Topul celor mai ciudate 5 soluții pe care scriitorii celebri le-au găsit pentru inspirație

    Dincolo de succesul unei opere literare, stă întotdeauna o doza potrivită de creativitate pe care scriitorul o accesează pentru desăvârșirea scrierii sale. Adeseori avem impresia că marii scriitori au inspirație nelimitată și că le e foarte ușor să aștearnă pe hârtie cele mai elaborate fraze, cu care să-și uimească cititorii. Ei bine, aceasta este o viziune ideală… însă uneori realitatea este alta. Există momente în care inspirația refuză să apară, iar foile se încăpățânează să rămână albe. Ce fac scriitorii în aceste cazuri? Ei bine, unii aleg plimbările la malul mării, alții ascultă muzică… unii aleg să nu mai insiste și să dea o pauză muzei.

     Mai există o categorie… cei care par să fi găsit soluția perfectă pentru ei, ciudată pentru noi. Iată un top al celor mai bizare soluții:

  1. Fără haine în casă. Da! Se pare că această soluție era una perfectă pentru Victor Hugo. Acesta se angaja adesea să scrie diverse încadrându-se în termene limită. Pentru că momentele de lipsă de inspirație erau destul de dese, iar tentația de a ieși din casă era foarte mare, Victor Hugo ruga un prieten să-i ia toate hainele din casă. În acest fel, marele scriitor nu mai putea evada, fiind obligat să scrie. De cele mai multe ori, această metodă dădea rezultate, iar titanul romantismului francez reușea să-și ducă la bun sfârșit angajamentele.

  2. Eterna căutare a nordului. Nu știu ce spun studiile în feng-shui despre raportul dintre creativitate și amenajarea unei camere, dar Charles Dickens, celebrul scriitor englez, era pur și simplu obsedat de nord! Specialiștii erau de părere că suferea de o boală psihică care îi determina un perpetuu comportament exagerat și nefiresc. Se spune despre celebrul scriitor că obișnuia să mute mobila din casă de câteva ori pe zi, apoi se aranja în oglindă și în cele din urmă înccepea să scrie… dar întotdeauna scria cu fața spre nord! Desigur, nu pleca nicăieri fără busolă… și oriunde se ducea, căuta întotdeauna… nordul!

  3. Cafeaua. Nu e nimic în neregulă cu o ceașcă de cafea pe zi… nici două-trei nu e un obicei neobișnuit. Ce spuneți de 50 de cești? Honore de Balzac obișnuia să bea cafea exagerat de multă, ajungând până la 50 de cești în 24 de ore. Fără îndoială, marele scriitor era un fan al cafelei, însă el le-a mărturisit apropiaților că fără cafea ar fi fost complet lipsit de inspirație. Nu doar excesul de cafea era un lucru neobișnuit pentru marele scriitor, ci și întregul său program. Astfel, se spune de Balzac că se culca la ora 18:00 și se trezea la ora 1 noaptea. Evident, aceasta era ora la care servea primele cești de cafea și se apuca de scris. Următoarea pauză de somn era de la 8 la 9:30, apoi iarăși se relua episodul de cafea și scris.

  4. Alcool. Un pahar de vin roșu… mai ales când se lasă soarele, poate fi soluția perfectă pentru conturarea celor mai frumoase fraze. William Faulkner era de aceeași părere… doar că – așa cum povesteau cei din anturajul său – Faulkner nu se oprea la un pahar, ci îi plăcea să exagereze, considerând că aceasta era soluția potrivită pentru inspirație. Tot la alcool apelau și alți scriitori celebri precum Raymond Chandler, Truman Capote, Jack Kerouac (care a murit în urma unei ciroze hepatice declanșate pe fondul consumului exagerat de alcool), Charles Bukowski, F. Scott Fitzgerald (decedat în urma unui atac de cord, după consumul unei cantități colosale de alcool), James Joyce (consumator înrăit de alcool și cu porniri violente soldate, cu încăierări în localurile unde obișnuia să bea)… și alții.

  5. Singurătatea absolută. Să recunoaștem… pentru a putea primi darul muzei, e nevoie de liniște, de solitudine, iar Mark Twain știa acest lucru. Astfel, în momentele când se retrăgea în camera sa pentru a scrie, nu voia cu niciun chip să fie deranjat. Totuși, în cazuri de extremă urgență, copiii săi aveau voie să-l cheme, sunând dintr-un corn.

Rodica Pușcașu-Redactor/ Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

4 COMMENTS

  1. Cel mai normal mi se pare obiceiul lui Mark Twain. De Balzac si cafea stiam. Doamne, si eu sunt cafegioaica, dar 50 de cesti… cum nu-l apuca tremuriciul pe omul ala, cred ca avea tensiunea super mica :))

  2. Daca la ei au functionat, inseamna ca exista un simbol. As incerca o cafea si poate varianta cu singuratatea pentru linistirea creierului, dar nu izolare pe insula pustie, ci plecat in vacanta fara telefon, net si griji.
    🙂 Dupa sa vedem ce iese

Scrie un comentariu. Vorbeste cu mine!