de restul cărților din serie. Aici găsim o societate crudă, sufocată de despotism, chinuită de dictatură. O parte din populația din Moricadia trăia în lux, cheltuiau bani pe jocuri de noroc, se bucurau de viață, în schimb oamenii de rând abia se descurcau de la o zi la alta, stăteau în mizerie și orice protest le era înăbușit. Sunt extreme care sunt cunoscute, dar le e teamă să vorbească. Prezența unei fantome nocturne, deghizarea unui om în Moarte aduce o rază de speranță în rândul celor nevoiași. Solidaritatea oamenilor, spionajul, sunt aspru pedepsite de prințul Sandre, dar voința lor e mult mai aprigă decât un regim și au nevoie doar de o scânteie pentru a se unii în lupta pentru supremație, iar libertatea este trofeul suprem.
Michael Durant e un bărbat ce îi placuse să trăiască viața pe muchie de cuțit, se distrase fără să îi pese de ziua de mâine, dar totul se terminase când fusese capturat și încarcerat. Era bănuit de prințul de Sandre că avea complici și timp de doi ani Michael îndurase torturi într-o temniță mizeră, suportase chinuri fizice și psihice. Acum țelul lui este să se răzbune, să elibereze un popor de mâna sufocantă a acestui regim, a familiei de Guignard. Și-ar dori să evadeze, să le spună părinților că trăiește, dar nu poate, sufletul îi e măcinat și vrea să ducă planurile ce le urzise mai departe.
În momentul în care o salvează pe Emma ceva se schimbă. Prezența ei, spiritul ei o fascina, „după atâta amar de vreme, o fată sperioasă ca un pisoi fusese în stare să-l facă să simtă din nou ceva”.
Emma Chegwidden suferise mult, era orfană, dar nevoia o învățase să lupte dacă își dorește ceva. Studiase la Distinsa Academie Academie a Guvernantelor, era inteligentă, perspicace și dornică să vadă lumea. Totul s-a schimbat când a ajuns în serviciul lui Lady Lottice, o văduvă, bogată, o adevărată „bestie” cu angajații săi. Lipsa unui venit o ține aproape de o femeie care îi face viața un calvar, dar când a scapat de ea totul s-a schimbat. A ieșit la iveală adevărata Emma. E sufletistă, amabilă, cu bun simț și se face plăcută imediat. Pe parcurs va da dovadă de calități ce o vor surprinde și pe ea. Pentru iubitul ei nocturn, Moartea e dispusă să suporte prezența prințului Sandre, doar pentru a-l proteja și așa să ducă mai departe cauza ce o avea, salvarea moricadienilor de un regim care persecuta pe cei care îndrăzneau să li se împotrivească, iar moartea prin spânzurătoare era des întâlnită.
Moricadia, 1849
Emma Chegwidden este însoțitoarea unei femei tiranice și nesuferite, Lady Lettice Surtees. La balul organizat de prințul Sandre, Lady Lettice, o văduvă de patruzeci ani, bogată și curtată de o serie de domni interesați să intre în grațiile ei, discută cu patimă despre o fantomă numită Moartea ce obișnuia să bântuie ținutul noaptea. „E o apariție uriașă, înfășurată în zdrențe albe, și călărește un cal alb uriaș. Pielea îi e putrezită, hainele rupte de vreme și în loc de ochi are două găuri.” Oamenii credeau că e fantoma lui Reynaldo, ultimul rege născut în Moricardia ce murise în urmă cu două sute de ani.
Michael Durant, moștenitor al ducatului de Nevitt este atent la discuțiile purtate de Lady Lettice și îi urmărește gesturile, dar și însoțitoarea. Deși era o tânără slabă, timidă și neînsemnată, era inteligentă și cu spirit de observație. Aceasta din greșeală declanșează nemulțumirea stăpânei sale și cu greu o îmbunează. Lady Lettice vrea să îi dea o lecție Emmei și o trimite să îi ude batista la toaleta doamnelor, profitând de faptul că avea un spirit de orientare total debusolat.
Michael urmărește scena și își dă seama că Emma chiar nu avea idee pe unde ar putea să meargă. O găsește într-un final lângă fântâna din grădină. Emma se sperie, crede că va divulga faptele sale lui Lady Lettice și o va concedia. Este disperată la acest gând, dar Michael o liniștește imediat. Îi face plăcere să discute cu ea despre multe lucruri, mai ales că e o tânără educată, fiică de vicar din Anglia, dar nevoia o determinase să își părăsească țara. Emma nu înțelege ce are special acest bărbat, de ce nu își dorea să se întoarcă în țara lui, în sânul familiei, alături de cei dragi.
