Interviu cu autoarea Daniela Marchetti – Literpress Publishing

   Daniela Marchetti – Coordonează un proiect din programele Clubului Mitteleuropa, Viena, un alt proiect are ca țintă interferențele istorice între provinciile Italiei de Nord și Banat, un al treilea implică epistolarul din tranșeele primului război mondial, iar al patrulea se desfășoară pe tema cercetărilor privind istoria mentalităților și a elitelor în Mitteleuropa. • Participări la conferințe, simpozioane, colocvii pe tematicile acestor preocupări cu studii în reviste de specialitate. Diplomă de Excelență din partea Academiei Române, filiala Timișoara, pentru contribuția la reușita manifestării cultural-științifice „150 de ani de la prezența lui Eminescu în Banat, 1868-1918”. Premiul Național de Poezie „Gheorghe Azap” • Directoarea revistei lunare de cultură europeană ARTE VOLUME.

1. Care este cea mai mare satisfacție a unui autor?

   Daniela Marchetti: Să știe că tot ceea ce scrie pentru marele public, cărțile sale, ajung să acapareze un număr tot mai mare de cititori interesați cu adevărat de modul în care literatura (cred că vorbim numai de literatură, aici) este produsul unui talent și al unui autor care și-a făcut din conștiința scrisului autentic și din responsabilitatea scrisului o profesiune de credință.

2. În opinia ta există diferențe între autor și scriitor? Ce înseamnă autor și ce înseamnă scriitor? Sau nu există nicio diferență?

  Daniela Marchetti: Sunt mari diferențele. Autorul, spuneam și mai sus, este acela al asumărilor conștiinței scrisului autentic și responsabilității scrisului, din momentul în care-și oferă munca sa, editată, tipărită, marelui public. „Scriitorul” (observați ghilimelele și respectați-le) este produsul unui fenomen straniu, al unei patologii, dacă ne referim numai la situațiile României postdecembriste. Un fals „rob al scrisului” care se numește cu nemăsurat orgoliu pe sine însuși „scriitor” fără să mai aștepte să-l confirme în această mult dorită „ipostază” cititorii (în afara familiei, rudelor, prietenilor de pe facebook și a „criticilor” mituiți cu arginții obedienței și cu diverse atenții, favoruri, servicii), acesta este în cultura noastră pericolul public numărul unu, adică grafomanul, cel dominat de obsesa maladivă că trebuie să scrie orice, doar să-și vadă numele tipărit pe coperta unei cărți. Nu are importanță că aceasă carte e rodul unui incult, agramat, fără pic de talent dar posedat în permanență de dorința de a arăta celorlalți cât e el de „savant”, de „important”. Din păcate, tot la România restrângând exemplele, nu există o legislație și proceduri coerente în înregistrarea firmelor cu statut de editură, iar în majoritatea lor editurile – cu rare excepții – nu au deloc interesul selectivității valorice și astfel acceptă, contra cost, să publice falși „scriitori”, veleitari și grafomani. Aș mai nota, totuși, aici, un aspect nefericit, acela că destui din seria nefastă  a acestor indivizi izbutesc să-și „plătească”, pas cu pas (am arătat mai sus „procedeele”), – profitând de editori cupizi, de „critici” oneroși, de relații vicioase, chiar dacă provizorii și de scurtă durată, cu lumea politică – ciudate etape într-o „ascensiune” pe care nu o merită deloc, dacă ar fi să amintim doar lipsa argumentului de bază, talentul literar.

 3. Câteva cuvinte despre cărțile tale?

   Daniela Marchetti: În general un autor care se respectă nu-și explică munca, el o dăruiește celorlalți și așteaptă ecouri. Orice carte a mea este o etapă dintr-un parcurs ale cărui destinații converg spre ținta supremă, prin carte eu ofer și mă ofer Celuilalt, omul cu destinul lui. Și mă definesc sau cel puțin încerc să mă definesc în felul acesta și pe mine ca parte integrantă a lumii și a întâmplărilor ei.

4. Scrii poezie. De ce ai ales poezia? Te-ai gândit să scrii și proză?

  Daniela Marchetti: Nu, eu mă mișc în mai multe genuri din care am și publicat în răstimpuri: poezie, proză, critică literară, teatru, eseu, istoriografie. Prin poezie, însă, publicându-mi mai des cărțile, încerc să atrag atenția prietenilor, oamenilor scrisului, lumii literaturii, că exist.

5. Care este sursa de inspirație în poezia ta? Există ceva care se regăsește frecvent în poeziile tale?

  Daniela Marchetti: Omul, desigur, e sursa deplinului, vreau să spun: femeia lui și bărbatul ei. Cred că reușesc încă în poezia mea să urmez spusa apostolului: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”

6. Au existat momente în timpul scrierii care te-au făcut să râzi, să plângi, ți-au revenit în minte amintiri, etc? 

Daniela Marchetti: Desigur, mai ales în proză, ești la masa de lucru asemeni unui actor pe scena repetițiilor: suferi, simți, trăiești și, scriind, dăruiești și te dăruiești.

