Educatia si cei 7 ani de acasa
Copiii de azi sunt viitorul nostru de mâine
Educația și cei 7 ani de acasă
Astăzi vreau să ating un subiect important care ne privește pe toți direct sau indirect, anume: EDUCAȚIA COPIILOR
Ce este educația?
Educația este – buna creștere, cunoașterea bunelor maniere, dezvoltare intelectuală și morală, comportare civilizată în societate, acumulare de informații necesare pe parcursul vieții.
Cine trebuie să ofere educație părintele sau cadrul didactic?
Aici vroiam să ajung. De foarte multe ori am auzit părinți care sunt revoltați pe cadrele didactice pentru comportamentul și lipsa de cunoștințe ale copilului, așa cum am auzit cadre didactice care acuză părinții pentru tot ceea ce face sau nu face copilul.
Astăzi vorbim despre responsabilități și cui revin aceste responsabilități.
Responsabilitatea părinților
Trebuie să recunoaștem că cei șapte ani de acasă contează la fel de mult ca 5 ani de facultate. Deci, aici părinții au responsabilitatea de a găsi metoda de bună creștere și îndrumare a copilului.
Cu siguranță nu toți părinții au studii superioare, sau nici măcar studii medii, cel mai probabil informațiile vor veni pe parcurs, la grădiniță și școală.
Cei șapte ani de acasă sunt de fapt primele învățături: cuvinte importante încărcate cu sentimente (mulțumesc, te rog, iartă-mă).
Unii părinți recurg la violență, o palmă la fund ( bătaia e ruptă din rai), ceea ce e greșit. Iubirea, încrederea, răbdarea, înțelegerea și comunicarea cu copilul este un factor important pentru primele lecții ale educației. Exemplu pe care copilul îl urmează este acela care e cel mai aproape: părintele.
În zilele de azi părinții folosesc adesea replica: dacă eu nu am avut, măcar el să aibă. Nu e greșit, dar cu ce preț? În ce cantități? și doar dacă e necesar. E indicat să ofere copilului ceea ce își dorește ca recompensă și cu anumite limite.
Responsabilitățile părintelui este de a învăța copilul ce înseamnă bunul simț, rușinea, respectul și iubirea.
Responsabilitatea cadrului didactic
E oare suficient predarea cursurilor la oră ?
Aici intervine plăcerea de a preda. Este necesar ca această meserie să fie făcută cu plăcere. Oare elevii au înțeles lecțiile?
O colaborare între părinți și cadrele didactice este esențială. Am auzit multe replici: nu avem timp să le explicăm a doua oară dacă nu au înțeles; nu suntem obligați; cine are documentația mea ( școala mea) are dreptul să stea de vorbă cu mine. Sunt și cadre didactice care susțin copii dintr-un mediu social precar: meditații gratuite; sunând părinții să trimită copii la școală dacă aceștia întârzie.
Ce responsabilități au cadrele didactice?
Să se asigure că elevii înțeleg ceea ce trebuie; să-i determine să vină cu drag la școală; să susțină și să îndrume copiii cu talente și aptitudini la anumite materii; să comunice cu părinții.
Să le fie prieten, dar să fie autoritar.
Nu se poate generaliza!
Există părinți ignoranți și neinteresați, există și cadre didactice insuficient pregătite ( datorită unui sistem de învățământ învechit și dezorganizat).
Știți vorba – Școala te învață, dar nu te și educă.
Ei bine, toți suntem responsabili pentru educația copiilor. Să nu uităm un lucru
Copiii de azi sunt viitorul nostru de mâine
Total adevarat. Astazi, toata lumea da vina unul pe celalalt si nu isi asuma responsabilitatea, ceea ce este incorect. Educatia conteaza, cea de acasa cat si cea de la scoala, dar aici intervine faptul ca la scoala ne comportam cum suntem invatati de parinti, lucru ce vine din mediul in care am crescut. Evident, cei care sunt violenti cu proprii copii risca sa se trezeasca cu vesti rele provenite de la scoala. Nu abordez prea mult subiectul intrucat nu sunt in masura. 🙂
Mi-a placut acest articol. Si eu sunt de parere ca atat parintii, cat si cadrele didactice au rolul lor in educatia si formarea copilului. Din pacate, insa, fiecare arunca vina si responsabilitatea de la unul la celalalt. Si toata lumea da vina pe timp: parintii nu au timp sa le citeasca copiilor, iar cadrele didactice nu au timp sa le explice mai mult, si sa stea de vorba suficient cu parintii. In ziua de astazi, fiecare isi vede doar propriile interese, iar intre acestea, printre primele locuri sunt ocupate de bani. Iar acest lucru are, dupa parerea mea, efecte negative asupra copiilor, si a educatie lor.
Felicitări draga mea,un articol foarte important,atat pt.profesori cât si pentru părinți!
De acord cu tine, Vero. Bunăstarea unei nații depinde în cea mai mare măsură de educație. Până când nu se înțelege asta și la noi (de către clasa politică, în primul rând), lucrurile nu au cum să arate mai bine.
Știu Mişa. Avem din păcate un sistem prost. Oare sunt naiva doar pentru ca sper ca într-o zi sa se schimbe ceva, ? Eu încerc în calitate de parinte. Dar nu e suficient!
Foarte frumos locco_smiley_37
Foarte adevarat vero!Parintii din ziua de azi(marea majoritate)se plang de lipsa de timp,dar singur dascalul chiar daca are cele mai bune intentii nu poate face nimic.Oricat de ocupati ar fi parintii trebuie sa gaseasca timp pentru propriul copil.
Mulțumesc.
Sper ca într-o zi sa avem șansă să oferim copiilor un viitor decent și fără stres ( ca sa nu spun bun)
Adevărat, Vero! Foarte frumos articolul tău!
Frumos articolul. Si bine punctat. Vina este de ambele parti. Responsabilitati si obligatii avem cu totii. Eu nu am copii asa ca nu pot sau nu ar trebui sa ma dau cu parerea. Dar, vad in jurul meu si aud atatea incat ma crucesc.
Cei 7 ani de acasa sunt cei mai importanti. Asa se formeaza copilul de acum dar adultul de maine.
Am totusi o intrebare: unde sunt cei 7 ani de acasa ai profesorilor (doar unii dintre ei) ? . Probabil o sa-mi sariti in cap si imi veti spune ca bat campii. Cu toate astea eu imi pun intrebarea aceasta. Unde este respectul profesorului fata de el insusi si apoi fata de elev.
Parintii dau vina pe timp. Au si nu au dreptate. Multi dintre ei isi gasesc aceasta scuza dar sunt tot atat de multi parinti care lucreaza de dimineata pana seara. Cand sa mai comunice cu copilul/copiii ?
Repet, poate nu judec eu cum trebuie pentru ca nu am copii….dar, cred ca e vorba si de mentalitate, a noastra .
felicitari, mi-a placut!
Schimbarea începe de la noi. Când veți avea copii sa încercați sa porniți cu ei cu cei 7 ani de acasă. O sa dureze pana se schimba ceva. Dar măcar nu stam cu mâinile în sân
Asa este 🙂 . Important este sa facem, sa incercam nu sa stam resemnati. Aici avem de lucrat noi adultii indiferent ce suntem: parinti, profesori, etc .
Eu cred ca se poate schimba situatia in bine. Dar nu se vrea. Gasim doar scuze, pretexte, judecam, criticam dar…atat 🙁
Oare de lene? Sau obosiți sa luptam?
Buna intrebarea!!!!!