Trimisul special, de George Arion – Crime Scene Press – recenzie

  Trimisul special – “Iași, 1887. Un ucigaș în serie terorizează orașul. Criminalul omoară numai prostituate. După ce le sugrumă, le prelevează diverse organe – splină, pancreas, rinichi, ficat… Pentru aceasta, folosește cu dexteritate bisturiul. Un profesor își procura astfel material didactic pentru lecțiile sale de anatomie? Nu cumva organele păstrate o vreme în borcane cu formol sunt vândute apoi unor specialiști pentru studierea lor? Sau e vorba, pur și simplu, de un dezaxat cu pregătire de chirurg?

   Sebastian Dron, un tânăr agent special școlit la Saint-Cyr, se îmbracă elegant, are comportamentul unui dandy, îi place absintul, fumează, câteodată, opiu și cucerește cu ușurință femeile. Și totuși, doar în aparență este un ușuratic. Deja a rezolvat dosarele mai multor crime, ca un veritabil profesionist, ingenios și tenace. Dar, încă din prima zi, întâmpină obstacole. Unele îi sunt presărate în cale chiar de către cei care, de fapt, ar trebui să-i sprijine acțiunile. Anchetatorul descoperă cu stupoare un spațiu în care domnesc minciuna, corupția, conflictele de interese, trădarea, calomnia, delăsarea. Toate se petrec ca și cum legile firii și cele ale oamenilor se aplică altfel aici, sub supravegherea cuiva care urmărește realizarea unui experiment. De aceea, Sebastian Dron ajunge să se zbată ca o vietate prinsă în plasa unui păianjen. Va găsi, până la urmă, o soluție de salvare, pentru el și pentru locuitorii înspăimântați de asasinul sofisticat și abil? Nu vă grăbiți să răspundeți la această întrebare. Doar lectura romanului vă oferă răspunsul corect.” Trimisul special – George Arion

  De-a lungul vremurilor au fost o grămadă de povești, interpretări, căutări ale lui “Jack The Ripper” (Jack Spintecătorul), dar ceea ce se știe concret este doar că a fost un ucigaș în serie, niciodată prins sau identificat. Așa că legendele în jurul lui s-au țesut și încă se țes cu același interes.

  Asta face și George Arion, care cu talentul său excepțional de-a țese povești, ne prezintă ceea ce se poate numi o variantă a legendei.

  Povestea este spusă pe mai multe planuri. De-o parte viața celui ce-și spunea Paul, ucigașul cu sânge rece, de cealaltă parte viața lui Sebastian Dron, absolvent la Saint-Cyr, trimis să-l prindă pe ucigaș, și în jurul lor personaje de poveste din urbe-Iașiul anului 1887, cu viața lor, cu lăcomia lor, cu capcanele și afacerile lor (nu vi se pare că parcă am fi în zilele noastre?)

  Paul Morrison a crescut într-o familie ciudată, cu parteneri plini de ură și furie. Mama lui își ura soțul, copilul, situația, casa, se prostitua cu alții. Față de cei din familie avea numai cuvinte de ocară, blesteme și palme. Paul era foarte atașat de tatăl lui, un bărbat bun, un tată bun, mergea la lucru, se ocupa de copil și chiar de treburile casei. Cele mai frumoase amintiri și cele mai calde sentimente ale copilului se leagă de tatăl lui. Asista mut de groază la moartea tatălui său. Tabloul grotesc în care mama lui îi ucide tatăl cu 19 lovituri de cuțit îi rămâne gravat în memorie. Are loc un proces, ea scapă de pedeapsa cu moartea pentru că e gravidă, naște o fetiță în închisoare, care moare, și după 20 de ani este eliberată. În aceeași stare de nepăsare ca în detenție, se întoarce în sat, în casa ajunsă o ruină și se ocupă de ce știe mai bine: de prostituție.

   Autoritățile timpului nu au găsit atunci copilul, nici nu au căutat prea mult. L-au găsit speriat și amuțit, la marginea satului, o șatră de țigani circari și l-au luat cu ei. Acolo crește copilul, o femeie din șatră îl învață să scrie și să citească, să se îmbrace curat, să aibă grijă de el, să se comporte civilizat. Făcea orice în circ, dar cel mai fericit era când lucra cu caii, încercase chiar câteva figuri de circ, dar nu se pricepea. Avea doar grijă de ei, îi hrănea, îi țesăla, le vorbea într-o tainică comuniune. Trec anii și ajunge la Londra, acolo împrejurările și soarta îl duc în casa lui Samuel Norton, medic legist. La început va fi servitor, om bun la toate, apoi medicul îl va duce la el la lucru ca ajutor, dar văzându-i curiozitatea și îndemânarea cu scalpelul îl va învăța despre autopsii și prelevarea de organe. Paul este liniștit și încântat de viața lui, dar citește în ziar despre eliberarea mamei sale. Îi cere stăpânului său liber câteva zile, se îmbracă în haine simple, vechi, sigur că nu va fi recunoscut. O găsește pe mama lui care la început crede că e un client, după ce ea îl recunoaște Paul o ucide exact la fel cum ea îi ucisese tatăl, dă foc la tot și pleacă. Se întoarce la Londra și zilele intră într-o anumită rutină, dar viața intervine din nou, Samuel Norton moare într-un atac de cord. Pentru că medicul îi lăsase casa și suficienți bani să trăiască, stă acasă, citește, duce o viață liniștită. La o ieșire în oraș este acostat de un ziarist Gilbert Coe, aflat în căutarea unui subiect de impact. Pentru că refuză să stea de vorbă cu el acesta îi spune că fusese recunoscut în sat pe lângă casă, când murise mama lui, apoi pune la îndoială legitimitatea testamentului lui Samuel Norton și-l anunță că în ziarul “Evening Star” va apărea o poveste cu dezvăluiri senzaționale (seamănă cu stilul ziarelor de azi, nu?). Paul hotărăște să vândă casă, ia banii și pleacă în altă parte a lumii. Peregrinările îl duc la Iași, unde se stabilește lucrând ca îngrijitor de cai pentru un prinț. Nu avea mare lucru de făcut și nici o leafă mare, dar avea bani suficienți să trăiască până la sfârșitul zilelor. Prostituatele pe care le vedea pe străzi, amintirea părinților lui și a cadavrelor de la morgă, vocile pe care le auzea, îl determină să înceapă să ucidă, cu gândul clar că le aplică pedeapsa divină. Avea un anumit tipar (ca orice ucigaș): întâi le sugrumă, apoi le despică cu scalpelul (în felul învățat la autopsii), apoi lua un organ (mereu altul) și dispărea.

