Ținutul țânțarilor de David Arnold

Titlul original: Mosquitoland
Editura: YoungArt
Traducere: Iulia Arsintescu
Anul apariției: 2016
Număr de pagini: 337

     Mary Iris Malone (cunoscută ca și Mim) suferă de nevroză în stare avansată. Boala acesteia se agravează atunci când se mută în Missisippi cu tatăl ei și cu mama sa cea vitregă. În încercarea ei de a se obișnui cu noua viață, Mim află că mama ei suferă de o boală incurabilă și hotărăște să fugă de acasă pentru a ajunge la ea. Înainte de a o urma pe eroina noastră în călătoria ei, haideți să descoperim câteva lucruri despre autorul acestui roman David Arnold.

     La o simplă căutare pe google descoperim că, David Arnold trăiește în Lexington, Kentucky, alături de familia sa. În timpul liber este muzician/producător și profesor. Cartea sa de debut este „Ținutul țânțarilor”, dar pe data de 20 septembrie 2016 va scoate o nouă carte, care se va numi „Kids of appetite”.

    Atunci când lui Mim i s-a cerut să meargă de urgență în biroul directorului, nu s-a gândit nici o clipă că acela era momentul pe care ea îl așteptase pentru a evada. Nu putea însă să uite ceea ce auzise la ușa directorului, așa că, în loc să intre în biroul acestuia, a fugit acasă și a decis să plece. Gândul că mama ei se afla acolo și ea aici…și mai mult de atât, toate acele scrisori care se aflau în sertarul mamei sale vitrege…Mim trebuia să fie lângă mama ei, trebuia să petreacă Ziua Muncii alături de ea, exact ca în copilărie! După ce ia banii lui Kathy hotărăște să străbată 1.525 de kilometri. Așa începe călătoria lui Mim și…acest roman care este de fapt un jurnal al întregii sale călătorii.

     Din cauza nevrozei, dar și pentru a se descărca, Mim scrie scrisori către mătușa ei Isabel, care din păcate nu mai este în viață. Le scrie în caiețelul ei și în aceste scrieri face foarte multe dezvăluiri în ceea ce privește relația părinților săi, copilăria sa, relația cu mama; nu evită însă să vorbească deschis despre boala ei și despre faptul că nu își poate folosi ochiul drept pentru a vedea. În același timp, scrisorile ei, reprezintă motivele pentru care a ales să-și părăsească familia și să o vadă pe mama ei. Sunt fricile interioare cu care Mim se confruntă singură, dorind parcă o alinare din partea unui membru al familiei.

      În prima parte a călătoriei cu autobuzul, Mim o întâlnește pe Arlene, o bătrânică simpatică cu care poate purta o discuție normală. Deși la început prezența lui Arlene o sufocă pe Mim, aceasta începe să o îndrăgească, aflând că și ea are un secret. Cutiuța pe care o ținea atât de strâns în brațe Arlene o făcea pe Mim atât de încrezătoare în bătrânică, încât a dat frâu liber poveștii vieții sale. Nici Arlene nu a fost mai prejos, deoarece i-a spus lui Mim că și ea călătorea la nepotul său și avea să-i ducă ceva foarte important.Din păcate un accident teribil avusese loc pe autostradă, iar autobusul se răsturnase. Mim scăpase doar cu câteva zgârieturi, dar bătrânica Arlene nu a fost atât de norocoasă. După ce luă cutia, Mim știuse că avea un nou scop: acela de a înapoia comoara proprietarului.

    Următoarea oprire e Nashville de unde Mim ia un bilet spre Cleveland, gata să înceapă un nou drum spre atingerea obiectivului său. În autobus îl întâlnește pe băiatul de pe scaunul 17C, de care se îndrăgostește iremediabil și începe să își imagineze fel și fel de lucruri. Înainte să se dezmeticească, ajunge în Independece, locul unde prietena ei Arlene, ar fi trebuit să se oprească. Aici pornește în căutarea lui Ahab pentru a-i înapoia comoara. Lucrurile nu sunt așa de simple pe cât par deoarece se pare că nimeni nu îl cunoaște pe Ahab și nici pe a sa benzinărie, așa că Mim este singură în Independece, fără o cursă actuală care să o ducă la mama ei. Aici îl întâlnește pe Walt, un copil mai deosebit, care îi va deveni în scurt timp un prieten apropiat. Walt trăiește în pădure, face baie în iaz și mănâncă multă șuncă. Mim e fascinată de el. După multe ezitări hotărăște să vadă unde anume locuiește Walt așa că merge cu el la casa lui din mijlocul pădurii.

