Home Top carti Cărţi clasice pentru adolescenţi

Cărţi clasice pentru adolescenţi

by Mili & Iasmy - sept. 9, 2019

Cărţi clasice pentru adolescenţi

Cărţi clasice pentru adolescenţi. Unul dintre cele mai bune romane scrise vreodată.

1. Cei trei muşchetari, de Alexandre Dumas

Venit la Paris să facă avere, neavând alt sprijin decât sfaturile tatălui său și recomandarea către domnul de Treville, căpitanul mușchetarilor, tânărul gascon D’Artagnan se împrietenește curând cu nobilul Athos, impunătorul Porthos și prețiosul Aramis, cei mai renumiți mușchetari din corpul de gardă al regelui Ludovic al XIII- lea. Împreună, cei patru camarazi îi înfruntă pe cardinalul Richelieu și pe spioana acestuia, perfida și seducătoarea Milady de Winter, salvează onoarea reginei îndrăgostite de dușmanul Franței, ducele de Buckingham, înfruntă primejdii pe drumul spre Anglia, se acoperă de glorie la asediul cetății La Rochelle și intră în legendă… Unul dintre cele mai bune romane istorice scrise vreodată.

„În pofida oricăror strădanii, d’Artagnan nu putu să afle mai mult despre noii săi prieteni. Se mulțumi deci să creadă tot ce se spunea despre trecutul lor, sperând că viitorul să-i aducă destăinuiri mult mai temeinice și mai întregi. Până atunci, Athos era pentru el un Ahile, Porthos era un Ajax și Aramis un Iosif.

Altfel, cei patru tineri duceau o viață veselă. Athos juca, dar totdeauna în sec. Cu toate acestea nu împrumuta niciodată nici un gologan de la prietenii lui, deși își ținea mereu punga la dispoziția lor; când i se întâmpla să joace pe cuvânt, a doua zi dimineață la șase trimitea să fie sculat din somn creditorul ca să-i achite datoria din ajun.

Porthos avea năbădăi: când se întâmpla să câștige, era insolent și falnic; dacă pierdea, se făcea nevăzut câteva zile în șir, și pe urmă se întorcea palid, tras la față, dar cu bani în buzunar.

Aramis nu juca însă niciodată. Era, de bună seamă, cel mai tont mușchetar și cel mai nesuferit oaspete cu putință. Una-două, el trebuia să lucreze. Câteodată, în toiul unui ospăț, când fiecare, încălzit de vin și de vorbă, credea că o să mai stea la masă încă două-trei ore, Aramis se uita la ceasornic, se ridica, și cu cel mai grațios surâs își lua rămas-bun ca să se ducă, spunea el, și să consulte un luminat teolog cu care avea întâlnire; alteori se întorcea acasă, că să scrie o lucrare, și ruga pe prietenii lui să nu-l tulbure.

În acele clipe, Athos își flutura acel fermecător zâmbet melancolic, atât de potrivit cu nobilul său chip, iar Porthos trăgea dușcă după dușcă, jurând că Aramis nu va ajunge niciodată decât un biet popă de țară.

Și acum, după această scurtă privire asupra celor patru prieteni, să înnodam firul povestirii noastre.”

2. Mândrie şi prejudecată, de Jane Austen

Mandrie si prejudecata – Jane Austen sau forta nedisimulata a romantismului – Dincolo de calităţile sau defectele celor doi protagonişti rămânem încântaţi de latura romantică a naraţiunii care acţionează ca un resort asupra sufletelor noastre.

După ce parcurgi „Mândrie şi prejudecată” ai certitudinea că iubirea într-adevăr e capabilă să mute munţii din loc şi speranţa că un EL îşi va proba sentimentele învăluindu-te cu puterea acestora.

