Cei care iubesc urăsc de Silvina Ocampo și Adolfo Bioy Casares - Editura Rao - recenzie

Cei care iubesc urăsc, de Silvina Ocampo și Adolfo Bioy Casares – Editura Rao – recenzie

Titlu: Cei care iubesc urăsc

Autori: Silvina Ocampo, Adolfo Bioy Casares

Editura: Rao

Anul: 2019

Număr pagini: 144

  „Cei care iubesc urăsc” este o nuvelă polițistă, publicată pentru prima dată în anul 1946. Spre deosebire de alte romane polițiste pe care le-am citit până acum, acesta transportă cititorul într-o atmosferă misterioasă din Argentina anilor 40, cu ajutorul unui personaj principal care are o puternică dispoziție spre autoanaliză și spre cercetarea celor din jurul său.

  Nu e un Hercule Poirot, nu are flerul unui detectiv, ci mai degrabă se cercetează mai mult pe el însuși în contextul unor întâmplări indite.

  Humberto Huberman este medic homeopat care își dorește o vacanță într-un loc solitar, unde să poată să își limpezească mintea. Alege să se retragă pentru câteva zile la un hotel al unor cunoștințe care aveau o datorie față de el. Pe lângă pasiunea pentru homeopatie, Humberto este și scriitor. Planul său era să petreacă câteva zile în hotelul Bosque del Mar, unde avea să se relaxeze, dar și să scrie o adaptare modernă a operei Satyricon, de Cayo Petronio.

  Dar… nimic nu a funcționat conform planului său. Ajuns la hotelul solitar, de pe malul mării, face cunoștință cu ceilalți oaspeți și își reîntâlnește rudele îndepărate (Andrea și Esteban), apoi începe o furtună de nisip care îi obligă să stea înăuntru. La cină face cunoștință cu două surori, Emilia și Mary, care nu se sfiesc să-și arate ostilitatea una față de cealaltă, deși pretind că se iubesc nespus. Ele sunt însoțite de Atwell, iubitul Emiliei. La aceeași cină îi cunoaște și pe doctorii Cornejo și Manning, dar și pe copilul Miguel, nepotul gazdei. În timpul furtunii de nisip, atunci când toți oaspeții se află în camerele lor, are loc o crimă și de aici, acțiunea capătă ritmul trepidant al unui adevărat thriller. Pe parcursul celor 34 de capitole, fiecare personaj devine suspect, însă, așa cum îi stă bine unui thriller bine scris, finalul este o surpriză… pe care, evident, n-o dezvălui pentru a nu vă răpi plăcerea lecturii. Vă spun însă că este o carte destul de subțire, are 144 de pagini și odată începută lectura, stilul antrenant nu te lasă până nu ajungi la finalul poveștii.

  Humberto Huberman este personajul principal și povestea este relatată la persoana I-a, așadar, pe lângă acțiune și suspans, cititorul este prins în fluxul atât de abundent de gânduri ale tânărului doctor. Înainte să citesc cartea, am văzut câteva opinii potrivit cărora autorii au conceput povestea ca o parodie la trendul romanului polițist din Argentina anilor 40, însă mie nu mi-a lăsat această impresie.

  Desigur, pe alocuri, acțiunea capătă nuanțe umoristice, apar personaje menite să detensioneze suspanul.

  Iată câteva cuvinte despre autorii acestei povești: Adolfo Bioy Casares este prozator argentinian, membru al școlii realismului magic. S-a născut la data de 15 septembrie 1914 la  Buenos Aires și a murit în martie 1999. Scrie prima nuvelă la 11 ani, apoi studiază dreptul și filozofia. Îl întâlnește pe Jorge Luis Borges și acesta este un moment crucial în definirea stilului său, ajungând ulterior să fie considerat unul din maeștrii absoluți ai literaturii fantastice. Întâlnirea cu marele scriitor îl determină să se dedice literaturii. Colaborează cu acesta începând prin a compune un anunț publicitar pentru iaurtul produs de firma tatălui său și continuând cu o serie de povestiri polițiste.

  În nuvelele sale fantastice, construcțiile sunt uimitoare, inovative pentru vremea în care au fost elaborate, iar elementele imaginare se suprapun cu realul. Criticii literari argentinieni au fost de părere că tot ce scrie Bioy Casares ține, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă niciun adaos stilistic inutil. Se stinge din viață la Buenos Aires, fiind considerat un veritabil patriarh al literaturii fantastice.

  Silvina Ocampo, coautoarea acestei povești este soția lui Adolfo Bioy Casares. S-a născut în Buenos Aires, fiind cea mai mică din cele șase fiice ale familiei. A fost poetă, prozatoare şi  traducătoare şi este considerată unul dintre cei mai importanţi autori din literatura argentiniană. A făcut studii de artă la Paris cu Giorgio de Chirico. Prin intermediul surorii sale Victoria, fondatoarea celebrei reviste literare Sur, intră într‑un grup de scriitori din care mai fac parte Jorge Luis Borges și Adolfo Bioy Casares. Împreună cu cei doi coordonează Antologia literaturii fantastice şi Antologia poeziei argentiniene. Publică numeroase volume de poezie şi proză scurtă.

„Silvina Ocampo este unul dintre cei mai buni scriitori ai noştri. Povestirile ei nu au egal în literatura noastră.“ (Jorge Luis Borges)

  Recomand cartea celor care iubesc acest gen, dar și celor care vor să citească o carte antrenantă, destul de scurtă.

Iată câteva citate:

 

Cât de bine reacționează un organism care nu a avut de-a face cu medicina alopată. Un simplu pahar de cacao cu lapte rece mi-a risipit oboseala. M-am simțit reconfortat, gata să țin piept tuturor vicisitudinilor pe care viața mi le-ar fi scos în cale. Am șovăit un moment. N-ar fi fost, oare, mai convenabil pentru mine să mă aliez cu rutina și să-mi încep , chiar în momentul acela, sarcinile literare?”

-Vom trece mai târziu la analiza pilulelor.

  Am pătruns sensul cuvintelor sale ignorante: se referea la globulele mele. Am presupus, cum era firsc, că avea să le rechiziționeze imediat. Dar comisarul Aubry, cu o lipsă de logică aidoma lipsei lui de politețe, a trecut în camera lui Cornejo, lăsându-mi deplină libertate ca să-mi iau toate precauțiile pe care mi le recomanda prudența.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.