7. Premiile literare – Ce părere ai despre ele? Influențează cititorul? Sunt oneste? 

   Daniela Marchetti: Trăim, după 2000, sezonul cam prelungit al demonetizării premiilor. Se construiesc mituri false, clasamente false, ierarhii valorice false. Hemoragia editorială, cu grafomanul, veleitarul, agramatul și netalentatul în prim-plan, a creat și această nouă stare inflaționistă. Dacă te respecți ca autor, nu ai cum să te lași influențat, zâmbești, mulțumești dacă e cazul și treci mai departe, spre proiectele, programele și planurile tale.

8. În culisele lumii literare există preconcepții în legatură cu genurile literare: romance, thriller, fantasy, young adult, erotic, etc. Crezi că numai poezia și proza reprezintă literatura si sunt demne de cririca literară? 

   Daniela Marchetti: Am subliniat deja în mai multe rânduri aspectele acestea. Nu uzanța, cu miros lingvistic-cosmopolit, poate face jocurile adevăratei literaturi. Astfel de încercări de transformare a cărții în marota unui mercantilism uneori hilar-grotesc au dat și dau greș. Adevărata literatură – poezie, proză, eseu, critică literară, istorie literară – nu poate deveni depozit de maculatură. Niciodată, în ciuda sforțărilor unor neaveniți care, prin „editurile” lor, cred că pot împinge mereu în față incultura și pe falșii autori de siropuri și vetusteți scribomane.

9. Făcând o analiză a literaturii care se scrie acum, peste tot în lume – ai rezerve? Sau ești entuziasmată? 

   Daniela Marchetti: Am mari rezerve și nici nu aș încerca, aici, să le explic și să le definesc. Dar mă entuziasmează că încep să apară și să se manifeste critici și istorici literari, chiar din generațiile mai tinere, care și-au propus să pună ordine în viața editorială și pe piața cărții tipărite.

10. Nu am să te întreb despre piața de carte din România. Dar aș fi curioasă să știu cum ar vrea Daniela Marchetti să fie piața de carte românească, deși tu locuiești peste hotare. Ce lipsește? Sau poate nu lipsește nimic. Care sunt așteptările tale? Au fost depășite sau nici măcar atinse?

   Daniela Marchetti: Am abordat subiectul și altădată: ne trebuie o re-așezare instituțională în problemă, un centru național, poate chiar un departament ministerial, care să aibă în competențele sale difuzarea cărții tipărite, să urmărească și să coordoneze dispersia în mod egal a autorilor și cărților, care să ajungă la toți cititorii doritori să știe și să fie informați cu privire la cele mai recente apariții editoriale. Nu s-a rezolvat mai nimic. Ba da, totuși, dar din păcate: există rețele, grupuri, asocieri ale celor care se știu neiubiți fiindcă în primul rând nu au talent, dar vor să scrie și să tipărească, din cauza asta observăm în librării, puncte de desfacere a cărții, chioșcuri, emisiuni la radiourile și televiziunile locale, o invazie de subprodus cultural.

11. Este greu pentru un autor român să se impună, să se facă cunoscut, publicat, în străinătate? Dar în România?

  Daniela Marchetti: Dacă te interesează nu persoana și orgoliile tale ci promovarea culturii și a literaturii din care provii, nu e greu deloc. Dimpotrivă, atunci vin și satisfacțiile, când vezi că munca ta se adaugă argumentelor că și în România se face literatură de calitate.

12. Ce hobby-uri are Daniela Marchetti?

Daniela Marchetti: Mai întâi lectura, apoi spectacolul de teatru, călătoriile în locurile unde istoria și cultura și-au pus adânc amprenta.

13. Câțiva scriitori pe care îi admiri?

  Daniela Marchetti: Dacă mă gândesc la cei contemporani, atunci mențiunile mele au în vedere, în poezie, pe Marta Petreu, Simona-Grazia Dima, Rodica Draghincescu, Șerban Foarță, Ion Mureșan, Radu Ulmeanu,Virgil Diaconu, Robert Șerban, în proză pe Nora Iuga, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Breban, Ion Marin Almăjan, Octavian Soviany, Gabriel Chifu, Dumitru Oprișor, Ovidiu Pecican, în eseu și critică pe Livius Ciocârlie, Cornel Ungureanu, Gheorghe Grigurcu, Ioan Holban. Desigur, enumerări care ar merita prelungiri.

14. Ce proiecte de viitor ai?  

  Daniela Marchetti: Un proiect, în colaborare, de istorie a relațiilor culturale italo-române, din Evul Mediu până la primul război mondial. Alte două volume de poezie, o carte de proză, o monografie Dante, un eseu-album despre Modigliani.

Mulțumesc, Daniela! Succes pe viitor!

Mic tratat despre cartografierea sufletului, de Daniela Marchetti pe literpress.ro

Interviuri autori români

Interviu cu autoarea Daniela Marchetti – Literpress Publishing