Astăzi nimeni nu o poate ignora pe domnișoara Austen. Ea este mai înfloritoare ca oricând. Cărțile ei figurează pe listele de bestselleruri, ecranizări ale romanelor sale nu contenesc să apară pe micul sau marele ecran, într-un vârtej de baluri, călătorii cu trăsura, plimbări prin păduri primitoare. Ea provoacă simpatii feministe, identificări romantice, nostalgia parcurilor tematice, reînsufleţiri ale spiritului epocii georgiene, aprecierea conservatorilor, aprobarea marxiştilor, omagii literare, abordări critice deconstructiviste.

3. Maitreyi, de Mircea Eliade

Era în programa școlară, trebuia neapărat să o citim… însă mie îmi era foarte greu să duc la capăt lectura unei iubiri cu un final atât de tragic. Evident, la vârsta aceea, i-am judecat atât de aspru pe ambii protagoniști, încât o perioadă nu am mai reușit să citesc Eliade. N-am înțeles niciodată de ce nu au luptat, de ce au renunțat așa de ușor… multe nu le-am înțeles și i-am judecat atunci când am citit. Acum, lucrurile se văd altfel… dar atunci am plâns de s-a scuturat cămașa de pe mine. Literaturapetocuri.ro

„Aș vrea să mărturisesc de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acel timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întâmplările ei, dacă, mai ales, mă turbură și mă neliniștea, aceasta se datora straniului și neînțelesului din ochii, din răspunsurile, din râsul ei. Este adevărat că spre fata aceasta mă simțeam atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau până și pașii ei. Dar aș minți dacă n-aș spune că întreaga mea viață din Bhowanipore – nu numai fata – mi se părea miraculoasă și ireală. Intrasem atât de repede și fără rezervă într-o casă în care totul mi se părea neînțeles și dubios, încât mă deșteptam câteodată din acest vis indian, mă întorceam cu gândul la viața mea, la viața noastră, și-mi venea să zâmbesc. Ceva se schimbase, desigur. Nu mă mai interesa aproape nimic din vechea mea lume, nu mai vedeam pe nimeni, în afară de musafirii familiei Sen, și începusem aproape să-mi schimb chiar lecturile. Încetul cu încetul interesul pentru fizică matematică a scăzut, am început să citesc romane și politică, apoi tot mai multă istorie.
S-a întâmplat însă altceva. Maitreyi mă întrebă într-o zi dacă vreau să învăț bengaleză: mi-ar da ea lecții. Eu îmi cumpărasem deja, din cea dintâi săptămână, un manual simplu pentru conversația bengaleză, din care citeam pe ascuns, trudindu-mă să prind înțelesul acelor cuvinte pe care le striga Maitreyi când era chemată sau când se supăra. Învățasem, astfel, că „giace” înseamnă „vin acum”; iar „ki vishan!” – pe care îl auzeam în orice discuție – un fel de exclamație și mirare, ceva cam „ce extraordinar!” Manualul meu nu prea m-a învățat mult, și când Maitreyi mi-a propus să luăm lecții împreună, am primit. În schimb eu trebuia să-i dau lecții de franceză.
Chiar în acea zi, imediat după masă, ne-am așezat la lucru, în odaia mea. Mă sfiisem întâi să luăm lecțiile în odaia mea și propusesem biblioteca, dar inginerul m-a sfătuit să rămânem la mine, unde e mai multă liniște. (Eforturile vizibile pe care le făcea Sen că să mă împrietenească cu Maitreyi și toleranța excesivă a d-nei Sen mă stinghereau tot mai mult, mă făceau bănuitor, răutăcios…. „

4. Romanul adolescentului miop, de Mircea Eliade

Rămas vreme de aproape șase decenii în manuscris, primul roman al lui Mircea Eliade a constituit la apariție o adevărată revelație pentru publicul românesc. La sfârșitul anilor ’80, iubitorii literaturii sale descopereau astfel un cu totul alt scriitor decât cel cu care se obișnuiseră până atunci. Și totuși, romanul acesta de prima tinerețe, scris ca un jurnal, ba chiar având la bază un jurnal, pare să-i fi pecetluit autorului destinul de prozator. În capitolele sale se dezvăluie într-adevăr sorgintea confesivă a multora din scrierile sale literare de mai târziu: „Viața se viețuiește înainte, iar eu scriu ceea ce a viețuit”, notează undeva eroul romanului, tânăr licean care-și propune să scrie o cronică a adolescenței cum nu s-a mai scris.

