Fauritoarea de albastru de Lois Lowry-Editura Art
Făuritoarea de albastru de Lois Lowry
Titlu original: Gathering Blue
Traducere din limba engleză: Andreea Caleman
Editura: Art
Anula apariției: 2016
Număr pagini: 210
Lois Lowry este o scriitoare americană, născută la 20 martie 1937, în Hawaii. A urmat cursurile Brown University și University of Southern Maine. A început să scrie în anii 70, îndeplinindu-și astfel un vis din copilărie. Este autoarea a peste 30 de cărți pentru copii și adolescenți, declarând că își măsoară succesul ca scriitoare prin capacitatea ,,de a-i ajuta pe adolescenți să-și răspundă la întrebările legate de viață, identitate și relații interpersonale”. Cunoscută pentru subiectele controversate abordate, Lowry este deținătoarea mai multor premii literare, dintre care amintim Newbery Medal, pentru Darul lui Jonas (The Giver) și Numără stelele. O poveste din Copenhaga (Number the Stars). Cărțile sale au stârnit cele mai diverse reacții, de la introducerea lor în programa obligatorie, până la interzicerea în școli. Deși diferite ca stil și subiecte abordate, toate cărțile ei revin la tema relațiilor umane. În prezent, Lois Lowry locuiește în Cambridge, Massachusetts, unde continuă să scrie.
,,Lowry revine la o lume metaforică a viitorului, cum crease și în romanul câștigător al Medaliei Newbery, Darul lui Jonas… Găsim suficient material de reflecție și de discuție, cât și un strop de magie și un tulburător indiciu despre celebrul final ambiguu al precedentei cărți.” Kirkus Reviews
Anul trecut am citit cu mare plăcere romanul ,,Darul lui Jonas”, am cunoscut o interesantă lume distopică, un personaj principal încântător, dar în același timp am fost martorul unui final neașteptat. Totul s-a terminat prea brusc, motiv pentru care am aștept cu nerăbdare volumul doi.
„Făuritoarea de albastru” este o carte minunată, o adevărată capodoperă a literaturii pentru copii, dar pe care eu o recomand și adulților. Lectura este lejeră, nu îți dai seama cât de repede trece timpul în compania acestei cărțulii. Ba chiar ți-ai dori să nu se mai termine. E atât de palpitantă și atâtea întrebări nu-ți dau pace. Îți este stârnită curiozitatea, ești ținut în suspans, însă protagonistul nu mai este de data asta Jonas, ci Kira.
Kira este o fată născută cu un beteșug ce a însoțit-o întreaga viață, dar și cu o inimă de aur. Mama ei a făcut tot posibilul pentru a o apăra de cei rău intenționați, nu a permis să fie dusă pe Câmp și lăsată pradă fiarelor, încâlcând astfel legea. În mod misterios, femeia contactează o boală și moare. Rămasă orfană și de mamă, fata se vede nevoită să înfrunte greutățile vieții…
,,Kira nu mai avea familie. Și nici casă. Coliba pe care o împărțise cu mama ei fusese arsă. Așa se făcea când murea cineva de vreo boală. Căsuța lor, singurul cămin pe care Kira îl avusese vreodată, nu mai era. Veghind trupul Katrinei, fata văzuse fumul ridicându-se în depărtare. În timp ce sufletul mamei se risipea, frânturi arse din viața ei de copil se împrăștiau și ele în văzduh.”
Vandara cea lipsită de scrupule vrea s-o alunge și să-i ia pământul rămas moștenire. Kira nu are de gând să accepte una ca asta și este de acord să se prezinte în fața Consiliului, în cadrul unui proces. Începe să se teamă că mai-marii conducători ai satului îi vor da dreptate Vandarei, că vor accepta să fie dusă pe Câmp, să fie trimisă la moarte. Dar se înșeală, căci Consiliul găsește o soluție. Astfel Kira rămâne să locuiască în impunătoarea clădire, iar pământul ei este oferit femeilor pentru construirea unui țarc.
„Mâinile Kirei fuseseră întotdeauna pricepute. Încă de pe vremea când era doar o copilă, mama o învățase cum să folosească acul și, trecându-l printre firele țesăturii, să făurească felurite modele din ață colorată. De la o vreme încoace însă, îndemânarea fetei dovedea ceva mai mult decât doar pricepere. Într-o adevărată explozie de creativitate, iscusința copilei o depășise cu mult pe cea a mamei sale. Fără să-i fi arătat cineva, fără să fi exersat măcar, degetele Kirei știau, fără șovăială, felul în care firele trebuie răsucite, petrecute și cusute, ca să se îmbine în broderii bogate, pline de culoare. Fata nu înțelegea de unde îi venea toată priceperea asta. Dar o simțea acolo, în vârful degetelor, care acum îi tremurau ușor de nerăbdare să înceapă să coasă. De-ar lăsa-o să rămână în sat…”
Trebuie să menționez faptul că în viitorul în care se desfășoară acțiunea omenirea a regresat, căci câteva evenimente din trecut au distrus civilizația avansată de odinioară. Fetei, obișnuită să locuiască într-o cocioabă, i se oferă o cameră proprie, cu apă caldă curentă, cu toate cele ce îi sunt necesare. E atât de evident contrastul dintre clădirea conducerii și satul ce o înconjoară…
Gardianul Jamison o anunță că va primi o sarcină, cât se poate de serioasă și de importantă, aceea de a restaura roba Cântărețului. Este înzestrată cu un talent uimitor în ale brodatului, ce le depășeşte cu mult pe ale mamei sale. Thomas, un băiat orfan ce locuiește în aceeași clădire, restaurează sculpturile de pe toiagul aceluiași Cântăreț. Totul pentru anuala procesiune în care sunt prezentate sub forma unui lung și plictisitor cântec evenimente din istorie și din viața de dinainte…
,,Ruinare. Reclădire. Ruinare iar. Refacere. Kira urmări scenele cu mâna. Orașe tot mai mari și mai impunătoare apăreau, iar distrugerea era pe măsură. Totul se repeta cu o asemenea precizie, încât cusăturile descriau o mișcare clară, ritmică: sus, jos, sus, jos, ca un val. Începea într-un colțișor, cu prima ruinare și, de acolo, creștea. Focurile erau tot mai mari, pe măsură ce satele și orașele creșteau. Toate erau, bineînțeles, mici broderii, minuscule îmbinări de cusături, dar Kira vedea cum tablourile cresc de la o porțiune de pânză la alta, cum urgia era din ce în ce mai mare și reclădirea tot mai dificilă. Iar porțiunile pe care era înfățișată pacea erau desăvârșite. Flori miniaturale, în nenumărate nuanțe, înfloreau pe pajiști scăldate în lumina razelor, cusute cu fir auriu. Figuri umane se îmbrățișau. Față de haosul și chinurile vremurilor de năpastă, imaginile din vremurile de pace erau atât de senine.”
