Cactusul – Sarah Haywood – Editura Trei – recenzie

Cactusul – Sarah Haywood 

Titlu Original: The Cactus

Traducator: Roxana Aneculaesei

Editura: Trei

Colecţia: Fiction Connection

Anul aparitiei: 2021

Nr. pagini: 416

Gen: romance

  Cu toate că am terminat de citit această carte în urmă cu câteva zile, nici acum nu știu ce să spun despre ea. M-a atras descrierea de pe coperta a IV-a, dar și faptul că actrița Reese Witherspoon o recomanda, spunând că delicioasa Susan a făcut-o să râdă în hohote. Mi-am spus că mi-ar face o deosebită plăcere să descopăr povestea, gândindu-mă că am să fac cunoștință cu o protagonistă simpatică. Ei bine, pe mine nu prea m-a făcut să râd, ci dimpotrivă, m-a enervat la culme această Susan, atât prin felul ei de a fi, cât și prin modul în care a ales să-și rezolve problemele.

  De asemenea, acțiunea mi s-a părut lentă, fiind prezentate mai degrabă activitățile zilnice desfășurate de către Susan, încercările ei de a împiedica punerea în aplicare a testamentului, divergențele dintre ea și fratele ei mai mic, fără să apară ceva captivant care să mă fi determinat să dau paginile cu mai mult spor.

  Există, însă, ceva care m-a atras la romanul de față: scriitura lizibilă – un pic asemănătoare cu cea a scriitoarei Agnes Martin Lugand, părerea mea – și latura romantică. În ceea ce privește acest ultim aspect, consider că autoarea ar fi putut să o dezvolte ceva mai bine și să o facă ceva mai credibilă. Nu am văzut o interacțiune mai amplă între Susan și Rob, nu am sesizat o chimie între ei, dar am constatat, cu surprindere, rapiditatea cu care Rob și-a schimbat planurile/ gândurile, renunțând brusc să-și mai recucerească fosta iubită, și cerându-i țepoasei Susan să se mute împreună, pe motiv că a început să simtă ceva pentru ea.

  Cu toate că la prima vedere pare o lectură ușoară, povestea este cât se poate de bine ancorată în realitate, fiind încărcată de emoție, de momente dramatice, probleme personale grave, conflicte domestice și secrete de familie.

  Susan Green este la fel de înțepătoare precum colecția de cactuși pe care o îngrijește cu dragoste. Este un personaj enervant, ciudat, rezervat, având un talent aparte de a-și ascunde cu ușurință sentimentele față de ceilalți. Nici măcar la aflarea veștii că mama ei murise, nu-și manifestă durerea, nu discută cu cineva, ci se hotărăște să plece la serviciu și să se comporte cât de normal putea. Bine, într-un fel înțeleg motivul invocat de ea (“Pot să-mi imaginez tot corul de oftaturi și strâmbături, îmbrățișările forțate și expresiile de întristare față de moartea unei persoane pe care n-o întâlniseră vreodată și de a cărei existență nici măcar nu știuseră până atunci. Deloc genul meu”) și sunt de acord cu ea, dar tot mi se pare o reacție  improbabilă. Iar viziunea clinică, detașată, pe care o are asupra lucrurilor, poate lăsa un gust amar cititorilor ceva mai sensibili.

“O să fie incinerată, mi-a zis el. Nu aveam nicio obiecție în privința asta; mă depășește de ce ar vrea cineva ca trupul unui membru al familiei să putrezească în pământ sau de ce ar vrea un cavou pe care să-l viziteze, de parcă sufletul celui decedat ar putea să pătrundă în piatra de mormânt, așteptând să-l vizitezi și să vorbești cu el.”

  Susan este genul de femeie strictă, fermă, dură, independentă, rațională, capabilă, cu o viziune pragmatică asupra vieții, având o “obsesie fermecătoare” pentru monotonie și izolare. Îi place ordinea și detestă să fie luată prin surprindere. Simte adesea o neliniște care vine din reînvierea amintirilor despre un trecut pe care prefer să-l uite. Tatăl ei a fost un alcoolic care și-a îndreptat furia asupra fratelui ei mai mic, Edward. Neglijența, dar și certurile, au făcut ca Susan și Edward să aibă o copilărie instabilă, fiecare ajungând la maturitate la poli opuși. N-au aceeași perspectivă asupra vieții. De fapt, fiecare și-a văzut de drumul lui ca să se evite reciproc. Fratele ei este doar cu doi ani mai mic decât ea, dar cu cel puțin treizeci de ani în urmă că dezvoltare psihologică și emoțională, care, în cazul lui, s-a oprit la cea a unui copil de zece ani. Nu pentru că a fost diagnosticat cu vreo tulburare mentală, ci pentru că n-are voință și niciun fel de limită, este extrem de dezorganizat și este foarte neglijent când vine vorba de cei din jur. În timp ce ea a muncit din greu ca să-și construiască o carieră și să aibă o viață stabilă, Edward s-a perindat între o slujbă fără rost, o relație fără viitor și un apartament dărăpănat.