,,Care ar putea fi subiectul romanului? Dragostea mea către eroina din vilegiatură, nu. Eu n-am iubit; nici unul dintre prietenii mei nu a iubit, aşa cum se află în romane. Nu ştiu dacă ar putea interesa un fapt sufletesc pe care autorul însuşi nu-l cunoaşte. Şi apoi, eu nu cred că dragostea e ceea ce se poate surprinde mai interesant în adolescenţă. Nu cunosc decât adolescenţa noastră. Dar, oare, nu trebuie să scriu numai despre ea? Eu am cunoscut crize mai interesante. Şi o parte din prietenii mei le-au cunoscut. Trebuie să caut un eveniment în jurul căruia să se întâlnească toţi eroii romanului. Aş fi fericit să găsesc un conflict. Atunci, planul de lucru ar fi simplu. M-aş mulţumi să prezint, rând pe rând, personajele, nici unul întrecând şaptesprezece ani. Aş lămuri, apoi, conflictul. Romanul s-ar continua şi sfârşi din propriile lui necesităţi. Când… Dar toate acestea sunt pălăvrăgeli inutile. Eu nu am găsit nimic firesc, trăit, care ar putea preface romanul meu într-un roman cu subiect. Prietenii îmi spun că voi scrie un roman de moravuri şcolăreşti. O lume ignorată, viciată şi neînţeleasă în literatură. Dar eu nu pot descrie. Fără să vreau, modific, exagerez. Şi apoi, romanul trebuie publicat, înainte de toate, pentru promovarea mea în clasa a şaptea. Trebuie să fie o oglindă a sufletului meu, fără a fi un roman psihologic; pentru că nu-l vreau falsificat de analize. Nu am să-l scriu nici sub formă de Jurnal. Atunci aş uita mereu că scriu pentru cititori străini, m-aş ocupa prea mult de amănunte intime şi n-aş avea succes. N-aş avea singurul lucru pe care îl caut.”

5. Opere – Jules Verne

Jules Verne (1828-1905) a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice. În 1863 i-a fost publicată prima carte: Cinci săptămâni în balon, al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract de douăzeci de ani pentru o serie de Călătorii extraordinare. Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea: Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884), Vulcanul de aur etc., cât și lumi imaginare: De la Pământ la Lună (1865), Douăzeci de mii de leghe sub mari (1870), Robur Cuceritorul (1886).

Volumele sunt ilustrate, incluzând, pe lângă textul adaptat, un rezumat al scrierii date și o succintă prezentare a vieții și operei clasicului. Fiecare dintre aceste creații este esențială pentru formarea ta ca om cult.

Ocolul Pământului în optzeci de zile este o călătorie fantastică făcută de un englez și servitorul său în 1873. Povestea e o comedie plină de suspans, plasată în locuri exotice și culturi diferite. Phileas Fogg, un englez, împreună cu Passepartout, servitorul său francez, creează o pereche neobișnuită datorită diferențelor culturale dintre ei.
Călătoria îi provoacă atât pe Phileas Fogg, cât și pe Passepartout în multe feluri, dar în final se dovedește benefică pentru amândoi. Ei călătoresc în jurul lumii doar pentru a câștiga un pariu, dar lasă în urmă o poveste incredibilă despre loialitate și prietenie.

