Cimitirul animalelor, de Stephen King – Editura Nemira – recenzie

Cimitirul animalelor

Titlul original: Pet Sematary, 1983

Stephen King

Editura Nemira, 2019

Colecția Armada

Număr pagini – 490

Traducere din limba engleză de Ruxandra Toma

Ediția a V-a – 2003;2005; 2012 ; 2014; 2019

  Cimitirul animalelor de Stephen King horror.

  Despre Stephen King n-aș putea scrie nimic nou. „ Autor a peste patruzeci de romane și două sute de povestiri, a doborât toate recordurile de vânzări și a primit numeroase premii, printre care și prestigioasa Medalie pentru Contribuții Deosebite în Domeniul Literaturii Americane oferită de National Book Foundation.”

  Primul roman, scris de  autor, pe care l-am citit a fost „Mobilul” . Acum am citit „Cimitirul animalelor” și în curând o să citesc „Străinul”. Bineînțeles, după ce am gustat stilul autorului am devenit, inevitabil, dependentă. Numărul mare de pagini nu îmi vor fi niciodată suficiente cu fiecare lectură.

  Cimitirul animalelor a fost publicat pentru prima oară în anul 1983, la diferență de doar un an a fost câștigător al premiului World Fantasy Award, iar în anul 1989 a fost ecranizat având în rolurile principale pe Denise Crosby/ Rachel Creed și pe Dale Midkiff/ Louis Creed, un film regizat de Mary Lambert.

   Încă nu am văzut filmul, dar urmează.

  Acest roman începe cu o poveste normală, neașteptat de simplă, aparent banală și nu prea horror, crescând treptat spre un soft horror și urcând spre final într-o stare de suspans terifiant, impactul fiind puternic și emoționant.

  Subiectul se conturează în preajma familiei Creed, care se mută într-un orășel din Maine. Ludlow, un orășel aparent liniștit. Louis Creed obține o slujbă de medic la Universitate și profită să se distanțeze de părinții soției sale, Rachel. Aceștia nu l-au acceptat niciodată, chiar dacă au o căsnicie normală și doi copii frumoși: Ellie și Gage. Louis găsește o proprietate superbă la super-preț, sperând la o viață liniștită, alături de cei doi copii și motanul lor Church. Jud Crandall, vecinul lor în vârstă de peste 80 de ani, le urează bun venit chiar din primele momente când ajung în fața porții. Să zicem că au început cu stângul înainte chiar de a intra în casă când Gage este înțepat de o albină și Ellie cade și se lovește la picior. Treptat Louis și Jud devin prieteni ținându-și companie la o bere înainte de culcare. Câteodată li se alătura și Norma, soția lui Jud.

   O serie de povești vechi despre locuitorii orășelului, dar și despre animalele ucise de camioanele care trec în viteză pe drumul principal. Jud se vede nevoit să-i ducă în vizită la Cimitirul animalelor aflat aparent pe noua lor proprietate. Așa ajung cei din familia Creed să afle de un ținut misterios ce se ascunde în pădurea de după cimitir. Un ținut fermecat al indienilor Mic-Mac, care emană o putere stranie și e încărcat cu o energie care îți dă fiori. Un tânăr moare în brațele doctorului la Universitate și se declanșează o stare de teamă. Vise ciudate, plimbări nocturne, premoniții.

  Mici tensiuni între soții Creed legate de moarte, apar când Ellie este curioasă ce s-ar întâmpla dacă un camion îl calcă pe Church (nume pus după William Churchill), Rachel având traume din copilărie, de când Zelda, sora ei a murit în chinuri. Ca o premoniție, Church chiar este călcat de camion, Jud se simte dator, sau chiar ispitit, să-l ajute pe Louis să-l învie pe Church îngropându-l în cimitirul din ținutul indienilor. Church învie, dar nu mai este același. Pare malefic, posedat și pute îngrozitor.

  După această întâmplare totul o ia razna. Încep să moară oameni. Așa apare întrebarea: au fost îngropați oameni în ținutul indienilor Mic Mac?

  Cine moare în familia Creed și ce se întâmplă atât de terifiant încât să citești în mijlocul nopții pentru că nu poți lăsa cartea din mână? Groaza nu e moartea unui membru al familiei, ci ideea de a-l aduce înapoi. Aici începe intensitatea horror la care te așteptai de la o carte scrisă de Stephen King.

  Deși sunt așa multe de povestit din cele 490 de pagini, mă opresc. Trebuie citită!!!!

  De fapt, despre ce este cartea. Încadrată în genul horror, dar jucându-se cu psihicul uman, acest roman este o analiză a comportamentului omului în fața suferinței. Cum trecem peste teama de a-i pierde pe cei dragi. Suntem capabili să ne facem frate cu dracu’ până trecem puntea? Ne dorim atât de mult să trecem puntea încât nu ne pasă cât de înfricoșătoare e partea cealaltă? Suntem noi, oamenii, dispuși să acceptăm orice pentru a evita suferința?

  Cimitirul animalelor este un roman cu puternic impact emoțional care pătrunde în gândurile cele mai întunecate, morbide și tentante. Gânduri mai înspăimântătoare chiar și decât moartea.

Recomand citirea pe timp de zi, celor slabi de inimă 🙂

Citat

„Beat. Cu siguranță. Și acum bănuia că motivul pentru care se îmbătase era ca să poată judeca la rece această idee.

În ciuda tuturor argumentelor, ideea încă mai exercita atracția aceea sinistră, forța aceea dezgustătoare, farmecul lugubru. Da, mai presus de toate, avea farmec.

Jud se întorsese și îi vorbea în gânduri: O faci pentru că te prinde. O faci pentru că cimitirul este un loc secret și nu vrei să împărtășești secretul cu  cineva… Inventezi motive… și ți se par motive bune…dar, de fapt, faci asta pentru că așa vrei. Sau pentru că așa trebuie.”

Cartea o găsiți pe site-ul Nemira.

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

#StephenKing #literaturapetocuri #bestbooks #bookreview #Nemira #Cimitirulanimalelor #februariecitim #recenziicarti