      În timp ce se pregătesc de culcare, Mim află că Walt ar fi trebuit să fie în Charlotte, dar că a fugit atunci când tatăl său dorea să-l trimită. Avea foarte mulți bani la el, fiind astfel o țintă ușoară pentru cei nu bine intenționați. Un astfel de personaj este Caleb, care deși pare să aibă grijă de Walt, acesta intenționa să-l lase pe copil fără un ban (așa cum avea Mim să afle în noaptea respectivă). Mim hotărăște să-l ia cu ea în Cleveland așa că cei doi plănuiesc să fugă de Caleb chiar în ziua aceea. Când încercau să fugă de Caleb, Walt găsește adăpost într-o benzinărie, dar nu orice benzinărie, ci aceea pe care Mim o căutase cu o zi în urmă: benzinăria lui Ahab. Cei doi prieteni sunt implicați în scandalul de la benzinăria lui Ahab și ajung amândoi la secția de poliție din Independece de unde reușesc să evadeze. În timpul evadării, Mim îl reîntâlnește pe băiatul care i-a furat visele, 17C.

    După ce scapă de poliție, Mim și Walt încearcă să cumpere o camionetă pentru a ajunge în Cleveland dar, pentru că nu au carnet, au prea puține șanse de a intra în posesia ei. Aici intervine 17C, cunoscut mai târziu pe numele real, Beck care se oferă să cumpere mașina, deținând deja permisul de conducere. Așa ajunge cei trei să călătorească împreună, să-și cunoască istoria și să aibă o destinație finală. Nici Beck nu avea o viață mai ușoară decât Mim sau Walt, deoarece era orfan, iar acum mergea să-și revadă sora demult plecată de acasă. Așa decid să se ajute reciproc.

    Merg la meciul celor de la Cubs (echipa preferată a lui Walt), iar Beck își revede sora, deși întâlnirea nu a decurs exact așa cum se aștepta Mim. Pe timpul călătoriei Mim îi trimitea scrisori mătușii sale Isabel ( mătușă care a suferit și ea de nevroză). Ajunși în Cleveland, Mim a dat ochii cu tatăl ei și cu Kathy (mama ei vitregă); și a fost dusă să-și vadă mama. Doar că, mama ei nu o aștepta acasă așa cum și-ar fi dorit Mim…

    O carte tulburătoare, despre o copilărie pierdută, despre boală și inadaptare, despre prietenie și iubire, despre sacrificii; așa aș descrie cartea lui Arnold, „Ținutul țânțarilor”. Mi-a plăcut mult, enorm de mult, iar Mim a fost copilul răzvrătit care dorește binele tuturor, deși inițial pare egoistă.

         O recomand tuturor! E ca o porție de aer, într-un glob de sticlă.

    Citate care mi-au plăcut:

„Omuleții din linii arată veșnici anemici.”
„Îmi plăcea când era așa, tânără și veselă și dornică să rămână tânără și veselă când nu conta ce o să se întâmple mâine sau poimâine, nu conta decât să fii Tânăr și Vesel Acum.”
„Genul ăsta de gol poate fi umplu numai cu suferința inimii, cu lupta și cu nu-mai-știu-ce … cu enormitatea lucrurilor.”

logo Editura Art

Cartea Ținutul țânțarilor de David Arnold  este oferită spre recenzie de către Editura Art. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Art. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Măli
Review overview
5

10 COMMENTS

  1. Hmm sună interesant. Am mai auzit de cartea asta, dar de-abia acum începe să mă tenteze :))

  2. Nu am auzit pana acum de aceata carte si nici de autor. Nu ma tenteaza cartea 🙂

  3. Am tot auzit de acesta carte, iar dupa ce am citit prezentarea facuta de Mali sunt tentata sa o cumpar 😉

  4. Prin cate peripetii trece Mim si cati oameni cunoaste in drumul sau … Experienta de care are parte, tragediile prin care trece, mai ales cea in care afla ca mama sa are o boala grava mi se par de-a dreptul interesante… Imi plac genurile de carti care chiar au o actiune fixa, iar aceasta mi-a atras atentia. 🙂 Cred ca ajunge in lista celor dorite. 😀

  5. Eu chiar as vrea sa o citesc. Nu stiu, dar titlul suna atat de neobisnuit si atat de ciudat, incat am impresia ca ascunde ceva. Ceva care te va fermeca si te va pune pe jar. Din cate am mai citit, se pare ca este o carte specifica adolescentilor din zilele de azi. Nota 10 pentru carte, nota 10 pentru recenzie!

  6. Felicitări pentru recenzie, locco_smiley_10

    Eu am citit-o, dar nu mi-a plăcut foarte tare…

  7. Astfel de carti s-au mai scris si desi nu sunt o fana a cartilor de la Art, trebuie a recunosc ca ar fi buna pentru relaxare.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.