Pofta de ciocolata de Care Santos-Editura Humanitas

Pofta de ciocolata de Care Santos-Editura Humanitas

by -
19

Ce le leagă pe cele trei femei?-pofta de ciocolată şi ciocolatieră preţioasă. Fiecare a fost în posesia ei la un moment dat. Sara a cumpărat-o de la un anticar. Aurora a furat-o de la Candida, iar Mariane a primit-o în dar de la Adelaide a Franţei, în semn de prietuire.

Pofta de ciocolata de Care SantosPoftă de ciocolată de Care Santos

Titlul original: Design de xocolata
Traducerea: Jana Balacciu Matei
Editura: Humanitas
Număr pagini: 348

  Carte premiată cu PREMIUL RAMON LLULL 214, cel mai important premiu catalan.
 Care Santos, s-a născut în 1970, în oraşul Mataro din apropierea Barcelonei. A scris de la vârsta de opt ani, câştigând prima competiţie literară la vârsta de 14 ani. A studiat mai întâi dreptul, urmând tradiţia familiei, iar apoi filologia la Universitatea Autonomă din Barcelona. Şi-a început cariera jurnalistică la Diari de Barcelona, lucrând ulterior la redacţiile cotidienelor ABC şi El Mundo. În prezent este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo şi coordonează site-ul dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vasco. Este fondatoarea Asociaţiei Tinerilor Scriitori Spanioli.


   Care Santos este autoarea bestsellerurilor Încăperi fermecate, Aerul pe care îl respiri şi Poftă de ciocolată.
   Avem o ciocolatieră fabricată special pentru Madame Adelaide, fiica regelui Franţei Ludovic XV. Încap în ea trei ceşcuţe de ciocolată, ispititoarea băutură dulce-amăruie asemenea întâmplărilor trăite de Sara, Aurora, Marianna în inima Barcelonei.


  Sara este prima din carte, cu povestea ei dulce amăruie. Are o familie, un soţ iubitor, doi copii, dar o viaţă pe care o consideră monotonă.
  Povestea ei începe la cursul de tehnici pentru prepararea ciocolatei. Sara este continuatoarea tradiţiei de ciocolatieri ai familiei.
  Max este, toţi ar spune acelaşi lucru, un bărbat încântător. Începând cu înfăţişarea, e un soi de perpetu adolescent, cu nişte ochi limpezi şi atemporali şi-fusese obsesia mamei lui-un zuluf rebel.
   El din prima clipă s-a îndrăgostit de Sarah. Problema era că, Sara îl dorea foarte tare pe Oriol.
“Pairot Oriol, cu înfăţişarea sa de semihippy, semirocker, mereu în negru, dar cu o anume notă de eleganţă care-l deosebea de orice grup sau tendinţă. Un metru nouăzeci, cu umeri largi, dar un pic căzuţi, ca la toţi cei care-şi petrec viaţa vorbind cu oameni mai scunzi, o talie subţire şi coapse puternice, ca de statuie clasică. Avea mâini noduroase, de parcă oasele ar fi vrut să-i iasă prin piele, iar pe gât, mărul lui Adam, de pe care Sara nu putea să-şi ia privirea, proieminent”
   Astfel asistăm la acest triunghi amoros. Max, o iubeşte pe Sara, dar cu firea lui introvertită, nu prea reuşeşte să o cucerească. Îi propune să iasă împreună, dar abia după un an jumate se vor căsători.
     Oriol şi Sara vor avea o relaţie sexuală, şi înainte de căsătoria Sarei şi după căsătorie.
   Părerea mea despre această femeie de 44 de ani, nu este deloc măgulitoare. Are un soţ, o familie minunată, o afacere de succes cu ciocolată, iar ea fuge de fiecare dată la Oriol. Frământarea ei în sentimente, mă lasă rece. Ea ar vrea să ştie ce ar fi fost dacă…, dar şi păstrarea soţului iubitor.
   Pe tot parcursul poveştii avem de-a face cu ciocolatiera cumpărată într-o seară când erau toţi trei tineri. Sara a încercat să afle povestea acestei ciocolatiere. Accidental, această piesă superbă s-a spart, oare mai poate fi reparată din cioburi? La fel mi s-a părut şi viaţa Sarei, resturi de cioburi.


