De Crăciunul acesta, toți au câte un secret – Benjamin Stevenson
De Crăciunul acesta, toți au câte un secret – Benjamin Stevenson
Titlu: De Crăciunul acesta, toți au câte un secret
Autor: Benjamin Stevenson
Editura: Trei
Nr. pagini var. tipărită: 232
Anul apariției: 2025
Titlul original: EVERYONE THIS CHRISTMAS HAS A SECRET
Limba originală: Engleză
Traducător: Mihaela Apetrei
“BENJAMIN STEVENSON este un comediant australian de stand-up și autor premiat al thrillerelor Greenlight și Either Side of Midnight. Toți cei din familia mea au ucis pe cineva, primul volum din seria Ernest Cunningham, a fost bestseller instant, iar drepturile de traducere au fost vândute în 29 de țări și este în curs de adaptare într-o miniserie HBO. Următoarele volume — Toți cei din acest tren sunt suspecți și De Crăciunul acesta, toți au câte un secret — sunt, de asemenea, bestsellere internaționale. Vânzările totale ale volumelor din serie au ajuns la peste 2 milioane de exemplare. Stevenson a fost frecvent invitat în emisiuni la ABCTV, Channel 10 și The Comedy Channel, iar spectacolele sale live sunt mereu sold-out.”
“Benjamin Stevenson revine cu un omagiu irezistibil și ingenios adus Agathei Christie. De data aceasta, ancheta este presărată cu puțină zăpadă, niște sclipici… și o doză bună de crimă.”
Dar și cu un crez care îl ajută în identificarea și rezolvarea crimelor: “Toți criminalii sunt iluzioniști. Dacă vrei să scapi nepedepsit pentru o crimă, ai două opțiuni: să creezi iluzia că nu ești vinovat sau să creezi iluzia că altcineva este vinovat.”
Se apropie sfârșitul anului și Ernest Cunningham se pregătește de nuntă cu Juliette, noua lui parteneră. După anchetele rezolvate, care lăsaseră o amprentă puternică, el și Erin s-au despărțit, fiecare mergând pe drumul lui, fiecare cu un nou partener.
Erin locuia acum cu Lyle Pearse în Katoomba- Australia, și aparent era fericită.
Lyle Pearse era – fost actor, devenit filantrop, cheltuia cea mai mare parte din averea lui pentru fundația pe care o înfiinţase, ajutând tineri lipsiți de șanse și noroc să se recupereze din dependența de droguri. El nu se drogase niciodată, dar fratele lui murise de intoxicare cu droguri, ceea ce-l făcuse pe Lyle să renunțe la un rol important și să pună bazele fundației. Încerca să contracareze efectele dependenței cu artă, teatru, iluzionism, magie. Acum voia să organizeze o gală pentru strângerea de fonduri și un spectacol de magie.
Telefonul disperat primit de Ernest de la Erin îl determină să pornească la drum. Ea îi spune că s-a trezit plină de sânge, îl găsise pe Lyle ucis cu bestialitate, lângă cadavru un singur cuvânt scris cu sânge ca un ultim mesaj “Christmas”. Îl sunase întâi pe Ernest apoi poliția și era arestată. Ajuns în Katoomba, la Poliție într-o celulă o găsește pe Erin și-i cere să povestească tot.
Credincios ideilor sale de anchetă îi pune întrebări care s-o încurce, dar Erin are o singură poveste: s-a trezit, s-a dus la baie, nu a observat dacă Lyle era în pat (patul matrimonial fiind imens), s-a culcat, n-a auzit nimic (ea dormea cu căști pe urechi și zgomot de fond în urma reacției traumatice la ultimele lor aventuri), dimineața l-a găsit pe partenerul ei mort la parter și ea era plină de sânge pe mâini, pe față. În mod ciudat în dormitor nu erau decât pete de sânge, în baie doar stropi ciudat împrăștiați, și stropi pe scară.