Emma este condusă înapoi în sala de bal și ajunge la timp spre stupoarea stăpânei sale care făcuse un pariu, iar acum pierduse din cauza ei. Enervată folosește batista udă, dar din ea sare un peștișor mititel care îi întră în corset. Lady Lettice este disperată, țipă, își scutură hainele, sperând să scape de peștișor, în timp ce oamenii se uită la ea și nu se mai pot opri din râs. Doar Emma este îngrozită și șoptește :
„- Sunt terminată. Sunt terminată.”
Întregul scandal o lasă în toiul noptii pe drumuri, singură, fără pelerină și fără sprijin. Lady Lettice se enervase, o concediase și o abandonase fără să o intereseze dacă are unde să stea. Acum mergea singură prin pădure, înfrigurată, speriată de zgomotele din jur. La un moment dat aude un mârâit și vede un lup, fuge disperată de el și se îndreaptă către o siluetă ce o zărește printre copaci. Realizează că nu are de-a face cu un muritor, ci cu însăși Moartea de care se discuta, atunci se împiedică și se lovește la cap de o piatră. Își revine, deschide ochii și vede că fantoma venise să o ajute, dar dezorientarea, durerile, lipsa odihnei o răpun și își pierde cunoștința.
Moartea își continua misiunea. Următoarea victimă era Rickie de Guignard, un bărbat foarte rău ce îngrozea cu sadismul său populația din Moricadia. Acesta se îndrepta către casă împreună cu soția sa, Aimée și era nevoit să asculte zvonurile auzite despre fantoma ce bântuia. Rickie se enervează pe naivitatea soției sale, oprește trăsura și merge prin întuneric să vadă ce se întâmplă. La scurt timp, trăsura își continuă drumul și Aimée realizează că soțul său nu e lângă ea. Speriată se uită în jur, zărește figura fantomatică îmbrăcată în zdrențe, dar și pe soțul ei spânzurat chiar la o răscruce, și țipă îngrozită.
Emma se trezește și nu înțelege ce se întâmplă. Se afla în casa soților Fanchere, cineva o lăsase pe prag, înconștientă, precum un bebeluș. Face cunoștință cu Lady Eleonore Fanchere, o doamnă foarte amabilă ce o îndrăgește la prima vedere pe Emma. Moartea vărului ei Rickie o aduce în casa acesteia pe prietena ei Aimée, îndurerată, speriată și îngrozită de premonițiile ce le avea. Îi era frică de Moartea ce îi omorâse soțul, dar și de prințul Sandre, un om care intenționa să o ucidă cât de curând. Lady Fanchere e o femeie mult prea bună ce nu vedea adevăratul caracter al celor doi tirani, dar Aimée trăise cu unul în casă și știa la ce să se aștepte.
Emma este angajată de Lady Fanchere pe post de însoțitoare și imediat se leagă o prietenie. Pe domeniul acesteia îl găsește și pe Michael Durant. Era ținut prizonier, dar se vedea că se simte în largul lui, bunătatea soților Fanchere era diferită de a prințului Sandre, ei îi dădeau libertate de mișcare, îl tratau ca pe un invitat.
Acum Michael Durant primește misiunea de a recupera lucrurile personale ale Emmei de la Lady Lettice. Discută foarte multe pe drum, sunt deschiși și un incident într-un fel îi apropie. Michael este nevoit să se impună și să folosească forța pentru a face ordine în camera în care se afla Lady Lettice. Femia reușise să stârnească un haos și era isterică din cauza servitoarelor care îi împachetau hainele de plecare. Emma e oripilată și găsește o fetiță cu mâna ruptă, angajată pe post de coșar. Îi bandajează rana și o conduce acasă, dar vechiul oraș în care locuia Elixabeta era total diferit de luxul în care se distrau aristrocrații și familia de Guignard. Aici era sărăcie, mizerie, locuitorii erau terorizați, le era teamă să vorbească de ceea ce se petrecerea. Simpla rostire a unor nume, stârnea furia prințului Sandre și erau duși la spânzurătoare.
Emma are parte de noi aventuri. Merge cu Lady Fanchere și Aimée la Aquas de Dioses pentru relaxare, dar aici totul va lua o nouă întorsură. Se trezește în cameră cu temuta Moarte în toiul nopții și îl ajută să scape pitindu-l în patul ei pentru a-l salva de soldații ce îl însoțeau pe prinț. Chiar dacă bărbatul enigmatic nu rostește nici măcar un cuvând, Emma este atrasă de Moarte și îi mulțumește că i-a salvat viața sărutându-l.
„Ceva…poate nerăbdarea ei? … îl făcu să-și piardă controlul.
O luă în brațe, ținând-o după mijloc cu un braț și sprijinindu-i spatele cu celălalt. O lăsă pe spate și o sărută.
………………….
Era un sărut aventuros, plin de pasiune. Sărutul lor alerga printr-o junglă exotică, înota printr-o mare caldă și învolburată, ieșea afară în furtună și se lăsa lovit de trăznet și aprins de focurile pasiunii.”
