Christian Dior. Povestea unei vieți de Marie-France Pochna – Editura RAO – recenzie
Christian Dior. Povestea unei vieți, de Marie-France Pochna – Editura RAO – recenzie
Christian Dior. Povestea unei vieți
Autor: Marie-France Pochna
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2022
Nr. pagini: 464
Categoria: Biografii
Autoarea Marie-France Pochna aduce în atenția noastră prin intermediul acestei cărți, istoria unei legende care a reușit să schimbe percepția asupra creatorilor de modă într-o perioada bulversată de mondializare, reușind să creeze un adevărat imperiu admirat și astăzi, la 65 de ani de la moartea acestuia. Christian Dior s-a născut în anul 1905 la Granville, un port la Marea Mânecii, într-o familie cu un arbore genealogic situat peste limita, având o istorie fascinantă, mulți dintre ei aducând un aport considerabil într-o perioada a restricțiilor impuse. Primii ani ai vieții sunt prezentați cu multe amănunte legate de familie, școală, pubertate dar și relatări istorice ale perioadei ceea ce denotă o documentare riguroasă cu elemente captivante. Relația creatorului de modă cu părinții, mama acestuia având un rol central, primele prietenii, multe dintre acestea continuând pe întreg parcursul vieții, anii de școală și interesul mai mult sau mai puțin acordat disciplinelor, le regăsim în primele capitole. Accentul autoarei pe anumite detalii legate de familie constituie încercarea acesteia de a explica cum a luat naștere această pasiune pentru vestimentație, dar și nevoia autenticului designer de a cauta absolutul, un arhitect pentru a glorifica, după cum el însuși afirmă despre sine. Perioada în care duce o viață de diletant, Christian Dior ajunge să cunoască și să întrețină relații de prietenie cu personalității marcante ale culturii acelor vremuri. Viziunea acestuia în ceea ce privește geniul lor, perceput la început de drum, când încă nu își câștigaseră faima, este unul dintre talentele care îl vor ajuta să se depășească pe sine, să devină legenda de mai târziu.
Christian nu manifestă nicio înflăcărare în a persevera în muzică, nici în pictură, unde ochiul sau știe să capteze bine nuanțele. Invenția, creația îl bîntuie, dar nu într-atât încât să se lase de fericirea contemplației. Un formidabil entruziasm a luat naștere din întâlnirea cu Berard. Doar trei ani îl desparte pe cei doi Christian. „Am cumpărat tot ce-am putut din schițele sale, din panourile sale inspirate, și mi-am acoperit cu ele pereții camerei”. Dior este cu adevărat convins că l-a cunoscut pe “unul dintre cei dintâi pictori ai vremii”. Același fenomen se produce cu Henri Sauguet. Muzicianul tocmai își începe cariera la Paris. Iată, din întâmplare, Dior descoperă împreună cu el că au compus în același moment Francezele. Însă cuprins de o admirație sinceră pentru talentul lui Sauguet, Dior a cam pierdut capacitatea de a se interesa de propriul talent. Memoriile sale păstrează urma acestei emoții: “ Era deja cunoscut, dar mie mi se părea chiar celebru.”
Pierderea timpurie a mamei sale, dezolarea și renunțarea tatălui său de a merge mai departe fără ea, problemele financiare care au urmat și care au adus la final pierderea averii familiei într-o perioada greu încercată, îmbolnăvirea lui și ajutorul prietenilor, moral și financiar, toate acestea le regăsim în paginile ce urmează într-o relatare minuțioasă, cu un impactul emoțional pregnant.
Ce întorsătură avea să ia pentru Christian Dior această retragere în Pirinei? Se apropie de treizeci de ani și era un om distrus, care se simte total dezorientat. Cum să se ridice după atâtea încercări? Știe măcar de unde să înceapă pentru a-și pune ordine în viață? Singurul sprijin de care se poate agăța îl constituie demnitatea și curajul său.
Povestea continuă cu lupta dusă cu sine, întâlniri cu genii ale vremurilor urmate de prietenii durabile, schimbările aduse de război, lipsurile care au urmat, dar și primii pași, primele mici succese în domeniul care avea să îl definească pentru totdeauna. Exigențele sale de artist, necesitatea de a fi independent în creația sa și talentul înăscut care începe să se întrevadă, dezvăluie personalitatea unui învingător. Această perioadă îi servește ca timp de maturizare, reflectând asupra viziunii care să includă mize mai vaste ale unei creații de modă, concretizându-se în alegerea propriei sale traiectorii.
Hazardul, așa a numit Chistian Dior noua etapă din viața sa, de fapt, a fost un set de împrejurări care au sfârșit prin a creea o evidență atât de favorabilă, rezultatul fiind o Casă de modă care să-i poarte numele, diferită de cele existente printr-o estetică revoluționară care exalta curbele siluetei feminine.” Clară și conturată, cu gâtul subliniat, cu talia subțire, cu șolduri accentuate.”
Puține ființe aveau ca el simțul vremii, percepția exactă a evoluției în curs, premoniția aceea pentru care, fără să știe, mâine va fi adorat. Parcă ar fi auzit fructul cum se coace. De ce? Poate pentru că lui Christian îl plăcea să tacă, să asculte, necăutând să strălucească, pentru că era atent la dorințele și bucuriile celor pe care îi iubea, pentru că avea tandrețe, curiozitate și discreție excesive. Și, firește, pentru că era un artist autentic.
Creațiile sale nu au fost percepute, la aceea vreme, ca simple haine, ele au fost privite ca adevărate opere de credință ce poartă în ele un ideal de femeie, o reproducere a perfecțiunii în cele mai mici detalii. Modestia, bunătatea, modul cum privea lumea, ajutând acolo unde un gest putea schimba o intreagă viată, completează tabloul acestui creator de vise, Christian Dior.
Va aduce schimbari ideologiei urmate pana atunci succesul răsunător și atât de neașteptat, care este misterul din spatele acestui imperiu, cum a reușit să îl clădească din nimic, vă las să aflați citind acesta memorabilă poveste a unui destin aflat sub stindardul hazardului.
Felicitari pentru recenzie Iliuta!
Foarte interesanta povestea!
Interesant! Urmeaza si recenzia la Miss Dior, povestea surorii lui.