La Iași apare și “trimisul special” Sebastian Dron să-l găsească pe ucigaș. Un copil c-o viață normală până la uciderea părinților săi, acesta este și motivul pentru care peste ani va dori să ajungă la academia Saint-Cyr, și să-i caute pe ucigași. Și chiar va reuși să-și răzbune părinții, dar nu se va simți atât de alinat precum crezuse. Unchiul său, ajuns ministru, îl ajută să facă academia și nu numai atât, dar o pregătire specială, un fel de cursuri agenți-spioni, în locații necunoscute, cu profesori necunoscuți și diplome secrete.

   Prefectura de la București îl trimite la Iași să-l găsească pe criminal. Trebuia să fie un personaj sub acoperire, să nu știe decât primarul de el, să poată cerceta nestingherit. Dar ajungând în Iași află că toată lumea știa cine era și de ce venise, mai mult nimerise într-un adevărat viespar. Toată lumea urmărea pe toată lumea, toți emiteau judecăți și sentințe, se lăudau cu petreceri și oaspeți, se bârfeau și se desconsiderau reciproc, de … urmau alegerile. Toate încercările lui parcă se izbesc de ziduri deși nu ajunsese acolo oricum, avea ceva experiență. La Paris găsise ucigașii lui Camille Lamballe, urmașa prințesei moarte sub ghilotină, în Iași găsește vinovatul pentru mormintele vandalizate, autorul furtului moaștelor Sfintei Parascheva, doar despre ucigașul pe care-l caută nu are nici o urmă. Se bazează mai mult pe cei de jos, vizitii, copii ai străzii, veterani rămași pe drumuri.

  Spre mirarea urbei este primit chiar de Prinț, un personaj tăcut, distant, care trăia cu fiica lui în casa înconjurată de gărzi și slujitori loiali. Așa află că Prințul fusese soțul lui Camille Lamballe. Dar oamenii sunt oameni, răzbunarea și ura sunt puternice. Fiica prințului este răpită și violată, Dron o ajută să se salveze.Deziluzionat prințul îi spune că vor pleca nu înainte de a-i arată dosarele de cumpărare a terenurilor pe care le va dona primăriei pentru că el credea în visul primarului de-a transforma Iașul în capitală culturală europeană. Și totuși din cauza unor articole veninoase, la plecare este huiduit.

   Sebastian Dron cercetează cu febrilitate și iată că unele mici greșeli ale ucigașului (era prea sigur pe el) îl aduc în atenția lui. O cameristă de hotel moartă pentru că văzuse ce nu trebuia, o bucată de stofă, o bucată de altfel de material, o pasăre fluier câștigate la iarmaroc de un om al prințului și dăruită de o femeie unui puști. Toate indiciile sunt derutante deoarece duc când la o femeie când la un bărbat.

  Cine este ucigașul, cum scapă de fiecare dată, dacă este prins sau nu, ce se întâmplă cu Sebastian, dar și cu ucigașul, veți afla citind cartea.

   Povestea concepută de George Arion, la fel și cercul făcut de ucigaș, sunt plauzibile, dar nimeni nu știe care a fost în realitate adevărul.

  Mi-a plăcut nu numai cum a fost relatată varianta scriitorului, ci și cum s-au întretăiat viețile personajelor cu povestea. Personajul Sebastian Dron este ofertant, dacă George Arion ne va mai povești și despre alți ucigași din istorie. Trimisul special – George Arion

  Mi-a plăcut și descrierea conducătorilor urbei, fiecare cu agenda lui, cu dorințele lui, cu afacerile lui, fără să-i intereseze în realitate binele orașului sau al oamenilor. Importante erau scopurile lor, alegerile și cine le câștigă. Vă sună cunoscut?

   Felicitări Domnului George Arion pentru un roman din alte timpuri, un roman altfel!

Verifică disponibilitatea cărţii Trimisul special – George Arion în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti