Uragan pe insula Camino de John Grisham – Editura Rao – recenzie

Uragan pe insula Camino de John Grisham – Editura Rao – recenzie

by -
3
Uragan pe insula Camino de John Grisham - Editura Rao - recenzie

Uragan pe insula Camino, de John Grisham – Editura Rao – recenzie

Uragan pe insula Camino
Autor: John Grisham
Editura Rao – 2021
CAMINO WINDS
Traducere din engleză: Gabriel  Stoian
Număr pagini: 281

  “John Grisham s-a născut în Jonesboro, Arkansas, la 8 februarie 1955, într-o familie modestă. Dupã absolvirea Facultății de Drept, a practicat avocatura timp de aproape un deceniu în Southaven. În 1983, a fost ales în Camera Reprezentanților din Mississippi, din partea democraților, for din care a făcut parte pâna în 1990. În timpul liber, ca hobby, Grisham a început munca la primul său roman și a avut nevoie de trei ani pentru a scrie …Şi vreme e ca să ucizi, pe care l-a finalizat în 1987. Grisham a continuat sã scrie cel puțin un roman pe an, cele mai multe dintre ele devenind imediat bestselleruri. Publishers Weekly l-a declarat pe Grisham „romancierul cu cele mai bune vânzari al anilor 1990“, cu peste 60 de milioane de exemplare vândute. În prezent, romanele sale au fost publicate în mai mult de 255 de milioane de exemplare, traduse în 29 de limbi.”

  “Bine ați revenit pe insula Camino, unde se poate întâmpla absolut orice – inclusiv o crimă în toiul unui uragan, ce se dovedește a fi crima perfectă…

  În timp ce la librăria Books’s Bay se pregătește relansarea autorului de bestselleruri Mercer Mann, uraganul Leo se îndreaptă abrupt spre insula Camino. Furtuna este devastatoare: casele sunt nivelate, hotelurile și vitrinele sunt distruse, străzile inundate și nenumărați oameni își pierd viața. Una dintre victime este Nelson Kerr, prietenul lui Bruce și autor de thrillere. Doar că natura rănilor lui Nelson, respectiv loviturile suspecte de la cap, sugerează că nu furtuna a fost cauza morții sale.

  Când Bruce începe să investigheze, ceea ce descoperă este mai șocant decât oricare dintre intorsaturile de situație din complotul lui Nelson – și mult mai periculos.”

“O FURTUNĂ  PERFECTĂ

CRIMĂ  DESĂVÂRȘITĂ”

  Librăria Bay Books era centrul vieții de pe insula Camino, locul unde se întâlneau localnicii, unde găseai un ceai sau o cafea alături de cărți, locul unde aveau loc lansări ale scriitorilor de pe insulă și nu numai.

  Pe lângă comerțul cu cărți obișnuite, dar și cu cărți și manuscrise rare, Bruce adună în librăria și în casa lui toți scriitorii de pe insulă, pe care îi încuraja să scrie, îi promova, îi publica, îi lansa. Unele afaceri terminate și conturi offshore îi permiteau să aibă o viață liniștită cu Noelle. Ea importă antichități din sudul Franței, cu Bruce avea o “căsătorie deschisă”, avea un iubit  francez, el mai avea aventurile lui cu tinere scriitoare.

  Uraganul Leo amenință insula, dar Bruce organizează acasă o cină cu prietenii și scriitorii de pe insulă, sărbătorind și noul roman al lui Mercer, o fostă iubită, care era și ea localnică prin bunica ei.

A doua zi poliția evacuează insula și mulți pleacă de frica uraganului care va aduce distrugeri mari.

  Bruce, Nick – studentul care lucra la librărie și citea multe romane polițiste, Bob Cobb (care fusese închis) și Nelson Kerr, un alt scriitor, rămân pe insulă țînând legătura și având pe cât posibil grijă și de casele prietenilor și vecinilor.

Descrierile distrugerilor produse de uragan sunt chiar înspăimântătoare.

  Pentru că cei patru își trecuseră unul pentru altul numele și numărul de telefon la persoane de contact, poliția îl caută pe Bruce și-l duce la casa lui Nelson.

Îl găsesc pe Nelson mort, ucis de o persoană, dispărută deja, după cum se va constata.

  Așteptând să vină un detectiv Bruce și mai ales Nick încep  să verifice cadavrul, casa, garajul, să facă poze.  Reușesc să-și facă  o idee despre cum fusese omorât Nelson, iar Bob le povestește despre Ingrid, tipa care se cuplase cu el pentru a afla lucruri despre insulă și a-l cunoaște pe Nelson. Ingrid provocase o ceartă urâtă cu Bob și pe furtună plecase la casa lui Nelson, acesta îl sunase să-i spună că e acolo și e bine.

  Spun totul polițiștilor, dar tipa nu apare pe nici o cameră de filmare, și cu toate că sunt chemați și cei de la centru, în condițiile generate de uragan nu i se mai dă prea multă importantă victimei.

  Dar Bruce ajutat de Nick, Bob, și  Polly, sora lui Nelson, hotărăsc să lămurească lucrurile. Iau legătura și cu FBI-ul care se implică în cercetări.

  Erau convinși că Nelson fusese ucis datorită conținutului ultimului roman scris, mai ales că singurul lucru dispărut de la el de acasă fuseseră harddiskurile. Povestea se referea la niște infracțiuni și crime comise într-o afacere extinsă, cu un medicament neomologat, o afacere cu viețile pacienților din casele de bătrâni și fraude în sistemul de sănătate.

Cei implicați erau suficient de puternici să dispună de asasini plătiți, ceea ce era și Ingrid.

  După multe aventuri, implicări ale FBI-ului dar și a unei firme private formată din vechi agenți și polițiști, reușesc să descâlcească întregul ghem.

Au noroc și cu informatorul lui Nelson, care era din apropierea marelui șef și ia legătura cu ei, dar și cu hotărârea unuia dintre asasini de-a se răzbuna. Se accidentase la ultima misiune și colega lui îl împușcase lăsându-l să moară. Așa că înainte de a muri va mărturisi tot ce știa.

După uragan şi rezolvarea crimei, viața protagoniștilor și a insulei Camino pornește pe un făgaș normal.

Merită să citiți cartea pentru povestea ei, dar și a locurilor, a oamenilor și chiar a uraganului.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

3 COMMENTS

  1. Tocurile înălțau doar silueta. Nu-i bai, se vede bine și de la câțiva centrimetri mai jos. Lecturile însă înalță spiritul și ce perspectivă ai de acolo, cu câte vieți te îmbogățești! Minunat mod de petrecere a timpului, felicitări!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.