Un om mai bun de Louise Penny – Editura Trei – recenzie
Un om mai bun, de Louise Penny – Editura Trei – recenzie
Un om mai bun
Autor: Louise Penny
Editura Trei – 2021
“Louise Penny este o autoare canadiană de romane polițiste al căror protagonist este inspectorul-șef Armand Gamache de la Secția de Omucideri a Poliției din Quebec. Louise Penny a fost crainic radio pentru Canadian Broadcasting Corporation. După ce s-a dedicat scrisului, a câștigat numeroase premii pentru romanele sale, printre care CWA New Blood Dagger, Arthur Ellis și Agatha (de șapte ori) și a fost finalistă la Edgar Award for Best Novel. Romanele ei au fost traduse în 31 de limbi. În 2017, Louise Penny a primit Ordinul Canadei pentru contribuția la cultura națională.”
“În prima zi de lucru ca șef al departamentului Omoruri din Quebec, inspectorul Armand Gamache trebuie să facă față unor inundații catastrofale, unor atacuri dure în presă și unei dispariții misterioase. În tot acest haos, pe care abia dacă reușește să-l țină sub control, Gamache mai este abordat și de un tată disperat, a cărui fiica a dispărut. Instinctul ii spune că este deja prea târziu ca să o mai salveze pe Vivienne Godin. Totuși, dat fiind că și el are o fiica, se lasă antrenat de empatie față de nefericitul tată. Bântuit de întrebarea „cum te-ai simți tu dacă…”, reia căutările. În cele din urmă, este descoperit un cadavru. Numai că, în toată această situație confuză, se fac greșeli mari… Iar Gamache trebuie să se confrunte cu o posibilitate cumplită și o întrebare arzătoare: „Ce-ai face dacă ucigașul copilului tău ar scăpa nepedepsit?”
Un nou roman din Seria Inspectorul Gamache, o serie care împletește cazurile, acțiunea cu viețile personajelor și cu multă introspecție, pentru că:
“Gamache este un explorator al psihicului uman. Recomandăm cartea iubitorilor de romane mystery psihologice construite în jurul unui personaj principal.” ( Library Journal)
The Wall Street Journal apreciază “Un om mai bun, cu amestecul de suspans meteorologic, profunzime psihologică și acțiune polițistă, este probabil cea mai bună carte de până acum dintr-o opera remarcabilă și originală.”
Nu știu dacă este cea mai bună (mie mi-au plăcut toate cărțile autoarei), dar sigur este mai complexă datorită poveștilor și ciocnirii perpetuee între sentimente și rațiune.
Dar hai să vedem cu ce ne mai surprinde inspectorul Gamache….
După ultimul raid, în care luase hotărâri controversate, raid cu rezultate excelente, dar din păcate soldat cu moartea unor tineri agenți, fusese suspendat și cercetat.Doar că nu puteau să conteste eficiența și rezultatetele, așa că politicul din instituție, apărându-și interesele, îi oferă postul de inspector-șef, de fapt o retrogradare, pe care, spre surprinderea lor, Gamache îl acceptă, pentru că, așa cum spune el, pentru meseria asta era făcut. Chiar în ziua întoarcerii pe internet apar o serie de comentarii răuvoitoare, dar cei care-l voiau plecat se înșelau dacă credeau că așa vor tulbura prea mult apele. Chiar și agenții care nu-l cunoșteau rămân impresionați de profesionalismul lui, de felul cum știe să gestioneze relațiile cu Jean-Guy Beauvoir (acum șeful dar și ginerele lui) și cu Lacoste, inspectoare –șefă, pe care el o ridicase și o sprijinise. Cei care participaseră la raid nu aveau nevoie de nici o lămurire, “crescuseră” și luptasera alături de el. Erau însă supărați, și Gamache o știa, că cei mari nu-l apărau. Dar el era mai interesat de tinerii agenți, de colegii și prietenii lui. Îi încuraja pe toți să-și spună deschis părerea pe principiul “NOLI TIMERE” ( nu te teme ), care era mottoul lui.