Kira își dezvoltă abilitățile, se pune pe treabă, însă sunt lucruri pe care nu le înțelege. Cum de și-a pierdut în circumstanțe dubioase ambii părinți? De ce Thomas e în aceeași situație?De ce oamenii care știu mai multe decât ar trebui dispar brusc? Ce viitor vor dezvălui broderiile pe care mâinile ei vor urma să le țeasă în cele din urmă? Este ea făuritoarea de albastru? Asta rămâne de văzut…
Vă va plăcea cu siguranță această carte! Veți fi încântați să descoperiți frumoase și veritabile prietenii. De multe ori copiii pot fi pildă demnă de urmat pentru cei mari care uită ce înseamnă a fi un bun prieten, capabil de sacrificii pentru binele celuilalt. Literatura pentru copii nu e doar pentru ei, ci și pentru cei care vor să-și amintească de vremurile copilăriei, de cei mai frumoși ani ai vieții…
Fragmente:
- ,,Kira alesese câteva fire vopsite din coșulețul ei și începuse să coasă, cu un ac din os, modele pe bucata de pânză. Cusutul o alina și timpul trecea mai repede. Firele începuseră să-i cânte. Nu un cântec cu cuvinte sau note muzicale, ci un tremurat, o pulsație în mâinile fetei, ca și cum ațele ar fi fost vii. Pentru întâia oară, degetele copilei nu porunciseră firelor, ci doar le urmaseră ascultătoare. Kira închisese ochii și simțise acul mișcându-se singur în mâna ei, împins și tras de firele însuflețite.”
- ,,Când Thomas zise ,,nalbă”, ținând un deget pe semnele scrise, Kira urmări cu băgare de seamă forma cuvântului. Întoarse apoi capul repede, de teamă ca nu cumva să-l învețe și să se facă vinovată de ceva ce era, de bună seamă, interzis. Zâmbi. Îi plăcuse să vadă cum condeiul dă formă sunetelor pe hârtie și cum formele spun povestea unui nume.”
- ,,Aceeași întrebare, pe care ea și Thomas o discutaseră cu o zi înainte. Răspunsul părea a fi cel pe care și-l dăduseră singuri: erau artiști, toți trei. Făuritori de cântec, de sculpturi în lemn, de broderii. Fiind artiști, aveau o valoare pe care Kira nu reușea să o înțeleagă. Și din cauza asta fuseseră aduși aici, li se dăduseră propriile camere, erau hrăniți și îngrijiți bine.”
LECTURĂ PLĂCUTĂ!
Cartea Făuritoarea de albastru de Lois Lowry este oferită spre recenzie de către Editura Art. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Art. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.
Vreaaaaaauuuu <3
E super fain 🙂
multumim pentru recomandare!
sper să vă placă 🙂
Pare interesanta si merira incercata 🙂 multumim
e super faină 😀
Felicitari Cos pentru recenzie! Am asteptat cu nerabdare sa-ti aflu impresiile. Nu am citit cartea. Inca! locco_smiley_46
merci locco_smiley_37 trebuie s-o citești!
Ma tenteaza prezentarea ta. Daca imi pica in mana, nu-i zic „pas”.
Trebuie s-o citești 😀
Frumoasa recenzia Cosmin 🙂
La inceput mi-am spus ca nu e pentru mine dar incep sa cred ca mi-ar place o astfel de carte 🙂
Mersi de recomandare .
Mulțumesc 🙂
Multumim pentru aceasta recomandare.
Nu ai pentru ce 🙂
Cat de frumoos! O vreau si euu! :)) Ma impresioneaza povestea fetei si nu ar strica sa-mi pice in mana cartea. :)) Felicitari, Cosmin! 🙂
într-adevăr e tare frumoasă 😀
felicitari vcos!frumoasa prezentare!
locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
merci Arci locco_smiley_37
Felicitări Coș,mi-a plăcut recenzia ta,vreau si eu cartea!
merci!
Super. Ma tenteaza , cu toate ca este prima oara cand aud de aceasta carte! Nota maxima pentru recenzie, felicitari.
mulțumesc 🙂
Felicitari pentru recenzie. Pare o carte interesanta, poate o voi citi si eu.
Mulțumesc 🙂
Frumoasa prezentarea Cosmin.
Felicitari!!!+
merci 🙂
Eu nu am citit inca nici primul volum.
lectură plăcută 🙂
Interesant, o voi avea in vedere pt. viitor.
trebuie, iasmy 🙂