  Susan și-a construit de una singură viața ideală în Londra. Are o casă care este adecvată nevoilor mele curente și un serviciu care este potrivit pentru abilitățile ei. A avut până de curând ceea ce se poate numi în sens larg „un partener”, dar a fost o relație de conveniență pentru amândoi; un simplu aranjament care aducea beneficiile unei aproprieri intime cu un partener de sex opus, dar fără niciun cost emoțional. Cu mult timp în urmă, a decis că un soț sau un copil nu aveau ce să caute în viața ei, pentru că prețuia autonomia completă. De asta i-a convenit atât de mult înțelegerea pe care am avut-o cu Richard.

“Am descoperit totuşi că, în mod invariabil, bărbații se așteaptă să le ofer mai mult decât sunt dispusă să o fac. Unii vor o iubire romantică, o întâlnire a minților, împărtășirea gândurilor și a sentimentelor; alții vor venerație, respect și subordonare. Nu sunt făcută pentru nimic din prostiile astea, și acesta este motivul pentru care am fost atrasă de anunțul acela din ziar. Iată un bărbat educat care voia compania sexului opus fără alte scopuri ascunse. Putea fi ca o aventură extraconjugală, dar fără inconvenientul de a avea un soț care să te aștepte acasă.”

  Dar viața ei construită cu atâta grijă este în curând răsturnată. Rămâne însărcinată la vârsta de patruzeci și cinci de ani, iar ideea de a fi îndatorată financiar față de tatăl copilului este copleșitoare pentru ea. În plus, își dorește să evite “orice posibilitate de a ajunge în rolurile tipice adoptate de oameni în cazul unor sarcini neplanificate, nedorite: femeia vulnerabilă, aflată la ananghie, și amantul rece și disprețuitor”, așa că preferă s-o încheie scurt și repede cu Richard, fără să-l anunțe că e însărcinată.

  Următoarea schimbare majoră din viața ei este pierderea mamei. Susan se reîntoarce în orașul natal pentru înmormântare, iar la citirea testamentului, descoperă că mama i-a lăsat fratelui ei dreptul la proprietate pe viață asupra casei. Aceasta înseamnă că Edward are dreptul să locuiască în casă atât timp cât dorește; vânzarea casei și procedurile de împărțire în mod egal a proprietății vor avea loc doar după ce va părăsi casa sau după moartea lui.

  Susan nu înțelege de ce mama l-a lăsat pe Edward să păstreze casa cât voia el. Este ferm convinsă că fratele ei a profitat de starea de sănătate precară a mamei lor, așa că își propune să atace testamentul. De asemenea, începe să pună întrebări medicului, să caute dosarul medical al mamei lor, să obțină informații folositoare despre cele două persoane care au participat ca martori la semnarea testamentului.

  Lucrurile se complică și mai tare atunci când Susan constată că un străin locuiește de ceva timp în casa părintească. Se pare că Edward l-a lăsat pe Rob, cel mai bun prieten al lui, să stea în casa mamei pentru câteva săptămâni până își pune lucrurile în ordine. Rob i-a fost alaturi când a trecut printr-o perioadă grea și acum e rândul lui să-l ajute. Nu-l poate arunca în stradă, așa cum dorește Susan, pentru că omul chiar nu are unde să se ducă.

“Deschizând uşa de la bucătărie și pregătindu-mă să-l confrunt pe Edward în legătură cu testamentul mamei, am rămas dezorientată la vederea unui bărbat care stătea aplecat deasupra unui iPad, gol, doar cu un prosop infășurat în jurul taliei. Se legăna dintr-o parte în alta, ridicând din când în când din umeri pe ritmul muzicii. Părul care-i ajungea până la nivelul bărbiei, ud și creț, îi era căzut pe chip, ascunzându-i ochii. Am făcut ceea ce se face de regulă în această situație – am tuşit. S-a îndreptat și s-a uitat la mine cu privirea uimită a unui om care a fost prins în flagrant.”

  În scurt timp, Susan descoperă că Rob a fost unul dintre martorii care a participat la semnarea testamentului, iar pentru ea asta înseamnă că i-a fost complice fratelui. Singurul lucru care îi mai rămâne de făcut e să se apropie cât mai mult de acesta și să-i pună întrebări ca într-o doară, fără să-i trezească bănuieli.

  Atracția dintre cei doi devine din ce în ce mai prezentă, dar ei nu-și permit să se gândească la o relație, având în vedere că Rob vrea să-și recucerească fosta iubită, iar Richard, fostul ei prieten cu beneficii, are de gând să-și asume responsabilitatea pentru copilul lor, cu tot ce presupune asta.

  Cum își vor rezolva cei doi frați problemele? Edward a profitat de mama lor? Femeia era confuză când a făcut testamentul? Ce secrete de familie descoperă Susan? Își regăsește Rob fosta iubită? Ce se întâmplă între Susan și Rob? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

Carte disponibilă pe Cartepedia.ro

Recenzii cărți

Cactusul – Sarah Haywood – Editura Trei – recenzie