Ascultă glasul meu

Ascultă glasul meu – Susanna Tamaro – Editura Litera – recenzie

Titlu: „Ascultă glasul meu”

Titlu original: „Ascolta la mia voce”

Autor: Susanna Tamaro

Editura: Litera

Traducător: Doina Cernica și Elena Caraboi

Data apariției: iunie 2018

Nr. pagini: 272

   Rareori mi-a fost dat să fiu uimită de continuarea unei cărți. De regulă, marele impact are loc la primul volum… acum însă, „Ascultă glasul meu” este o dovadă în plus a faptului că iscusința unui scriitor poate să alcătuiască emoții imprevizibile, spulberându-ți starea de previzibil pe care – de cele mai multe ori – ți le creezi citind prima carte.

   „Ascultă glasul meu” este nu este doar un strigăt-răspuns al unor întrebări rămase neelucidate din Mergi unde te poartă inima”, ci și o sumă de gânduri și de ipoteze care prind viață.

   Viața – căci despre descifrarea sa este această carte – poate fi trăită folosind la maxim momentul prezent sau poate fi disecată în cele mai fine nuanțe, sub un microscop aspru, ale cărui valori se schimbă odată cu trecerea anilor. Trăirea în trecut presupune realcătuirea de clipe, de evenimente și regăsirea unor răspunsuri care să reflecte bucurii, satisfacții sau uneori frustrări ale prezentului.

   Nepoata căreia personajul Olga îi scrie în cartea „Mergi unde te poartă inima” realcătuiește povestea vieții sale, a mamei sale și a bunicii sale. Dacă nuanța primei cărți este aceea de resemnare, dar cu un mare iz de părere de rău pentru că lucrurile nu au stat altfel, „Ascultă glasul meu” este reechilibrarea destinelor celor trei generații – bunică, mamă, nepoată – prin dezvăluirea unor adevăruri și a unor fapte care dureau și otrăveau destine, doar pentru că erau ascunse.

   Ajunsă la vârsta maturității, nepoata pleacă în căutarea răspunsurilor care lipseau. Olga – cu viața sa plină de evenimente dificile – construise o lume magică pentru nepoata sa. Ireală, dar magică prin elementele care o alcătuiau, această lume a devenit un adevărat mister și un puzzle demn de a fi dezlegat de către nepoată.

   Confesiunea – a nepoatei de data aceasta – începe cu derularea vieții sale în compania bunicii Olga. Între nepoată și bunică, legătura este una specială, dar plină de răbufniri, de refulări ale frustrărilor declanșate tocmai de secretele nedezvăluite ale vieților lor. De la limbajul folosit, până la un comportament ostil, nepoata are momente în care se răzbună pe bunica sa, mai ales la vârsta adolescentină. Este perioada în care nepoata realizează distanța imensă dintre fantezie și realitate, nu știe care îi sunt originile și sufletul îi este măcinat de vorbe nespuse, de lipsa părinților, de iubire.

   În mod clar, Olga oferă nepoatei sale mai mult decât oricine și-ar fi putut imagina. Îi construiește o lume perfectă, îi spune că este fiica unui prinț turc, o face să se simtă o prințesă într-o lume magică. Rețeta Olgăi funcționează până când nepoata devine adolescentă. Atunci, fortăreața impecabilă pe care Olga a construit-o începe să se zdruncine. Nepoata așteaptă răspunsuri, iar presiunea secretelor o fac pe Olga să sufere o dereglare a memoriei. După trecerea în neființă a Olgăi, nepoata hotărăște că viața sa poate continua numai după aflarea adevărului.

   Dacă în primul volum, în confesiunea sa, Olga amintește destul de vag de originea lor evreiască, în „Ascultă glasul meu”, povestea devine mai nuanțată, cu evenimente care dezvăluie aspecte triste din viața Olgăi.

   Așadar, nepoata pleacă într-o călătorie în Israel, acolo unde, într-un pod de casă va găsi comoara îngropată atât de bine de către Olga – adevărul despre viețile celor trei generații. Răscolind prin amintirile Olgăi, nepoata găsește jurnalul mamei sale care îi elucidează o mare parte din răspunsuri și o face să reflecte asupra modului în care a perceput-o pe bunica sa de-a lungul atâtor ani. Descoperă cine este tatăl, deghizat de către bunica Olga în imaginea unui prinț perfect. În realitate, acesta este un profesor universitar care a predat filosofie, însă, deși știe toată teoria despre raportul omului cu viața, dă dovadă de o indiferență rară.

   Rând pe rând, misterele din viața nepoatei sunt dezvăluite. Acum perspectiva existenței sale este una clară, plină de revelații. Este momentul în care își explică anumite comportamente ale Olgăi.

   Dacă în „Mergi unde te poartă inima” avem o adevărată pleiadă de întrebări retorice, aici întrebările continuă, însă acțiunea în sine este revelatoare de răspunsuri.

   Cartea are alura unui cântec de pian, cu o partitură care inițiază lent, ca într-o poveste, în prima carte și ia turnura unui allegro al emoțiilor și al deslușirii vieții în a doua carte.

   Dincolo de încărcătura aproape magică de emoție, dincolo de ritmul asemănător unei melodii pe care nu te mai saturi să o fredonezi, Susanna Tamaro are o tehnică narativă subtilă, cu puține elemente ale acțiunii, dar cu o esență intensă de sentiment.

  După zbuciumul lăuntric care-i macină sufletul Olgăi, cartea a doua are un parfum de liniște, de calm, ca o concluzie înțeleaptă pe care, fără îndoială, nu poți să nu o observi: aceea că viața e menită să fie trăită fără secrete față de cei dragi, fără judecăți din falsa postură de oameni perfecți.

  Nu pot să nu reamintesc de traducere și de meritul acesteia în percepția și transmiterea sensului unui text. De data aceasta, avem doi traducători: Doina Cernica și Elena Caraboi, doi oameni pentru care cuvântul se încarcă cu aceeași emoție, indiferent de limba în care este rostit.

   Dacă – de obicei – aleg câteva citate pe care eu le consider elocvente, acum aș și fost în stare să pun întreaga carte, pentru că întreaga scriitură este demnă de a urca pe podiumul citatelor.

Iată, totuși, un citat:

„Cine sunt părinții noștri, ce se află îndărătul chipurilor din care venim? Între miliarde de persoane, numai două, din sute de mii de spermatozoizi, doar unul. Înainte de a fi copilul mamei noastre și a tatălui nostru, suntem rezultatul a miliarde de combinații și alegeri – făcute sau nefăcute – cu privire la care nimeni nu e în măsură să aducă lumină”.

   Ești tânăr? Îți recomand această carte! Te vei regăsi, cu siguranță! Poate în ardoarea cu care îi judeci pe părinți sau bunici sau poate în părerea de rău pe care o simți atunci când îți amintești că ei nu mai sunt.

   Nu mai ești tânăr? Îți recomand această carte! Te vei regăsi, cu siguranță! Poate în replicile cu care vrei să-ți îndrepți nepoții și să-i determini să vadă adevăratul sens al vieții… sau poate în regretele pe care le ai pentru toate lucrurile pe care ai vrut să le spui și nu le-ai spus, ai vrut să le faci și nu le-ai făcut…

Cartea Ascultă glasul meu – Susanna Tamaro poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

 

 

Review overview
5
***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

6 COMMENTS

  1. Nu stiu despre ce e vorba in prima carte, presupun ca trebuie citit inainte primul volum. Suna bine, oricum!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.