Lumea estompată, de Iris Wolff – Editura Lebădă Neagră – recenzie

Titlul: Lumea estompată

Autor: Iris Wolff

Editura: Lebădă Neagră

Anul apariției: 2022

Nr. pagini: 228

Categoria: Literatura Universală

  Iris Wolff s-a născut în 1977 la Sibiu și a emigrat împreună cu familia în Germania la vârsta de opt ani. Are studii de limba și literatura germană, grafică, pictură și studii religioase. A lucrat, timp de zece ani, în cadrul Arhivei literaturii germane din Marbach și a primit numeroase premii pentru opera sa literară, printre care Premiul Ernst Habermann, Premiul pentru Literatură ALPHA, Premiul Otto Stoessl, Premiul Thaddäus Troll și Premiul Marieluise Fleißer pentru întreaga activitate literară. A fost nominalizată la prestigiosul premiu Alfred Döblin. Este membră PEN International și locuiește la Freiburg.

  Romanul Lumea estompată relatează o poveste emoționantă, având în prim plan o familie din Banat care traversează o perioadă marcată de schimbări neașteptate, conjuncturi ce necesită decizii greu de luat și recalibrarea unor concepte personale legate de propria viață. Tumultul acestei perioade, modul cum aleg să o traverseze, dovedește atașamentul, dar și legăturile puternice existente între membrii acestei familii. Derularea întâmplărilor cotidiene oferă o lectură plăcută, un mod de a-i cunoaște pe protagoniști în diverse ipostaze. Analiza pe care autoarea o face personalităților acestora prin schimbarea direcției propriului destin ca urmare a unei decizii, este un concept pe care întotdeauna l-am găsit interesant și edificator.

  Acum stătea pe scările ce ducea spre curtea din spate, discretă asemenea unui oaspete liniștit. Împotrivirea ei de odinioară o făcuse să se priveze de ceva ce acum îi era dăruit în fiecare dimineață, ceva ce nu voia să rateze sub nicio formă. Secretul era să se prezinte în curte mereu la aceeași ora, până făcea parte din locul acela și ceea ce se întâmpla în mod normal pe furiș, nu se mai ascundea de ea.

  Modul cum fiecare personaj pare să se dezvolte, fiecare zi schimbând, parcă trăsăturile acestora, este remarcabil. Florentina și Hannes sunt doi tineri căsătoriți care locuiesc în casa parohială aflată lângă biserica unde Hannes era preot. Ajutorul constant oferit de cei doi locuitorilor satului unde este situată biserica, dar și celor care tranzitează zona și au nevoie de un răgaz, ne amintește de vechile obiceiuri din mediu rural, obiceiuri păstrate și astăzi. Descrierea relației dintre cei doi protagoniști, din perspectiva fiecăruia, problemele cu care se confruntă în privință fiului lor, le regăsim în capitolele următoare.

  Banatul venise ca o pedeapsă pentru Hannes. Dar nimeni nu refuză o numire în funcție. Aici verile erau uscate și prăfuite, iarna se pierdea în albul infinit al câmpiei. Lipseau munții care ștergeau lumina și potoleau vântul.

  Soția lui trăia cu o naturalețe care lui îi fusese refuzată de-a lungul anilor scurși. Asta probabil din cauza că femeia avea o rutină proprie, nu avea nevoie de nimeni și de nimic în afară de sine, nu aștepta mai deloc confirmări din jur, nici din partea oamenilor, nici din partea lucrurilor. Florentina era întotdeauna ocupată, chiar dacă nu era clar cu ce anume. Dispărea cu Samuel în grădina sau pe câmpuri, pleca de acasă după masă de prânz și se întorcea abia seara înapoi. Fără excepție, se trezea devreme, se așeza pe scările dinspre curtea din spate și demasca prezența dimineții.

  Vizita a doi bărbați și cerințele unuia dintre aceștia schimbă brusc cursul povestirii. Un proces verbal ce trebuie semnat prin care declară că nu denigrează statul român în cadrul conversațiilor cu strainii, are un impact neplăcut asupra lui Hannes. Ce decide să facă în continuare, complică lucrurile.

  Climatul politic din perioada declinului comunismului în Europa, privit prin prisma oamenilor obișnuiți, marcați de greutățile inerente ale vieții din acea perioadă, printre care lipsurile și temerile care atingeau, uneori, cote insuportabile, le regăsim inserate în povestea noastră în paginile următoare. Ajutorul acordat celorlalți, legăturile strânse care formează familia, povești de viață emoționante și pagini ce ne reamintesc de o istorie cu multe enigme, fac subiectul ultimelor capitole ale cărți.

  În Banat nu există acel aer străin, iar Liv credea că pentru fiecare persoană există un loc de care acea persoană aparține. Unii oameni trebuie să plece pentru a găsi acel loc, pe când alții nu îl găsesc niciodată dacă pleacă.

La final câteva referințe și păreri legate de romanul Lumea estompată.

  Roman nominalizat la Premiul pentru Carte Germană 2020, Premiul pentru Carte Bavareză la categoria Beletristică 2020 și Premiul pentru Literatură Wilhelm Raabe 2020, laureat cu prestigiosul Premiu Solothurn în 2021 și tradus în cinci limbi.

,,Pentru un veac și mai multe vieți, Iris Wolff are nevoie de doar 200 de pagini. Și nimic nu lipsește.” (Carsten Hueck, SWR2)

,,Istoria nu a plutit nicicând mai frumos.” (Ștefan Kister, Stuttgarter Zeitung)

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți