Vis febril - Samanta Schweblin - Editura Litera

Vis febril de Samanta Schweblin

Titlu: VIS FEBRIL

Titlu original:  Distancia de rescate, 2014

Autor: SAMANTA SCHWEBLIN

Editura Litera, 2019

Colecția: Carte Pentru Toți

Pagini – 124

Traducerea din limba spaniolă de Lavinia Similaru

 „Samanta Schweblin ( Buenos Aires, 1978) este o scriitoare argentiniană de limba spaniolă. În 2002, Schweblin a publicat primul său volum de povestiri, El nucleo del disturbio, care a câștigat un premiu din partea Fondo Nacional de las Artes din Argentina și locul întâi la Concursul național Harold Conti. În 2008, a câștigat Premiul Casa de las Americas pentru volumul de povestiri Pajaros en la boca, iar în 2015 a publicat cel de-al treilea volum de povestiri, Siete casas vacias. Primul său roman, Vis febril (Distancia de rescate), a câștigat premiul Tigre Juan 2015 și a fost nominalizat la Premiul Man Booker Internațional 2017. În 2018 a publicat cel de-al doilea roman, Kentukis. Povestirile Samantei Schweblin au fost incluse în mai multe antologii, iar traducerile unora dintre ele au fost publicate în revistele The New Yorker și Granta. În 2010, a fost aleasă de revista Granta printre cei mai buni 22 de scriitori de limba spaniolă sub 35 de ani. Scrierile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, printre care engleză, germană, franceză, italiană, portugheză, sârbă și suedeză. Locuiește în Berlin.”

   Fără îndoială este cea mai ciudată carte pe care am citit-o de când mă știu. Nici nu știu cu ce să încep.

   VIS FEBRIL este un roman minuscul. 100 de pagini pe format mic, dar conținutul este intens și straniu. O lectură menită să șocheze prin modul de scriere care te ține într-o permanentă stare de curiozitate. Un  stil incomparabil care trezește un interes viu, aproape palpabil.

   Romanul subiectiv începe cu o conversație pe patul dintr-un dispensar la țară, dintre Amanda, din a cărei perspectivă privim povestea, și un băiat. Începutul te bagă puțin în ceață. Conversația Amandei cu David este un fel de confesiune, o mărturisire a ultimelor zile din viața femeii, a întâmplărilor ce au dus la acest ultim tablou de pe patul de spital, acolo unde de fapt începe totul. Personajele sunt puține. Amanda, fiica ei Nina, Carla și băiatul ei David. Mai apar menționate câteva personaje fără a face parte decât spre final din acțiunea romanului.  

  Acțiunea se petrece la țară, unde Amanda vine cu Nina pentru o săptămână, urmând ca pe final de săptămână să li se alăture soțul ei. Aici o cunoaște pe Carla. Într-o zi stând la piscină, la soare aceasta îi povestește despre David, descriindu-l ca pe un monstru, spunându-i o poveste ciudată despre intoxicațiile cailor, a lui David, despre vizita la femeia care locuiește în casa verde din sat. O poveste în afara normalului, cu ședință de dezintoxicare și transferarea a jumătate de suflet spre alt corp. Amanda nu știe ce să creadă, David nu pare periculos, doar puțin ciudat. Așa par și alți copii în sat, având vizibile malformații. Amanda pune sub semnul întrebării relațiile interumane, neștiind care este adevărul și în cine să aibă încredere. Cine e mai periculos, David sau Carla. Anumite informații te fac să crezi că totul e otrăvit în jur, iar anumite întâmplări te conving că toată lumea e nebună. Poveștile Carlei despre animale moarte, rațe, câini, cai, care comunică oarecum cu David te duc cu gândul că vei citi ceva paranormal.

   De fapt finalul te lasă cu gura căscată, de parcă nu ai știut niciodată ce ai citit și te îndeamnă să recitești cartea să vezi ce ți-a scăpat.

   Cum spuneam mai devreme, Vis febril e ciudat, dar atât de captivant încât nici nu mai contează ce a vrut autoarea să înțelegi, ci doar senzația neasemuită în care te afli pe tot parcursul romanului, o senzație de sufocare în așteptarea a ceva, nici acum nu știu ce. Aș fi vrut să fie un roman mai lung doar pentru a prelungi starea unei lecturi pe marginea prăpastiei dintre vis și realitate.

  Având în vedere cât de mic este romanul, nu mai spun nimic și vă invit să descoperiți o altfel de scriitură.

  Citat

„ – Ai auzit ceva, în tot timpul acela?

– Nimic. Doar ușa deschizându-se când totul s-a sfârșit. Mi-am îndreptat spatele, am dat la o parte ceaiul, întreg corpul îmi era în alertă, dar n-am îndrăznit să mă ridic. Nu știam dacă pot s-o fac. Am auzit pașii ei, pe care îi cunoșteam, dar nimic altceva. Pașii i s-au oprit la jumătatea drumului, încă nu puteam s-o văd. Și atunci l-a chemat. „Haide, David”, a zis, „am să te duc la mama ta”. M-am agățat de marginea scaunului. Nu voiam să-l văd, Amanda, voiam să fug. Cu disperare. M-am întrebat dacă pot să ajung la ușa de la ieșire înainte ca ei să vină în bucătărie. Dar n-am putut să mă urnesc. Atunci i-am auzit pașii, foarte ușori pe lemn. Scurți și nesiguri, atât de diferiți de cei ai lui David al meu. Se întrerupeau la patru sau cinci mișcări, iar atunci și ai ei se opreau și îl așteptau. Aproape ajunsese în bucătărie. Mâna lui mică, acum murdară de noroi uscat sau de praf, a bâjbâit pe perete, susținându-se. Ne-am privit, dar mi-am  ferit numaidecât ochii….”

Cartea Vis febril, de Samanta Schweblin o găsiţi pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

***Vero Budea (Vero)***Iubesc viața și oamenii, sunt o fire sociabilă, deschisă, loială, apreciez persoanele sincere cu coloană vertebrală, pasiunile mele sunt scrisul și cititul, deși sunt încă o amatoare. Sunt deschisă la tot ce e nou și folositor. Familistă convinsă, soție, mamă, fiică, noră și prietenă. Nu suport minciuna și trădarea. Găsesc fericirea în lucrurile mărunte. Pentru mine nu există nu pot, numai nu vreau, iar eu vreau. Literatura pe tocuri e locul unde mă simt acasă, un loc unde prietenia și bunul simț mă îmbrățișează.

18 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.