Ispita călugărului de L.C. Sima – LiterPress Publishing – recenzie

Ispita călugărului de L.C. Sima

Editura: LiterPress Publishing

Colecția: PrimRose

Număr pagini: 192

An apariție: 2021

Gen: romance

  De-a lungul timpului am citit multe cărți care mi-au influențat modul de gândire și mi-au oferit o lecție de viață. Fără ele nu cred că aș fi ajuns omul care sunt acum. Chiar dacă la momentul respectiv m-am ,,folosit” de ele pentru a mă relaxa sau pentru a evada din cotidian, la final de lectură am rămas surprinsă de esența lor. Iar cartea de față este un astfel de exemplu.

  Parcurgând această mică bijuterie literară, Ispita călugărului, am primit o lecție importantă despre abnegație, și am înțeles că unii oameni intră în viața noastră când avem nevoie de ei, apoi pleacă când e momentul. Niciodată nu dăm peste oameni din întâmplare, ci ne încrucișăm drumurile cu un anumit motiv. Am învățat că e nevoie să ne sacrificăm propriile interese în favoarea unui scop mai important.

  Romanul autorului L.C. Sima m-a luat total prin surprindere și m-a făcut să realizez cât de multă nevoie aveam de o astfel de lecție de viață. Vă spun cu toată sinceritatea, atunci când m-am apucat să citesc cartea, eram ferm convinsă că am să mă delectez cu o poveste romantică cu iz erotic, ceva ușor, poate chiar cliseic. Descrierea, coperta, dar și primele pagini, mi-au dat această impresia de roman ,,sexy” . Dar cât de mult m-am înșelat!

„Să negi atracția interzisă sau să i te subjugi orbeşte, care dintre cele două e cel mai de neiertat păcat?”

  Cred că a trecut ceva timp de când nu am mai citit o carte atât de copleșitoare și profundă, o poveste cu un fir narativ bine construit și o scriitură ce amintește de operele clasicilor literaturii române. Este greu de descris în cuvante toate emoțiile transmise pe parcursul lecturii. Nu doar povestea lui Luca m-a impresionat, ci și profunzimea gândirii autorului, maniera în care a pictat, prin intermendiul cuvintelor, un tablou al emoțiilor, stărilor și sentimentelor. Am citit cartea foarte ușor, datorită limbajului simplu și clar, dar a curiozității de a afla ce se petrece mai departe cu personajele.

  Daca la început am crezut că totul se învârte în jurul celor doi protagonsiti, Luca și Ema, dar pe parcurs mi-am dat seama că firul narativ nu este chiar așa de simplu și linear, ci suferă unele întorsături de intrigă care complică acțiunea. O multitudine de personaje traversează la un anumit moment viața lui Luca, iar poveștile lor sunt dezvăluite pe măsură ce romanul progresează. Interesant de urmărit este modul în care Luca reușește să le marcheze viața, felul în care acest om modest și umil reușește să le ofere o bucățică din sufletul lui.

,,Ce ciudat i se intersectau drumurile cu drumurile lor. Era atât de diferit de ei. Aveau vieți frumoase, erau împliniți fiecare în felul lor și totuși el, printr-un mecanism pe care nu-l înțelegea, ajungea să le simtă durerile, tristețile, neîmplinirile, să le descopere imperfecțiunile.”

   Copilăria lui Luca s-a desfășurat sub povara sărăciei, el tragandu-se dintr-o familie mare, cu copii mulți din două căsnicii. Mama a murit la doi ani după venirea lui pe lume și așa el și încă trei suflete s-au trezit orfani. Apoi tatăl lui, tractorist la o ferma, s-a recăsătorit cu o văduvă care avea și ea doi copii, iar ,,la un an, deja venise pe lume un alt suflet, iar după doi ani, gemenii: fată și băiat”. Din nefericire, căsnicia lor s-a încheiat într-un mod tragic, pentru că femeia care îi ținuse lui Luca loc de mamă, dar și gemenii, au fost omorâți de tatăl lui, ,,secerați de mâna care trebuia să-i ocrotească și care, în aburii alcoolului, pierduse orice dâră de rațiune”.

    Luca a plecat din sat fără niciun regret, promitandu-și că va face orice, dar în sărăcia aia de colibă în care a locuit nu se va întoarce niciodată. Cu timpul, singurătatea a devenit confortul lui, iar cititul singura bucurie a sufletului său. Apoi a început să meargă tot mai des la biserică, simțind acut nevoia de a se ruga, dar și pentru a primi răspunsuri la toate întrebările care-i măcinau sufletul.

  Printr-o anumită conjunctură ajunge să locuiască cu chirie într-un apartament mic și să se angajeze la o firmă pe post de șofer. Apoi destinul i-o aduce în cale pe Ema, o femeie sofisticată și independentă de care se va îndrăgosti. La rândul ei, Ema ajunge cu timpul să-și dea seama că Luca nu este omul simplu pe care l-a crezut la început, ci este posesorul unei gândiri complexe și al unui suflet blând și bun.

,,Nu putea să înțeleagă ce o intriga atât de mult la el. L-a crezut la început un om simplu, ca mai apoi să descopere că avea o gândire complexă, era ca o enciclopedie, îi admira setea de lectură, îi admira calmul, echilibrul, aprecia felul în care bandaja sufletele celor de lângă el.”

  Prin intermediul Emei va ajunge să cunoască o serie de oameni – rude sau colegi cu ea la firmă – total diferiți de el. În mod paradoxal, Luca se va implica tot mai mult în viața lor, le va fi un adevărat prieten și susținător moral. A intrat fără voia lui în viața multor oameni și a ajuns să fie acceptat printre ei, în ciuda simplității și a originii sale umile. Dar ce alegere va face în ceea ce o privește pe Ema? Vă las pe voi să descoperiți întreaga poveste.

   Se spune că esențele tari se păstrează în sticluțe mici. Ispita călugărului este un astfel de exemplu. Din punctul meu de vedere, acest roman trebuie să fie citit de fiecare dintre noi pentru că avem foarte multe de învățat. Recomand cu drag!

,,În singurătatea mea, am învățat să mă bucur de lucruri mărunte, să le amplific în interiorul meu, și acolo să le trăiesc și să le simt esențele, astfel încât mâna mea a învățat să simtă mângâierile, care i-au fost refuzate, printr-un algoritm divin, pe care nu-l judec și nici măcar nu-l reclam a-mi fi fost potrivnic. Am învățat să simt, am învățat să văd cu sufletul, și-am fost așa, cumva fericit că există o lume în care nu trebuie să-mi reprim zâmbetul, nu trebuie să-mi sufoc încă din fașă plânsul. În aceasta lume ambiguă trăiesc, acum, că ai venit, totul a prins contur, cerul își are limita lui, zâmbetul își are substanța, iar plânsul mă izbăvește de neputință, cizelându-mă, pentru că eu așa cred, sufletul se cizelează prin iubire, el primește noblețe doar prin iubire, se salvează pe sine, iubind.”

Carte disponibilă pe site-ul Literpress.ro

recenzii cărți de dragoste

Ispita călugărului de L.C. Sima – LiterPress Publishing – recenzie