Interviu cu autorul Mihai Cotea – Ce-ai făcut în ultimii 4 ani?

În 2016 am demarat campania ,,promovăm autori români,, – recenzii și interviuri. Să vedem astăzi, după 4 ani ce au mai scris scriitorii noștri. O nouă rubrică pe Literatura pe tocuri. 

    Așa că am adresat câteva întrebări prietenilor noștri.

    Azi, Mihai Cotea.

În 2016 când ne-am cunoscut și am stat la povești erai după primele cărți publicate.

Acum, 4 ani mai târziu (deși eu te-am urmărit) vreau să le spunem cititorilor ce ai făcut în acest timp.

Arci: Ce planuri în plan personal sau profesional ți s-au împlinit (cărți traduse, concursuri, publicat afară, premii, înființare de editură).

  Mihai: Mi s-au împlinit multe planuri în ultimii 4 ani, toate frumoase și îmbucurătoare. La concursuri nu prea particip, deci nu a fost cazul vreunui premiu, în schimb am fost și încă sunt membru în juriu la concursul de creație artistică „Zâmbet de copil în zbor de fluturi”, încă de la prima ediție, în 2017. Acest concurs este lansat și susținut de asociația culturală „Cartea, izvor de cultură”, la care sînt co-fondator. De asemenea, în acești ani, tot în cadrul asociației, s-a lansat revista „AC”, unde sunt manager de proiect și, totodată, editor coordonator, un proiect foarte drag mie și care propune subiecte de cultură extrem de variate. Revista se poate consulta pe platforma Issuu.

Arci: Ce cărți ai mai publicat?

  Mihai: În privința volumelor de autor, din 2016, când apărea „Eu și Mia”, am mai lansat încă trei volume – două romane („Oameni și granițe”/2017 și „La capătul șoaptelor”/2020) și un volum de versuri și microproze, „Fosfene dintr-o altă viață” (2019).

  De asemenea, am co-tradus, alături de Daniela Marin, volumul de povești pentru copii „Aventurile lui Lulu” (2018), de Louise Hay, carte apărută la editura Cartea Daath, cu care colaborez frumos de atunci.

Arci: Spune-ne câteva cuvinte despre ele

  Mihai: Voi începe cu romanele. „Oameni și granițe” este un roman psihologic în care lumina reflectorului cade pe două personaje, mamă și fiică, unite printr-o legătură mai puțin ortodoxă – o crimă. Ambele sînt mânate și caracterizate de o dorință spre libertate fără limită, care le va marca atât viețile lor, cât și ale apropiaților. Dacă la romanul meu de debut, „Vremea tornadei” (2015), porneam de la mai multe grăunțe cu greutate biografică, la acest roman am căutat să mă depărtez câțiva pași buni de mine și să mă joc cu posibilitatea. Suspansul și acțiunea romanului sînt punctele lui forte.

  Cel mai recent roman al meu, „La capătul șoaptelor”, a pornit de la o știre din media pe care o citeam pe când terminam prima variantă a romanului „Oameni și granițe”. Știrea privea operația de transplant de cap, pe autorul ei, doctorul Sergio Canavero și pe voluntarul acestei operații, Valeri Spiridonov. Cartea nu este horror, cum poate părea unora, nici S.F. 100%, ci este un mix de genuri, sub-genuri și elemente poetice cu care am încercat să jonglez în căutarea trasării unei ipoteze nu foarte departe de realitatea noastră. În același timp, povestea redă impactul pe care-l are destinul unei persoane asupra apropiaților săi, temă abordată des în scrierile mele. Personajele acestei cărți par a fi piesele unui puzzle, împreună creează o imagine pe care cititorul o va decripta și interpreta abia în ultimele pagini ale cărţii, prin contribuția naratorului, un personaj totalmente aparte.

  Nu în ultimul rând, volumul de versuri și microproze „Fosfene dintr-o altă viață”, este un vis împlinit. Nu plănuiam să lansez un volum de poezii, dar anul trecut, la sfatul mai multor persoane, dar și datorită faptului că mi-am găsit un stil potrivit pentru vocea eului liric, am făcut și-acest pas. Poemele mele nu prea sunt construite pentru a fi recitate, ele au o puternică amprentă vizuală și conceptuală, dar ating teme cu care mulți cititori sînt familiari – căutările și reflecțiile proprii, auto-analiza, societatea, iubirea de natură și iubirea de mare sau doar iubirea, lecțiile vieții, amintirile etc. Partea a doua a cărții este rezervată unui ciclu de 12 micro-proze, intitulat „SensibiloSofía”, în care am abordat, cu accente dulci-acide, prin vocea unui personaj denumit Sofía, multe dintre bagajele cu care ne îngreunăm drumul noi, ca oameni. Problematica familială, a etichetelor cu care ne umplem viețile și biografiile, dezamăgirile, falsa apropiere, tarele sociale și mai multe introspecții incomode. Consider că aceste micro-proze au o doză reală de poezie, astfel că locul lor se justifică deplin în continuarea primei părți, alocate versurilor, intitulată „din syrinx”, care deschide volumul „Fosfene dintr-o altă viață.