A doua zi Emma află de la prințul Sandre ce intenții are cu Moartea și decide să profite de simpatia ce o nutrește față de ea. Știe că e periculos ceea ce face, n-ar trebui să se joace cu nebunia acestui om sălbatic, necruțător, dar Moartea merita. Acel bărbat care purta mască îi trezise simțuri și vrea să lupte alături de el pentru poporul din Moricadia. Raul Lawrence, englez ca și ea, îi face o vizită neprevăzută și află că e un tînăr rebel, dar și prieten cu Moartea. Îi transmite ceea ce aflase despre intențiile prințului Sandre de a-l sabota pe iubitul ei nocturn și speră să îl pună în gardă.
Ceea ce nu știa Emma era că Michael Durant era bărbatul ce îl sărutase cu pasiune. El dorea să se răzbune pentru torturile îndurate în cei doi ani de temniță și se deghiza ca Moartea pentru a sabota regimul celor din familia de Guignard.
Și totuși, acum ceva se schimbase.
Va afla Emma cine se ascunde în spatele măștii? Cum va reacționa când va afla? De ce Michael a ales să se deghizeze ca Moartea? Ce scopuri are? Va reuși să le ducă la bun sfârșit sau va fi omorât de oamenii prințului Sandre? Cât va putea să o mintă pe Emma? Cine e cu adevărat prințul Sandre? Ce ascunde sufletul acestui tiran? Cât va mai rezista acest regim? Va putea Moartea/Michael să schimbe ceva sau totul va fi în zadar?
Mulțumit mili, recenzie de 10 . Eu o am dar încă nu m-am apucat de ea.
Multumesc Geo. Sper sa ai timp de ea. Are un final de zile mari. Si acum imi vine sa rad. 😛
Offf, ce vă invidiez că aveţi cartea! 🙁 Eu n-am găsit-o la mine în oraş!Mi-ar fi plăcut s-o citesc! :((
Anca nu este timpul pierdut. Daca nu o gasesti, da un semnal si ti-o trimitem noi. 🙂
mili foarte frumoasa recenzia,mi-ai dat multe informati,10 puncte pentru recenzie,cat despre carte sper sa o mai gasesc si eu.
Multumesc Nicol. Trebuie sa o gasesti.
apropo,foarte frumos logo,chiar nu ma mira,parca ar fii globulete in pomul de craciun.Normal la afinitatea ta pentru copacei…
Multumesc. Poate pe viitor mai diversific, deocamdata pastrez ceea ce e pe stoc.
Am aruncat un ochi la final , e haios tare! 😀
🙂 Curiozitatea a triumfat. Da, e un final de final.
Felicitari Mili pentru aceasta recenzie!!! Inca nu am citit cartea,dar crede-ma ca sotul meu nu va uita prea curand titlul ei 😀 Cum de ce? Sambata am tras de el ca sa plecam devreme de acasa ca sa cumparam cartea,dar misiune esuata.Abia pe la ora 11 am iesit pe usa.Ne-am oprit la primul chiosc de ziare – nimic,la al 2 lea-nimic.,la al 3 lea – nimic …Sotul se uita cu coada ochiului la mine sa vada daca explodez 😀 Eu doar ii repetam”vreau cartea,unde gasesc cartea”.Sotul cred ca se pregatea de apocalipsa 😀 Pana la urma a gasit-o.Mi-a oferit-o cu un zambet (putin tremurat ) pe fata,dar cred ca in sinea sa a spus” am scapat milimetric de o catastrofa” 😀
Alina da, stia el ce stia. Cu siguranta va merita toate eforturile. Emma e o astfel de femeie in aceasta carte. La inceput timida, dupa neinfricata.
ce draguta esti si sadica in acelasi timp,de ziua lui sa se trezeasca la 7 diminieata? off
Recenzia ta a fost admirata si de editura, ai primit multumirile lor pe facebook.
Multumesc Anais. Da, ai dreptate. Am vazut si eu de dimineata. Trebuie sa recunosc, sunt foarte incantata de acest lucru.E o realizare si ma bucur.
bravo ! am intrat abea acum si am citit-o , cartea mi-a placut si mie .
Ma bucur Sacadat
felicitari pentru recenzie !
se pare ca blogul a ajuns vedeta si pe FB:) spor si la mai mare!!!! 😆
Multumesc. Sa fie.Ma straduiesc Diana
Ma bucur tare pt. aparitia recenziei tale pe Fb. Munca este rasplatita! Bravisimo! Si la cat mai multe asemenea realizari!
Multumesc IASMY. Daaa, la mai mare.
Mai am putin si termin si eu de citit cartea, si pot spune ca imi place.
Super.
si mie imi place, citesc inca la ea 🙂
Si deși e pe raft acasa încă nu am reușit sa o citesc.
[…] Legile iubirii, In cele mai nebuneşti visuri, Ispita, Mireasa mea favorită, Arta iubirii, Suflete pereche, Aleasa […]