Mici binecuvântări – Dennis Lehane – recenzie
Mici binecuvântări – Dennis Lehane – recenzie
Titlu: Mici binecuvântări
Autor: Dennis Lehane
Traducător: Roxana Brînceanu
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 352
Titlu original: Small Mercies
“Aleasă de Amazon printre cele mai bune cărți ale anului 2023.
Cel mai recent roman al autorului bestsellerelor Mystic River, Shutter Island, Gone, Baby, Gone Boston, vara caniculară a lui 1974. Mary Pat Fennessy încearcă din greu să-și întrețină singură ce i-a mai rămas din familie. Femeia a locuit toată viața în cartierul Southie, enclavă americanilor de origine irlandeză care se agață cu încăpățânare de tradiții vechi și se delimitează cu mândrie de ceilalți. Într-o noapte Jules, fiica adolescentă a lui Mary Pat, rămâne afară până târziu și nu mai ajunge acasă. În aceeași seară, un tânăr de culoare e găsit mort, lovit de un metrou în circumstanțe misterioase.
Cele două întâmplări nu par să aibă vreo legătură între ele. Însă în căutarea disperată după fiica ei, Mary Pat începe să descopere lucruri de care ar fi fost mai bine să nu se atingă, punând întrebări care-l deranjează pe Marty Butler, șeful mafiei irlandeze. Având drept fundal lunile caniculare și tumultuoase când procesul de desegregare al școlilor din oraș a explodat în fapte de violență, romanul de față este un thriller superb care prezintă infracționalitatea și puterea într-un mod brutal. O lucrare hipnotizantă și emoționantă.”
“Un thriller care te lasă cu gură căscată, cu acțiunea plasată în 1974, în Boston, în timpul desegregarii din școli, având drept protagonistă o femeie extrem de tenace și imposibil de ignorat.”(Gillian Flynn )
Un thriller care te răscolește, o poveste întunecată pe care o citești cu atenție și interes, și care-ți dă impresia că nu poate exista atâta rău pe lume. Și totuși…
Acțiunea se petrece în vara anului 1974, o vară caniculară, în Boston, o perioadă tumultuoasă în viața orașului și a societății, pentru că cei aflați la conducere, parlamentari și miniștrii, se pregăteau să dea legea desegregării federale a școlilor publice. Asta însemna că cei din școlile din cartierele de negri ale Bostonului, să meargă la școlile din cartierele de albi și invers. Se încearcă astfel o “amestecare” a populației, o ștergere a liniilor de demarcație între cartiere, rase, culoare, religie. Doar că nici albii nici negrii nu sunt de acord și pregătesc marșuri și manifestații. Poate că elevii ar fi luat lucrurile mai firesc, dacă n-ar fi fost împotrivirea îndârjită a adulților.
Mary Pat Fennessy crescuse și locuise toată viața în Southie, un cartier de irlandezi, un cartier de albi, care voiau să-și păstreze modul de viață, obiceiurile și tradițiile. Crescută de-o mamă puternică, al cărei crez era “fie ești un luptător, fie unul care fuge, iar celor care fug întotdeauna li se termină drumul”, Mary Pat devenise o tipă dură, care se apăra singură, la fel ca frații ei. Primul ei soț Dukie murise, al doilea o părăsise la un moment dat, dar era fericită pentru “micile binecuvântări ale vieții”, iubindu-și și crescându-și cu răbdare copiii. Dar ce te faci când viața îți oferă doar hopuri?
Fiul ei, Noel, revenit din Vietnam intră într-o gașcă, se droghează și moare din cauza unei supradoze. Mary Pat încearcă să fie puternică pentru fiica ei Jules, acum în ultimul an de liceu. Viața ei curge liniar atât timp cât nu se opune celor care conduc cartierul Southie, și cărora toți le plăteau protecția.