Cele 40 de volume semnate de Jules Verne reprezintă un prilej de sărbătoare pentru toţi cei care au crescut cu poveştile uluitoare inventate de celebrul scriitor francez. Cei deja obişnuiţi cu stilul de mare narator al acestuia vor reface traseul spre centrul Pământului, vor călători în adâncuri, în submarinul căpitanului Nemo, sau se vor aventura pe o insulă plină de mistere.

Cărţi clasice pentru adolescenţi.

6. La răscruce de vânturi, de Emily Bronte

După mai bine de un secol, unicul roman (din păcate) al lui Emily Bronte încă se pliază pe societate, încă mai răscoleşte sufletele cititorilor şi încă mai transmite sentimente ascunse şi amestecate într-o simfonie copleşitoare.

La răscruce de vânturi este acea carte care rezistă în timp şi care încă mai sensibilizează sufletele cititoarelor de peste tot. Fascinanta poveste începe cu domnul Lockwood care merge în vizită la Heathcliff în Wuthering Heights, care în română este echivalent cu răscruce de vânturi, un loc ciudat unde vântul suflă din toate părţile creând un sunet special şi înfricoşător atunci când trece prin ferestre sau pe suprafața zidurilor create special să reziste.

Heathcliff este proprietarul unei case pe care domnul Lockwood o închiriază încercând să-i dea timp să-şi pună ordine în gânduri şi în viaţă fără să ştie că aici este locul în care va auzi cea mai tulburătoare poveste de dragoste, povestea lui Heathcliff şi a lui Catherine, personaje care mai târziu vor ajunge personaje simbol ale nefericirii şi eşecului în dragoste, dar în acelaşi timp şi simboluri ale dragostei adevărate şi eterne depăşind graniţele morţii. Literaturapetocuri.ro

7. Michel Zevaco – Opere – Cavalerii Pardaillan – Fausta

În 1573, Leonore de Montaigues, fiică de hughenot și amanta lui Jean de Kervilliers, monseniorul episcop prinț Farnese, este arestată și condamnată la moarte pentru sacrilegiul de a se fi declarat iubita unui om al Bisericii.

În timp ce călăul îi trece funia pe după gât, ea dă naștere unei fetițe. Grațiată, este dusă din nou la închisoare, iar episcopul vede cum copilul lor, Violetta, este luat de către călăul Claude. Peste ani, Violetta și cavalerul de Pardaillan vor avea de înfruntat pe cel mai înspăimântător dintre dușmani, nemiloasă prințesă Fausta.

În 1588, Franța este marea scenă pe care regele Henric al III-lea și mama sa, Caterina de Medici, luptă cu ducele de Guise și cu Liga Sfânta pentru tron și putere. Cavalerul de Pardaillan e nevoit să facă față numeroaselor capcane pe care cumplita Fausta i le întinde în încercarea de a elimina un adversar considerat periculos pentru planurile sale de cucerire a Franței și a Italiei, dar și pentru inima ei.

În această înfruntare dintre curaj și viclenie, loialitate și trădare, onoare și infamie, cavalerul va ieși din nou învingător. Dar va reuși el să doboare o dată pentru totdeauna forța răului din spiritul Faustei?

8. Winnetou – Old Surehand, de Karl May

Karl May, scriitorul care a cunoscut mai bine ca oricine Far Westul, prezintă două figuri emblematice ale preriei Winnetou și Old Shatterhand. Un indian și un alb pentru care dreptatea este mai presus de orice! Împreună, fac cât o sută de războinici la un loc! Ei răspândesc spaima printre bandiți, chiar și atunci când sunt luați ostatici! Faima lor îi însoțește peste tot. Pe unde trec ei, nimic nu va mai fi ca înainte! Nu pierde povestea plină de dramatism a ultimelor zile ale unei nații: Pieile Roșii! Vor supraviețui oare albilor care înaintează spre Vestul sălbatic?