   Aurora, a doua femeie care este în posesia ciocolatierei, are o poveste destul de tristă. În anul 1851, când familia Turull are în sfârşit o fată, pe Candida, Aurora se năştea dintr-o mamă moartă şi un tată necunoscut, o aventură.  Aurora va fi crescută împreună cu Candida, ea având grijă de fata stăpânilor. Candida se va căsători cu ciocolatierul Antoni Sampson. Acesta îşi iubea soţia, iar Aurora îi servea doamnei ciocolata în ciocolatiera Adelaide. Când stăpâna a fugit de la casa soţului, Aurora va pleca şi ea să muncească ca şi menajeră pentru Horaci.
   Horaci este “un bărbat din cei eleganţi de la natură, născuţi parcă să umble tot timpul îmbrăcaţi conform etichetei.  Doctorul are o lumina specială, poate fiindcă în el totul respiră armonie sau poate fiindcă zâmbetul nu-l părăseşte nici o secundă. Când zâmbeşte, ochii albaştri i se luminează de ceva copilăresc, şi ţie ţi se pare un băieţaş, care încă nu vrea să crească.”
    Deşi el are 80 de ani, iar Aurora are 44, cei doi se vor căsători. În decurs de 19 ani de când avea grijă de Horaci, nu se întâmplat nimic între ei, dar cei doi ajung să se respecte.
    Aurora nu a uitat de fosta sa stăpână, mai ales că are de la ea ciocolatiera frumoasă. Dintr-un impus a furat-o din casa stăpânilor. Timp de 10 ani a încercat să o restituie, dar fără noroc. Când fata Candidei, preia afacerea cu ciocolată, va primi şi ciocolatiera de la Aurora.
   Ce pot să spun despre a doua poveste din carte? Mi-a plăcut categoric mai mult decât prima. Aurora are coloana vertebrală, ştie unde îi este locul şi a suferit fiind singură pe lume, dar nu s-a dat bătută.


    Marianna, este personajul din a treia poveste. Guillot, este trimis de către Adelaide, de la curtea Franţei, să-l convingă pe maistrul ciocolatier Fernandes, de aprecierea sa pentru superba ciocolată pe care o pregăteşte. Ca dar, îi trimite ciocolatieră superbă pe care era scris “Je suis a madame Adelaide de France”Totodată ar vrea să ştie mai multe despre maşinăria inventată pentru a înlesni munca ciocolatierilor.       Se pare că îţi trebuia putere să poţi macina cu pietre boabele de cacao, mai ales că nobilimea dorea să o prepari acasă la ei în genunchi.
   Într-o seară, Guillot, este trimis să găsească adresa ciocolatierului, iar restul delegaţiei să vină în altă zi. Cum deja ningea, iar curierul nostru era îngheţat bocnă, un înger salvator îl ajută.

   “Epitetul de înger salvator i-l dau nu doar pentru pătură de care v-am spus, nici doar pentru ceaşca de ciocolată delicioasă pe care mi-a oferit-o imediat şi care m-a readus la viaţă. O fac mai ales datorită expresiei chipului ei.       Salvarea mea era o femeie de cel mult douăzeci şi cinci de ani, cu nişte ochi negri care străluceau ca stelele în faţa flăcărilor căminului, cu obraji fini, părul de culoarea aramei învechite şi buze de catifea. Am gândit că îngerii din cer, dacă aş fi murit în faţa uşii, nu mi-ar fi plăcut mai mult”
    Astfel spus Marianne, se chinuia să îşi ţină prăvălia deschisă, mai ales că soţul ei a murit de luni bune,  dar nu a spus la nimeni, şi aşa avea probleme mari cu unii ciocolatieri din zonă.
    Mimo, era un laş, iar pasiunea sa pentru Marianne îi dă bătăi de cap foarte mari. Pe lângă faptul că este un hoţ, este un ciocolatier respectat de Breaslă. Oare va reuşi Marianne să supravieţuiască? Guillot va reuşi să rezolve treburile pentru care a venit la Barcelona?
    Povestea Mariannei mi-a plăcut cel mai mult. Deşi se zbate să îşi menţină magazinul, este o femeie corectă, crescută de mică la mănăstire, iar pentru ea moralitatea este cel mai de preţ cadou.
     Guillot, îndrăgostit de Marianne va reuşi să cucerească inima acesteia? Sau toate mizeriile vieţii o vor face sceptică cu privire la o altă relaţie?
    Ce le leagă pe cele trei femei?-pofta de ciocolată şi ciocolatieră preţioasă. Fiecare a fost în posesia ei la un moment dat. Sara a cumpărat-o de la un anticar.  Aurora a furat-o de la Candida, iar Mariane a primit-o în dar de la Adelaide a Franţei, în semn de prietuire.

    Nota mea pentru carte este 9,8.

Autor: Nicol

19 COMMENTS

  1. Nicol ma ispitesti asa dimineata? Abia astept sa o citesc!!! Felicitari pentru acest deliciu literar cu care mi-ai indulcit simturile!

  2. Si mie mi-a placut cartea. Si recenzia, desigur :). De ce 9,8? Sunt curioasa ce reprezinta 0,2 (defectiune profesionala, cred :)).

  3. Ce povesti inedite, romantice. Ai reusit sa transmiti iubitirilor de carti cat de buna este ciocolata :p

  4. Chiar daca te-a deranjat comportarea Sarei, tot ti-a placut cartea. Am vazut ce nota i-ai dat! ;) Subiectul este interesant .Imi place genul acesta de carte cu mai multe povesti…
    MUltumesc nicol!

  5. Inca de cand am vazut coperta, cartea mi-a atras atemtia si mi-a starnit interesul. Si in acelasi timp mi s-a facut pofta si de ciocolata. :))

  6. multumesc fetelor!mi-a placut intradevar,mai ales ca sunt fan ciocolata,ciocolatiera din carte mi-a facut pofta.
    Interesant a fost,si cum pregateau la inceputuri ciocolata! :)

Leave a Reply