  Arci: Cum au fost primite de către cititori noile cărți?

  Mihai: Destul de bine, dar nu grozav. Vorbim de literatură românească, totuși, încă sînt o mulțime de oameni care o ocolesc din varii motive, dar și din prisma faptului că se scrie mult peste cererea pieței. Sînt multe cărți bune în literatura românească actuală care se pierd în acest ocean de apariții. Vocea marketingului încă atârnă greu în alegerea lecturării unui autor român, nu știm cum să alegem o carte, ci ne lăsăm conduși de vorbe și poleială, dar asta e o treabă veche la noi. Sînt foarte curios care e procentul de cărți noi în literatura  contemporană românească/cap de locuitor, poate că cineva a făcut deja acest studiu.

  Cu privire la propriile volume, treaba stă cam așa: „Oameni și granițe” a cam ratat startul, deși a fost lansat la Gaudeamus, în 2017, așa că volumul a ajuns la destul de puține persoane. Încă e disponibil, spre deosebire de primele două titluri ale mele, al căror tiraj a fost epuizat. Cu toate că am încercat să aduc mai în față romanul „Oameni și granițe”, n-am prea reușit. „Fosfene” a dus-o ceva mai bine, raportat la tirajul său, sub 100 de exemplare, fiind, totuși, un volum de poezie românească în vers alb, fără punctuație și cu o împărțire a versurilor care „sperie” cititorul de poezie clasică. Se caută mult versul clasic la noi, dar nu mă caracterizează.

  Cât despre „La capătul șoaptelor”, momentan nu am multe semnale de la cititorii care au ajuns la romanul meu, lansat de doar câteva săptămâni. Aștept cu drag orice reacție la orice volum.

Arci: În ultimii patru ani s-a schimbat ceva pe/în piaţa de carte? În bine, În mai puţin bine? 

  Mihai: Nu știu dacă sînt în măsură să fac o analiză a pieței de carte, aici doar editorii au un cuvânt greu în domeniu. Din punctul meu de vedere, ca cititor și autor, nu cred că s-a schimbat ceva semnificativ pe piața de carte. În continuare apar nume noi, edituri noi, unii lansează, alții își dau seama că nu prea mai are rost, idee cu care am cochetat și eu o vreme și de care nu m-am despărțit definitiv. E ca la ruletă. Partea bună e că există cărți pentru toate gusturile, dar ne ferim în continuare de autorii români. Nu e un reproș, nicio lamentare, ci o constatare personală, bazată pe ceea ce văd la prieteni, apropiați etc. Din acest punct de vedere, admir și mulțumesc tuturor celor care aduc o contibuție la crearea unei punți de legătură între autorii români și cititorii noștri. Printre ei vă numărați și voi. ☺ Chapeau.

Arci: Ce urmează? Ce povești? Ce planuri? Ce vise?

  Mihai: După o ședere de 5 ani și ceva la Baia Mare, m-am întors în orașul meu natal, Sibiu. Planurile mele se învârt în jurul autogospodăririi, a unui job nou, adoptării unui pui de pisică, voluntariatului la asociație, și nu numai, lecturii și scrisului. Ce va mai apărea pe viitor, nu știu. Am două romane finalizate, în sertar, care necesită o revizuire și, cine știe, poate va mai fi un volum de poezie… dar când, cum, nu știu. Nu-mi mai fac așteptări, am observat că mă jenează la suflet.

Arci: Câteva cuvinte  pentru  cititorii și echipa Literatura pe tocuri.

   Mihai: Dragii mei, vă mulțumesc pentru citire și susținere, în primul rând. Acum, când avem mai mult timp dedicat lecturii, să nu ocolim cărțile! Cred că ele, împreună cu iubirea, sînt darurile neprețuite pe care ni le facem singuri. Restul ține de o grămadă de variabile. Citiți, trăiți, citiți.

Un salut cald.

Arci: Mulțumim Mihai Cotea și mult succes!

Verifică disponibilitatea cărților în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta librărie.net şi cărtureşti

Interviuri autori români

Interviu cu autorul Mihai Cotea autori români.