Zeul Adormit – Peter F. Hamilton – a treia parte din trilogia Zorii Nopții – recenzie 

Zeul Adormit 

Autor: Peter F. Hamilton

Editura Nemira

Colecția Nautilus

Data apariției: 2013

Titlul original: The Naked God 

Traducere: Gabriel Stoian

Număr de volume: 3

Număr de pagini: 2088

   Impresii ultimul volum ,,Zeul Adormit”> Trilogia Zorii Nopții se finalizează pe atât de spectaculos, pe cât te-ai aștepta de la o asemenea serie grandioasă, dar fără niciun moment în care să fie previzibilă prin ceva concret. Ba chiar, surprinzându-te până în ultima clipă, cu noi și noi fronturi deschise de plăsmuitorul genial Peter F. Hamilton, în alte galaxii, prin alte universuri, spre alte dimensiuni, de parcă nimic nu-i mai poate reține imaginația descătușată.

    În primul volum al ei, Disfuncția Realității, omenirea din secolul XXVII, în plină expansiune spațială și îmbinând fericit, chiar dacă adesea enclavizat, diferite tipuri de tehnologii și filosofii existențiale, se confruntă cu ceva inimaginabil. Impresia (nu numai metaforică) este de primă fază a unei epidemii, a cărei definire are loc după analiza unor cazuri și simptome teribile.

    În cel de-a doilea, Alchimistul Neutronic, pericolul este complet conștientizat, măsuri de minimă precauție au fost aplicate, se testează diferite tratamente și se încearcă cu disperare impunerea unor zone de carantină în regiunile prea grav afectate de molimă. Când nu se reușește, se iau în considerare cele mai drastice soluții.

    În ultimul, Zeul adormit, războiul cu pandemia este total și atinge pragul în care omenirea ajunge să-și prevadă extincția… Iar odată întrezărit sfârșitul îngrozitor pentru propria lume, ce limitări principiale ar mai putea opri folosirea oricărui mijloc avut la dispoziție, pentru a distruge amenințarea? Cu orice cost. Cu orice sacrificiu. Renunțând la orice morală.

    Numai că, nu e vorba deloc doar de o epidemie sau de vreun virus transmisibil, deși răspândirea exponențială are aceeași aparență. Ci de o bătălie conștientă de cucerire, purtată de posedați, care acaparează teritorii: ferme, orașe, arcologii, habitate organice, planete, sisteme solare, infestându-le prin preluarea altor și altor corpuri, de către suflete umane răuvoitoare, venite din lumea de dincolo.

    Strădaniile de a opri dispersia sechestratorilor de trupuri își augmentează continuu dramatismul, singurele metode de a scăpa de duhurile invadatoare sunt moartea fizică a victimelor posedate sau plasarea lor în tau-zero – un fel de criogenie care suspendă funcțiile vitale.

   În volumul conclusiv, aflăm și de ce sufletele astea rătăcitoare sunt, mai toate, numai din cele cu înclinații sinistre sau sadice… Nu e chiar Iadul, locul din care sunt extrase, dar e perceput cam la fel de către ele, așa că și dacă n-au fost complet rele, s-au înrăit, fiind gata de orice ca să nu se-ntoarcă acolo.

  Puterile lor energetice sunt o armă oribilă prin care torturează oamenii vii, pentru a le înfrânge rezistența psihică la a accepta preluarea de către morți. Pot distruge cu ele, dar pot și clădi, măcar temporar, prin manipularea materiei în forme ce-și păstrează substanța numai cât sunt sub controlul lor. Cu cât presiunea pe care o exercită Confederația în a-i distruge crește, cu atât resursele lor interne sunt direcționate înspre proiecte tot mai impresionante, reușind chiar să fure planete întregi din universul cunoscut și să le mute în altă dimensiune, în momentele-n care sunt pe cale de a fi complet înfrânți într-o zonă de luptă.

