Interviu cu autorul Bogdan Hrib

Interviu cu autorul Bogdan Hrib

Cosmin: Bună ziua, domnule Bogdan Hrib
Bogdan Hrib: Bună ziua, stimate domn. Între timp v-am semnat și un autograf pe o carte care este la dna Drăgan.
C: Mă bucur că ați acceptat să-mi oferiți acest interviu!
Este o onoare pentru mine să aflu mai multe despre viața unui scriitor, mai ales că am citit una din cărțile dumneavoastră, care mi-a plăcut foarte mult..
1) Ce v-a inspirat să alegeți pentru conținutul romanului „Ucideți generalul” acea serie de comploturi care se răsfrânge asupra vieții lui Stelian Munteanu?

B.H.: N-aș zice că a fost o inspirație și nici o serie de comploturi. Au fost povești adevărate trăite de prieteni de-ai mei, sau de mine, sau auzite de la alții în lungi nopți de taclale când preferi să asculți ce spun ceilalți fără să-i întrerupi… Cred că un autor bun trebuie să știe să asculte poveștile celorlalți. Toți avem povești minunate… La un moment dat ele vor ieși la suprafață…

C:2) Am aflat că mai există încă trei volume ale acestei serii. O personalitate din viața dumneavoastră a dus la conturarea personajului Stelian Munteanu? Sau l-ați creat ca o copie a personalității dumneavoastră?

B.H.: Da, în ordine sunt: 1. Filiera grecească (a avut două ediții, acum nu se mai găsește, dar promit că în toamnă la Gaudeamus va apărea ediția a III-a); 2. Blestemul manuscrisului, în coautorat cu Răzvan Dolea, istoric și jurnalist de radio; 3. Somalia, Mon Amour, în coautorat cu Sofia Matei și 4. Ucideți generalul, pe care l-ați citit dvs. Volumul nr. 5 din seria Stelian Munteanu este încă în lucru. Poate tot anul acesta…
Personajul? Da, are un pic din mine, un pic din ceea ce aș fi vrut să fiu și nu sunt, un pic din prietenii mei și un pic din imaginație… A ieșit așa cum mi l-am dorit. Sper doar că este un personaj credibil. În nici un caz nu l-am dorit ca un alter ego.

C:3) În cât timp ați scris acest roman? Aveați dinainte scenariul pregătit sau l-ați creat pe parcurs?

B.H.: Un an. 2010. L-am terminat la 31 decembrie ora 18.35 și imediat l-am trimis și editorului meu britanic – ProFusion Crime pentru că a apărut în 2011 și în Marea Britanie, sub titlul Kill the General.
Nu am avut scenariul… ci un fel de idei puse cap la cap, un schelet de poveste și câteva personaje noi… Cele vechi erau deja formate – Stelică, Mișa, Toni, Sofia… Când mă apuc de scris am deja toate capitolele structurate în mare, știu de unde plec și unde voi ajunge. Desigur apar modificări, dar povestea mare rămâne așa cum a fost gândită.

C:4) Dacă ați fi fost în situația editorului ați fi procedat la fel? Ați fi acceptat să atentați la viața generalului Simionescu?

B.H.: Nu. Dar nu cred că aș fi putut fi în situația editorului, așa că nu se pune problema… E răspunsul bun? Mă credeți? Eu nu amestec viața reală pe care o trăiesc cu ficțiunea. Viața este bunul nostru cel mai de preț. Sănătatea. Dragostea. Prietenia. Stelian este un personaj de roman…

C:5) Ce autori v-au influențat de-a lungul timpului? Care au fost ,,idolii” pe care i-ați luat drept model?

B.H.: Primii au fost Raymond Chandler și Agatha Christie citiți pe vremurile celelalte. Tot atunci Arion, Ojoc-Brașoveanu, Zincă. Apoi au urmat mulți, mulți alții. Români, americani, britanici, francezi, islandezi, danezi sau suedezi… Nu cred că au fost idoli, cred că i-am simțit ca mentori, prieteni, complici… Pe unii dintre ei, dintre cei în viață, i-am cunoscut și am devenit amici. E o lume specială…

C:6) Care au fost ultimele cărți pe care le-ați citit și pe care le-ați recomanda?

B.H.: Nu citesc neapărat Crime fiction. Printre ultimele: Dror Mishani, Dispariția (Trei); Arturo Perez-Reverte, Tangoul vechii gărzi (Polirom); Ion Bulei, Oameni și „chestiuni” de acum un veac (Tritonic). Acum citesc Isabel Allende, Despre dragoste și umbră (Humanitas). Le recomand, evident… dar ar mai fi multe altele…

C:7) În încheiere, ce sfat le-ați da persoanelor care și-ar dori să devină scriitori?

B.H.: Sfat? Să renunțe! Și nu glumesc… Prea mulți se cred scriitori. Eu nu prea folosesc acest termen. Prefer cel de autor. Aud prea des la televizor cuvântul scriitor legat de tot felul de persoane care parcă se ocupă de altceva… În fine, nu știu dacă este un moment bun. Totuși, dacă au citit măcar vreo 10.000 de volume, cu minimum 200 de pagini și dacă mai rezistă… și dacă au un alt job… și răbdare și perseverență… atunci pot încerca. Un bun amic, romancier sârb declara, la un pahar de vorbă, că marile romane se scriu după 50 de ani. Înclin să-i dau dreptate. Chiar dacă mai există și excepții. Asta-i…

C:Vă mulțumesc mult pentru timpul acordat acestui interviu 

B.H.: Mulțumesc și eu.