Iar când era tentat să reacționeze cu furie și supărare prefera să fie politicos cu colegii polițiști sau cu suspecții, luându-și răgazul să se întrebe în gând: “Este adevărat? Este amabil? Trebuie spus ?”. Așa își învățase cei mai apropiați subalterni , inclusiv pe ginerele său. Acceptase revenirea, cu Jean –Guy ca șef, până când el pleca de la Surete. Acesta acceptase un post la o mare firma franceză și urma să se mute cu familia la Paris.
Abia revenit este chemat la o ședință cu șefii, privind inundațiile mari care se prefigurau. De fapt cea care era acum pe locul lui (la recomandarea lui) Madeleine Toussaint, îl chemase ca să se înțeleagă clar cine e acum șeful. Erau acolo șefii diferitelor structuri care se ocupau de urgențe, șeful jandarmilor, chiar vicepremierul,șefa de la meteo. Când Toussaint își dă seama că ceilalți (exceptând vicepremierul)ascultă cu sfințenie sugestiile lui Gamache, care-l pune cu curaj la punct și pe vicepremier, e nemulțumită și se comportă urat cu el, vorba aia “pe cine nu lași să moară…”
Întors la sediu Gamache preia cercetarea unui caz de dispariție, la rugămintea agentei Lysette Cloutier, contactată de tatăl unei tinere Vivienne Godin.Tânăra nu mai ajunsese la el și știind că soțul ei era violent se temea că a ucis-o.
În prima faza toate indiciile duc la Carl Tracey, soțul care era cunoscut ca un tip violent (deși ea refuzase să depună reclamație), găsesc geanta și mașina victimei, apoi și corpul.
Reușesc să intre în mesajele soțului și află că acesta avea o amantă Pauline.Toate indiciile, amărăciunea tatălui, plus gândul că ar putea fi fiica oricăruia dintre ei, fac să-l aducă pe Tracey în fața instanței. Doar că unele probe nu sunt admise și el este eliberat.
Hotărâți, Gamache și echipa, încep să scormonească din nou faptele, indiciile, probele, poveștile tuturor. Așa află că Lysette Cloutier fusese bună prietenă cu mama victimei, era și nașa acesteia și că avea sentimente față de Homer tatăl fetii. Un alt polițist Cameron, care fusese chemat deseori acasă la ei prin 911, avusese o relație tăinuită de familie cu victima. Toate noile indicii, plus situația banilor victimei și membrilor familiei, vor duce în final la elucidarea cazului.
Cine e criminalul ? De ce și cum a ucis? Ce tare ascund cu toții?
Veți vedea citind cartea.
Paralel cu cazul se derulează viețile polițiștilor și ale oamenilor din Three Pines. Oamenii din localitate se mai ceartă, se mai critică, dar sunt uniți când e vorba de ai lor.
De aceea când Gamache vede pe net un utilizator care-l apară crede că este Ruth, mai ales că semnează “nătăroaica”. Spre durerea lui și a familiilor implicate pe internet apare filmul real al cazului trecut, tocmai pentru a fi demontate falsurile.
Dar Ruth susține că nu este meritul ei.
Și totuși cine semnează “nătăroaica” și cine a avut acces la înregistrarea originală ?
Rămâne o întrebare, dar oamenii din sat salvați de ape, și polițiștii mulțumiți de rezolvarea cazului își continuă viața.
Căci așa cum spune Booklist:
“Farmecul acestei serii și în special al lui Gamache a fost dintotdeauna talentul lui Penny de a-și arăta eroul trecând de la faptele tangibile și brutale ale crimei la emoțiile interioare, la poveștile scrise în sânge. În plasa ramificată a tragediei și suferinței omenești pe care o scoate la lumină Gamache în această explorare a legăturilor care leagă și distrug în același timp se găsesc povești multiple,adesea contradictorii.”
Carte disponibilă pe site-ul Trei
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
Felicitări pentru recenzie
Am ramas in urma cu aceasta serie. Multumesc pentru impresii, Arci!