9. La Medeleni, de Ionel Teodoreanu – Cărţi clasice pentru adolescenţi

Acțiunea se petrece în mare parte la moșia familiei Deleanu, la Medeleni. Scriitorul Ionel Teodoreanu descrie viața unor copii: Dănuț, Olguța și Monica. După cum susține și autorul, Olguța este unul dintre cele mai reușite personaje ale operelor literare. După părerea tatălui ei, ea este un „drac îngeresc”, „un amestec de puritate și inclinații spre mici răutăți”. Se agită mereu, nu acceptă să fie contrazisă și încearcă să subordoneze tot ce o înconjoară.

Trilogia include romanele: Hotarul nestatornic (publicat în 1925), Drumuri (publicat în 1926) și Între vânturi (publicat în 1927).

10. Lorelei, de Ionel Teodoreanu

Cărţi clasice pentru adolescenţi Lorelei — Cărţi clasice pentru adolescenţi Literaturapetocuri.ro

Prezintă povestea de dragoste dintre Lucica Novleanu (Luli, Lorelei) și Catul Bogdan. Deși la prima lectură ar putea părea o poveste de dragoste obișnuită, nu este, pentru că ne este prezentată o iubire pură, care transcede dincolo de moarte. Iar stilul autorului vine în completarea poveștii: senzațiile sunt aievea, parcă simțim mirosul teilor sub care înflorește povestea de dragoste.

11. Invitația la vals, de Mihail Drumeș

Invitatia la vals | Mihail Drumes | recenzie carte | Literaturapetocuri.ro — Cărţi clasice pentru adolescenţi Literaturapetocuri.ro

Apărut în 1936 şi publicat în peste de 30 de ediţii, Invitaţia la vals, romanul semnat de MIhail Drumeş, a devenit unul dintre cele mai apreciate titluri ale literaturii interbelice. Marcată de o scriitură sensibilă, povestea dintre Tudor şi Micaela se desfăşoară sub auspiciile unei iubiri tulburătoare, măcinată de excese emoţionale, gelozie şi jocuri ale seducţiei.

Opera Invitația la vals este scrisă la persoana I, iar naratorul este subiectiv. Mi-a plăcut mult faptul că protagonistul se autoanalizează continuu „prea îmi intrase libertatea în sînge că să mă pot împăca vreodată cu jugul căsniciei. Şi apoi firea mea capricioasă, nestatornică, n-ar fi fost un izvor nesecat de amărăciuni pe amândoi”; este o fire complexă care evoluează pe tot parcursul lucrării „la ce te gândeşti?…Cum aş face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul?”. Personajele şi cadrele sunt văzute prin ochii lui Tudor, ceea ce mă face să ridic un semn de întrebare: Să fie aceasta povestea veridică sau o închipuire a ceva ce a simţit protagonistul, iar ceilalţi nici măcar nu au băgat de seamă? Din păcate încă de la primele file ale romanului el ne dă şi deznodământul: sinuciderea. Cu toate acestea, finalul ar fi…dar nu vă spun! Vă las pe dumneavoastră, dragi cititori, să aflaţi ce se va întâmpla…

12. Ştiu de ce cântă o pasăre în colivie, de MAYA ANGELOU

Ştiu de ce cântă pasărea în colivie este primul din cele cinci volume autobiografice scrise de Maya Angelou. În proza sa lirică, Angelou îşi aminteşte de copilăria sa dintr-o familie dezorganizată, din America anilor 1930, şi de schimbările care au loc în interiorul acesteia.

Când părinţii săi se despart, Maya şi fratele său, Bailey sunt trimişi din California în Sudul segregat, pentru a locui cu bunica lor (Momma), într-o localitate rurală din Arkansas.

Maya Angelou (Marguerite Annie Johnson; n. 4 aprilie 1928 – d. 28 mai 2014) a fost poetă, activistă pentru drepturile civile și autoare americancă. O putem include la clasici? Noi am considerat că…da. Poate ne înşelăm, dar cartea merită citită.