Baiatul Echo-Matt Haig-Editura Trei

Băiatul Echo de Matt Haig-recenzie

Titlul original: Echo Boy
Traducere: Luminiţa Gavrilă
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 448

Audrey s-a înconjurat mereu de cărţi şi muzică, filosofie şi visuri. E ceea ce o deosebeşte de fiinţele Echo, nişte maşinării misterioase, lipsite de emoţii, alcătuite în aşa fel încât să semene cu fiinţele omeneşti şi să servească stăpânilor umani.
DANIEL e un Echo – dar e diferit de cei din specia lui. Simte o puternică legătură cu Audrey; un sentiment pe care n-a fost programat să-l aibă şi pe care nu şi-l poate explica.
Dar e hotărât să încerce.
O poveste zguduitoare despre iubire, pierdere şi ceea ce ne face cu adevărat umani.

Excelent… foarte omenesc şi sensibil. – Patrick Ness
Minunat de amuzant, inventiv si captivant. – The Times
O poveste extraordinară, de citit dintr-o suflare. The Sun

Cartea Băiatul Echo conturează o poveste incredibilă despre viaţă, iubire, sacrificii, consecinţe, dar mai ales pierdere şi ne aminteşte în fiecare clipă cât de norocoşi suntem. Ne este evocată o lume necunoscută, misterioasă imposibil de imaginat, dar foarte bine descrisă ceea ce reprezintă un plus pentru autorul Matt Haig. Scenariul bine stabilit oferă tot ce ne puteam dori de la cartea cu acţiunea desfăşurată în viitor, o paralelă între prezentul nostru şi prezentul lor. 

Decizia de a scrie cartea din două puncte de vedere ne dă posibilitatea să mergem mai departe şi să descoperim gândurile lui Audrey Castle, adolescenta de cincisprezece ani ce iubeşte viaţa, citeşte, ascultă muzică şi este o fiinţă umană, iar la polul opus se află Daniel-băiatul Echo de şaisprezece ani, un prototip android total diferit de ceilalţi semeni ai lui care au fost creaţi pentru a satisface necesităţile stăpânilor, de la menaj până la protecţia lor, imuni la durere şi de neclintit atunci când li se ordonă ceva. El a avut imensa şansă de a fi conceput să fie unic, să simtă, să iubească şi cu puţin noroc să devină altceva.

Audrey a avut parte de dragostea părinţilor săi care au educat-o să preţuiască oamenii şi să-şi respecte propriile principii. Tatăl ei devenise foarte cunoscut pentru cărţile publicate în care critica tehnologia excesivă, creşterea numărului de roboţi în rândul forţelor poliţieneşti şi al androizilor Echo, în schimb mama sa era broker de timp şi mereu avea grijă să îi arate minunile din muzee, să descopere trecutul.

Unchiul său era Alex Castle, un bărbat puternic ce deţinea compania Castle Industries, cel mai important imperiu tehnologic din Europa şi al doilea din lume, după Sempura. Tatăl lui Audrey, era diferit de fratele său, milita împotriva acestor schimbări, refuza să accepte un Echo în casă şi era în permanent conflict cu Alex. Într-un final face un compromis de dragul fiicei sale, dar alege pe Alissa-un android Echo de la firma concurentă, Sempura. La scurt timp de la achiziţionare ceva se întâmplă şi Audrey îşi descoperă părinţii morţi, iar pe Alissa cu un cuţit în mână. Este şocată şi în acelaşi timp oripilată de ceea ce vede, dar reuşeşte să scape la milimetru din mâinile criminale ale androidului.

Este disperată şi nu ştie unde să fugă, dar singura alternativă este casa unchiului său, Alex Castle, el ar putea să îi ofere protecţie şi să o ajute să descopere cine a plănuit asasinatul. Simte că se află mai multe informaţii în spatele morţii părinţilor săi, dar durerea este atât de puternică încât parcă ar trăi un coşmar din care nu se poate trezi. Acesta îi pune la dispoziţie propria fortăreaţă în care ar trebui să se simtă în siguranţă, dar androizii Echo bântuie prin jur şi cu greu poate face faţă emoţiilor. Eforturile lui Alex Castle, atitudinea malefică a vărului său de zece ani, revoltele oamenilor care sunt nemulţumiţi de unchiul său şi starea de haos care încarcă atmosfera o vor duce încetul cu încetul în preajma lui Daniel. Iniţial simte teamă faţă de el pentru că este un Echo la fel ca ceilalţi, dar îşi va da seama că el vrea să îi transmită ceva.

Audrey ar putea afla cheia misterului sau poate doar va declanşa începutul coşmarului. De ea va depinde să lupte pentru supravieţuire, dar ştie sigur că nu va fi singură. Daniel-băiatul Echo a fost creat într-un moment de nebunie de către o femeie şi fără să vrea el a aflat cum a fost plănuit asasinatul părinţilor lui Audrey. Crede că este de datoria lui să se sacrifice şi să îi transmită adevărul. Un risc imens care îi va pune în pericol pe amândoi, dar Daniel este dispus să facă orice pentru a îndrepta această nedreptate. Ceea ce va urma le va produce suferinţă, dar se va întâmpla şi o minune-Audrey va ajunge să simtă că Daniel este mai mult decât un salvator, iar el se va strădui să nu o dezamăgească.

„– Ascultă-mă, a spus el apropiindu-se de mine şi vorbindu-mi în şoaptă. Alissa urma să te omoare şi pe tine. Trebuia să omoare toată familia. Să nu lase urme. Dar nu s-a întâmplat aşa. Tu ai supravieţuit.”

