Jurassic Park – Michael Crichton – recenzie

Titlu: Jurassic Park

Autor: Michael Crichton

Editura Nemira 

Colecția Armada 

Anul publicării în limba română: 2025

Titlul original: Jurassic Park (1990)

Traducere: Irina Gavrilaș

Număr de pagini: 480

  A găsi pe cineva care să nu fi văzut măcar o dată celebrul blockbuster Jurassic Park este aproape o misiune imposibilă. În 1993, filmul lui Spielberg a cucerit sălile de cinema cu efectele sale speciale spectaculoase și cu o poveste extrem de captivantă, care avea să dea naștere unei francize prolifice și de lungă durată, cu numeroase continuări, dintre care cea mai recentă a fost lansată chiar anul acesta, Jurassic World Rebirth.

  Farmecul istorisirii concepute de Michael Crichton este de necontestat. El relatează o aventură care a început acum milioane de ani, bazându-se pe misterul evoluției, al selecției naturale, și ne stârnește imaginația prin ideea conviețuirii dintre oameni și dinozauri, deși, în realitate, aceștia sunt despărțiți de milioane de ani de istorie.

  Dar dacă filmul a ajuns practic universal cunoscut, romanul care a stat la baza lui a fost citit de un public mult mai restrâns. Tocmai de aceea, alegerea editurii Nemira de a republica această carte într-o ediție de excepție, cu atenție la detalii și calitate editorială remarcabilă, este cu atât mai binevenită. O invitație pentru oricine să (re)descopere universul Jurassic Park dincolo de ecran, în forma sa originală.

  Trebuie spus că versiunea cinematografică prezintă numeroase diferențe față de varianta tipărită: bătrânul miliardar John Hammond este pe punctul de a deschide pe Isla Nublar, o insuliță aflată în largul coastelor Costa Ricăi, un parc de distracții în care, într-un habitat special recreat, să prindă viață dinozauri și alte animale preistorice. Din cauza inaugurării iminente, dar și a unor mici incidente petrecute pe continent, puse pe seama dinozaurilor, la Jurassic Park ajunge un grup foarte eterogen de personaje. Hammond, însoțit de tinerii săi nepoți Tim și Lex, excentricul matematician Ian Malcolm, strălucitul paleontolog Alan Grant împreună cu una dintre cele mai bune studente ale sale, un avocat, ingineri IT și programatori care au contribuit la crearea parcului, precum și responsabilul cu securitatea, sunt principalele figuri care apar pe parcursul evenimentelor.

  Capitolele romanului sunt grupate în „iterații”, fiecare marcând o nouă fază a experimentului și a interacțiunii dintre oameni și dinozauri, subliniind ideea de proces care evoluează și scapă treptat de sub control.

  Declanșatorul dezastrului anticipat –  care în film apare destul de devreme – în carte se dezvăluie abia la finalul celei de-a treia iterații, adică în momentul când, din cauza unei pene de curent, sistemele de securitate ale parcului încetează să funcționeze, iar dinozaurii reușesc să se deplaseze liber pe insulă. Capitolele anterioare sunt dedicate pregătirii scenei, combinând explicații de ordin științific cu o creștere treptată a tensiunii, alimentată de evenimente aparent minore (precum mușcătura ciudată a unei șopârle asupra unei fetițe sau faptul că numărul de dinozauri recenzați în parc depășește așteptările). Din momentul declanșării blackout-ului, șuvoiul narativ devine mai puțin didactic și mult mai aventuros, căci, din acel punct, însăși supraviețuirea personajelor este pusă în joc, iar fiecare dintre ele, singur sau în grupuri mici, trebuie să găsească o cale de a scăpa de dinozauri și de a restabili securitatea insulei.

  Sigur, astăzi teoriile expuse de autor sunt depășite și eronate, în primul rând pentru că este deja dovedit că nu pot fi completate golurile din secvența de ADN a dinozaurilor folosind ADN de la alte specii. Totuși, la începutul anilor ‘90, genetica se afla la un cu totul alt nivel de cunoaștere, iar lui Crichton trebuie să i se recunoască meritul incontestabil de a fi reușit să scrie un roman cu o teză științifică ce părea convingătoare, dacă nu chiar credibilă. 

  De altfel, cartea dezvoltă în profunzime și într-un mod destul de verosimil acest amestec de știință speculativă și aventură, detaliind nu doar aspectul clonării dinozaurilor, ci și chestiuni adiacente, cum ar fi posibilele obiecții la realizarea proiectului pe scară largă. De remarcat, în acest sens, este detaliul potrivit căruia toți dinozaurii creați în laborator erau femele (astfel încât să nu se poată reproduce) și dependenți de un anumit aminoacid – lizina – ceea ce îi împiedica să supraviețuiască în afara insulei Nublar.

  Un atu al scriitorului este capacitatea sa de a îmbina într-o poveste captivantă dinozauri, clonare, teoria haosului, computere și o cantitate uriașă de acțiune. Succesiunea rapidă a evenimentelor nu are cum să nu țină cititorul cu sufletul la gură, mereu în suspans și incert în privința soartei personajelor – pentru că, într-adevăr, cartea este mult mai violentă decât filmul, atât prin alegerea victimelor, cât și prin descrierea modului în care dinozaurii le ucid, scenele părând aproape să plaseze volumul în categoria horror. 

  Nu vreau însă să las impresia greșită că romanul ar fi o înșiruire sângeroasă de trupuri sfâșiate; ritmul cărții este mai susținut decât al filmului, iar scenele de aventură mai variate și mai numeroase, pentru că toți protagoniștii se văd nevoiți să lupte (cu dinozaurii, cu timpul, cu ploaia nesfârșită, cu propriile limite fizice). Alan și copiii vor străbate întreaga întindere a parcului pentru a reveni la centrul pentru vizitatori, în timp ce ceilalți protagoniști vor trece prin nenumărate peripeții, încercând în același timp să repornească sistemele de securitate și să scape de asediul dinozaurilor.

  Desigur, uneori o situație ușor forțată sau o coincidență prea convenabilă ar putea stârni zâmbete (de exemplu, în timpul penei de curent, mașinile se opresc tocmai lângă T-Rex, nu lângă vreun erbivor inofensiv și pașnic), dar, per ansamblu, istorisirea nu e nicio clipă banală sau previzibilă, iar personajele sunt bine conturate, inclusiv din punct de vedere psihologic. Tensiunea rămâne mereu ridicată, însă autorul știe când să strecoare în firul epic și câteva momente de pauză analitică, să aprofundeze un detaliu intrigant sau să introducă un nou dinozaur prezentat în detaliu. Lectura curge fluent și devine tot mai intensă pe măsură ce dezastrul progresează implacabil, aducând cu sine o avalanșă de situații critice, culminând cu un final mult mai puțin blând decât cel din film.

 Impresia generală rămâne că, de fapt, niciunul dintre personajele prezentate de autor nu este adevăratul protagonist, epicentrul poveștii fiind chiar parcul Jurassic, cu toate ființele sale fabuloase retrezite la viață. 

  Michael Crichton este autorul romanelor revoluționare The Andromeda Strain, The Great Train Robbery, Disclosure, Prey, State of Fear, Sphere, Congo, Next și Micro, printre multe altele.
A regizat filmele Westworld, Coma, The Great Train Robbery, Looker și este creatorul celebrului serial de televiziune ER.

  Cărțile sale s-au vândut în peste 200 de milioane de exemplare în întreaga lume, au fost traduse în treizeci și nouă de limbi și au stat la baza a cincisprezece filme artistice, cel mai cunoscut fiind Jurassic Park.