   Hamilton surprinde din nou când, având la dispoziție o galerie imensă de personaje negative ale istoriei, practic pe toți maleficii lumii, dintre care putea să-și selecționeze liderii antagonici, alege să nu-l facă remarcat decât pe Al Capone, faimosul gangster din Chicago, dintre morții cu adevărat celebri. Recuperat din starea de demență sifilitică în care se stinsese, acesta își utilizează capacitățile organizatorice redobândite, pentru a închega o comunitate militaristă a posedaților, cu baza în Noua Californie. Ceilalți conducători ai unor grupuri mai numeroase de sechestratori sunt anonimii, dar nu mai puțin periculoșii, Keira Salter, care a cucerit habitatul Valisk, și Quinn Dexter, deținutul evadat ce infectează mai multe planete în călătoria sa spre Pământ, unde vrea să se răzbune pe fosta lui bandă criminală, pentru că l-a trădat.

    Confruntările armate sunt cu adevărat memorabile pe parcursul întregii serii, chiar dacă au loc în mlaștinile preistorice de pe Lalonde, pe-o peninsulă deluroasă înconjurată de armata tehnologizată ce a lansat campania Liberation, prin habitate bitek inteligente care-și sprijină creatorii, ori în spațiu – între nave cosmice mecanice sau organice.

   Jay Hilton, fetița supraviețuitoare din prima colonie în care s-au semnalat cazurile de posedare, se împrietenește cu o bebelușă kiint din Seninătate, ai cărei părinți asistau la studierea Inelului Ruinelor. În clipa-n care însăși Seninătatea este atacată, trecând peste interdicțiile adulților speciei sale, micuța kiintă o salvează pe fetița pământeană, teleportând-o în lumea ei de origine, aflată în altă galaxie.

   Tocmai contactele cu extratereștri, mai mult decât orice, repun criza prin care trece omenirea în cadrul ei natural, infim, comparativ cu mărimea și complexitatea universului. Pentru că, atunci când realizările civilizațiilor aliene sunt atât de copleșitoare, sau amenințări imense din alte dimensiuni fac ca posedaţii să pară niște figuri aproape simpatice, senzația de apocalipsă inevitabilă se diluează, chiar și din perspectiva celor aflați în pericol imediat.

    Cu toate că ambasadorul Kiint susținea că fiecare specie trebuie să-și găsească propria rezolvare a acestui tip de criză, până la urmă, soluția care se conturează cel mai puternic este totuși una de influență externă, gen Deus ex Machina, Zeul Adormit fiind o entitate care i-a  ajutat pe extratereștri lipsiți de imaginație Tyrathca, cu secole în urmă, să treacă peste Disfuncția Realității și pe care Joshua Calvert și echipajul navei Lady MacBeth încearcă să-l localizeze, spre a-i solicita același tip de sprijin, pentru pământeni.

   Dar poate că însăși comunicarea aprofundată cu o specie atât de avansată este testul suprem care parafează gradul de evoluție al unei civilizații ce merită să-și depășească momentele critice și să ardă etapele dezvoltării istorice. Nu am văzut confirmată nicăieri interpretarea asta, însă încerc să o încropesc eu într-o cheie care să nu lase pe nimeni dezamăgit la finalul seriei, fiindcă povestea a fost minunată pe tot parcursul ei și ar fi păcat să scadă din satisfacția lecturii tocmai la sfârșit…

   Rămâi cu atâtea secvențe și concepte magnifice din opulenta desfășurare scenografică a trilogiei Zorii Nopții, încât doar dacă ai aduna vreo duzină de alte serii foarte bune, ai putea încerca o comparație cu ea, care să reziste în echivalări. Cine calculează că mai bine citește multe cărți scurte, decât să se-apuce de seria asta în trei părți, cu nouă volume, e la fel de inspirat ca și când ar decide să plonjeze în câteva băltoace, în loc să se întrebuințeze să înoate în mare.

Titlurile care alcătuiesc ciclul Zorii nopții / The Night’s Dawn Trilogy sunt:

Disfuncția Realității (2009, Nemira) / The Reality Disfunction (1996)

Alchimistul Neutronic (2011, Nemira) / The Neutronium Alchemist (1997)

Zeul Adormit (2013, Nemira) / The Naked God (1999)

Cartea Zeul Adormit – Peter F. Hamilton poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi SF