Anul 2115. Fragmente din jurnalele mentale ale lui Andrey şi Daniel

“Evident, un Echo nu era un banal robot.
În afară de litera E ştanţată pe dosul mâinii stângi şi marca de origine de pe umăr, în rest, la înfăţişare, un Echo era aproape identic cu un om. Sau cel puţin aşa ar trebui.
Sinceră să fiu, mie nu mi s-a părut niciodată.
Un Echo era prea perfect. Pielea lui nu semăna cu a noastră. Nu vedeai riduri, pete sau vreun alt cusur pe pielea unui Echo. Tata zicea mereu că ziua când vom ajunge să avem sentimente faţă de un robot cu înfăţişare atrăgătoare va fi ziua când vom uita cine suntem. Ziua în care încetăm să fim oameni.”

„S-a ajuns până acolo încât cancerul se vindecă în proporţie de 95%, tumorile pe creier se tratează şi dispar într-o săptămână, iar unii oameni-aşa numiţii „post-mortemi”-au reuşit să-şi prelungească viaţa dincolo de durata ei naturală, dar încă nu s-a găsit leac pentru moarte.
Sau pentru durerea sufletească.”

Audrey “- Mi-ar fi plăcut să trăiesc acum o sută de ani.”
“ – Oh, scumpa mea, nu cred că ţi-ar fi plăcut. Gândeşte-te. N-ai fi trăit foarte mult. În anul 2015, durta medie de viaţă era de aproape o sută de ani! Oamenii se îmbolnăveau frecvent. Pe vremea aia credeau că exerciţiile cardiovasculare le făceau bine. Îşi iroseau timpul prin sălile de gimnastică. Şi ştii cât timp ţi-ar fi trebuit ca să ajungi de aici până în America, de exemplu?
– O oră? am zis eu, crezând că era un timp destul de rezonabil.
– Cinci şi uneori chiar mai mult. Îţi dai seama? Astăzi, în cinci ore ajungem la jumătatea drumului spre Lună să o vizităm pe bunica. “

 „Or fi androizi artificiali, dar sunt făcuţi din material biologic. Au oase, sânge, inimă şi plămâni ca asă respire. E adevărat că în creier aveau implantată o componentă hardware, că sângele lor conţinea alte minerale, că muşchii lor erau de zece ori mai puternici, dar tot era trupuri care respirau.”

„Noi urma să fim o lume a noastră, un univers în doi, şi asta era bine. De fapt, era incomparabil mai bine decât un univers al unuia singur.
Ea însemna totul.
Ea însemna speranţă, teamă, iubire şi durere.
Ea era cât se poate de vie. Iar a fi viu înseamnă a avea posibilităţi şi incertitudini. Viaţa este ceva iraţional, iar iraţionalul nu poate fi cartografiat. De aceea, în fiecare viaţă — în fiecare viaţă adevărată — există o încrengătură de alte vieţi, ca în grădina potecilor ce se bifurcă despre care citisem cândva. Să iubeşti pe cineva este un proces
prin care îl ajuţi pe celălalt să găsească cea mai bună variantă dintre vieţile posibile şi să o trăiască.”

Cine este în spatele complotului? Va reuşi să descopere Audrey înainte de a fi prea târziu? O va ajuta unchiul său în demersurile sale sau va trebui să apeleze la altcineva? Ce se va întâmpla cu Daniel? Cum a fost conceput? Oare cei doi adolescenţi sunt meniţi să fie împreună? Se va adeveri premoniţia tatălui său (ziua când vom ajunge să avem sentimente faţă de un robot cu înfăţişare atrăgătoare va fi ziua când vom uita cine suntem. Ziua în care încetăm să fim oameni.”)?

Băiatul Echo ne oferă o lecţie de umanitate, fără să vrei citeşti dincolo de aparenţe. Am apreciat această carte în pofida faptului că nu sunt o înfocată a genului şi mi-am dat seama că trecutul are farmecul ei, dar prezentul trebuie să rămână cel mai important. Aş invidia pe cei din anul 2115 doar din anumite puncte de vedere, vindecarea bolilor incurabile, viteza cu care călătoresc în câteva minute la distanţe mari şi alte secrete legate de comunicare/tehnologie care sunt evocate în detaliu în carte, dar pe de alte parte îi compătimesc pentru că nici lumea lor nu-i perfectă. Au propriile nemulţumiri care nu le dau pace: sunt înconjuraţi de ape, sufocaţi de temperaturile foarte mari, natura a dispărut, au năvălit epidemiile de holeră, crizele energetice şi androizii Echo sunt la un pas de a le domina planeta. Se pare că nici viitorul nu este înconjurat de perfecţiune, tocmai de aceea rămâne să savurăm fiecare secundă din prezentul nostru.

Matt Haig iubeşte aceeaşi femeie de peste 20 de ani, adoră peisajele marine, este fascinat de aeroporturi şi de călătorii.
Se teme de nebunie şi de moarte, îl îngrozesc aisbergurile şi dezaprobă fundamentalismul de orice fel.
N-ar putea trăi fără familia sa, fără scris şi fără filmele şi cărţile preferate.
Este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori britanici contemporani.
Printre romanele sale multipremiate, traduse în 30 de limbi, se numără: The Last Family in England, The Radleys, The Dead Fathers Club şi The Humans.
Aflaţi mai multe despre Matt Haig pe www.matthaig.com/life/ şi urmăriţi noutăţi despre cărţile sale pe Twitter @matthaig1.

9.3 puncte/10

Mulţumesc Editura Trei pentru oportunitatea de a descoperi cartea Băiatul Echo de Matt Haig.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Autor: Mili