Atunci cum ajunsese ea să aibă atâta sânge pe mâini, pe față, în păr?
Ieșind de la Poliție este acostat de ziaristul Josh Felman, cel care la celelalte crime scrisese tot felul de articole, îl numise chiar ironic “copoiul nesăbuit”
Dar cum apăruse aici? Cum reușea să-l urmărească? Avea vreo legătură cu Lyle sau Fundația?
Totuși Josh îl ajută dându-i pozele de la locul crimei și diferite informații pe care le obținuse. Apoi Ernest merge la spectacolul lui Rylan Blaze la Fundație, la gala caritabilă. Aici îi cunoaște și pe ceilalți protagoniști, cu toții ajutați la un moment sau altul de Lyle să renunțe la dependența de droguri, să facă o școală, fiecare având acum un rol bine determinat în Fundație.
O avem pe Flick – Felicity, directoarea economică, care colaborează cu Ernest imediat, pe Christopher, coordonatorul psihologilor fundației, dar și un meșter în sticlă (el făcuse și statuia care imita un Oscar, pentru Lyle), Dinesh – un negru de 27 de ani – manager de producție, Theresa – hipnotizatoarea cu sora ei geamănă Sam, și Shaun Martin – șef cu recuzita și cu numerele de magie ale lui Rylan. Cu toate precauțiile luate avem parte și de-o a doua moarte, cea a lui Rylan Blaze, decapitat în timpul spectacolului de magie.
Ernest discută cu fiecare, află tot ce se poate despre magie, iluzionism, află cum a murit Rylan și ce l-a ucis, și povestea gloanțelor folosite într-un alt număr de program – unul adevărat, unul de ceară. Discuțiile cu personajele îi conturează o altă față a lui Lyle, află de ce era dezamăgit și de ce voia să vândă Fundația.
Cercetarea biroului, a computerului, dar mai ales discuția cu Erin, care-i confirmă că Lyle suferea de dislexie, îl fac să înțeleagă ultimul lui mesaj. Iar obiceiul cadourilor de Crăciun, pe care și le făceau personajele, acel Secret Santa, dar mai ales găsirea unei cutii goale, îl ajută să pună lucrurile în ordine și să afle adevărul.
Dar are doar bănuieli, deducții, îi lipsesc dovezile palpabile. Și atunci improvizează, un drum cu toții cu telecabina, o poveste, un scenariu, totul ducând în final la mărturisirea criminalului.
Cine a ucis? De ce ? Cum a orchestrat evenimentele acasă la Lyle? Cum a făcut să fie incriminată Erin? Cum a murit Rylan? De ce a fost ucis? Avem un singur criminal, sau…?
Veți afla alături de Ernest Cunningham pentru că autorul ne dă indicii la fiecare capitol. Romanul are exact 24 de capitole, la fel ca și zilele Calendarului de Advent, pe care Lyle îl parcurgea la fiecare Crăciun.
La fel ca și în celelalte romane ale lui Bejamin Stevenson : “Toți cei din familia mea au ucis pe cineva” și “Toți cei din acest tren sunt suspecți”, fiecare capitol, fiecare personaj, fiecare moment are câte un indiciu.
Cititorul este lăsat să le urmeze, iar la final să-și dea seama dacă a gândit bine. Fiecare anchetă vine cu răsturnări de situație și o rezolvare incredibilă pentru că: “Metamisterele Cunningham sunt absolut încântătoare.”(BOOKLIST)
“Povestea curge interesant, mai ales că naratorul o întrerupe din când în când pentru a se adresa direct cititorului, ca unui partener de investigație. O mulțime de mici indicii sunt scăpate pe parcurs, iar stilul alert te ține în suspans.”(BUDGET TALES)
Asta face ca romanul “De Crăciunul acesta, toți au câte un secret” să fie o: “Distracție ingenioasă de Crăciun… o lectură perfectă pentru vacanța de sărbători”. (ANNISTON STAR)
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: De Crăciunul acesta, toți au câte un secret
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