Marty Butler împreună cu Brian Shea, Frank Toomey, și alți “soldați fideli” conduceau totul, aparent ajutându-i și protejându-i pe cei din zona lor. Dar oare chiar așa era sau doar îi convingeau pe oameni de asta? Deși pare că nici ei nu reușiseră să stârpească drogurile. Pe de altă parte nu te puteai ridica împotriva lor. Marty avea pe “statul de plată” polițiști, avocați, chiar parlamentari.
Mary Pat lucra la o casă de bătrâni ca infirmieră, unele colege erau albe, altele negre, locația fiind oarecum la “granița” dintre cartiere. Jules era uneori tandră, alteori mai ascunsă, mama ei punând totul pe seama adolescenței. Avea un grup de prieteni Brenda, Rum, George, cu care de obicei ieșea, și deși Mary Pat nu era încântată de ei încerca s-o înțeleagă. Dar bula de “mici binecuvântări” a lui Mary Pat se sparge în clipa când Jules nu mai revine acasă. Mai mult află că ar fi amestecată cu prietenii ei în uciderea unui tânăr negru, care avusese ghinionul să-l lase mașina în cartier și încercase să plece cu metroul. E cu atât mai speriată cu cât nimeni nu pare să fi văzut ceva, nimeni nu știa nimic, iar tânărul negru Auggie se dovedește a fi fiul unei colege a ei de serviciu, Dreamy. Când poliția o caută pe Jules și confirmă că oricum, chiar dacă mama ei îi anunța absența nu puteau s-o dea dispărută încă, Mary Pat ia o hotărâre.
Detectivul Michael “Bobby” Coyne și colegul lui, Vincent, cercetează, interoghează, dar nu au prea multe rezultate, lumea este reținută să vorbească cu ei..
Hotărârea lui Mary Pat este întărită în momentul în care Marty o caută, îi oferă o geantă cu bani, și-i spune că ar trebui să plece la Vegas, să-și caute fata și să înceapă o nouă viață. Mary Pat își dă seama că fiica ei a murit și că Marty vrea să-l “acopere” pe ucigaș, iar ei tot ce-i rămâne de făcut este să ia banii și să plece. Dar mai are o opțiune să rămână, să-și găsească fata sau cadavrul ei și să se răzbune, mai ales că ea poate aplica propriile metode și reguli, fără să țină cont de legi sau de puternicii cartierului. Discuțiile cu Brenda-prietena lui Jules, și cu verișoara ei, o duc la cei doi băieți Rum și George, pe care-i va determina să se predea la poliție, după ce aplicând metode dure află ce o interesează.
Totul este șocant pentru ea. Află cum a murit tânărul negru, dar și cu cine trăiau Jules și Brenda în realitate, și mai ales că fiica ei era și gravidă. Hotărâtă să se răzbune, amenință, lovește, distruge droguri în valoare foarte mare, până ajunge la ucigașul lui Jules. Așa realizează Mary Pat că de fapt puternicii cartierului, Marty și gașca lui sunt cei care aduc drogurile și le vând tinerilor, corup fete tinere, se debarasează ușor de cei de care nu mai au nevoie sau care ar constitui un pericol. Când îl întreabă pe ucigașul fiicei ei cum poate așa ușor să omoare este șocată de răspuns și de demarcația pe care acesta (ca și ceilalți din grup) o face între propria familie și cei din afară:
“Nu mă gândesc la asta.
Să omori pe cineva e la fel cum ai curăța zăpada cu lopata. Nu-mi place s-o fac, dar dacă e ceva ce trebuie făcut, se face. Iar copiii mei nu au nici o legătură cu asta. Sunt copiii mei. E o chestie separată.”
Lupta ei le arată și celorlalți o altă față a lui Marty și a găștii lui, despre care cei din cartier credeau că :
“Marty nu e doar protectorul cartierului Southie. Nu e doar fiul favorit al cartierului Southie. Marty nu-i doar rebelul care dă cu tifla instituțiilor din afară. Marty este Southie.”
Cum se răzbună Mary Pat? Cum se termină lupta ei? Ce se întâmplă cu vinovații? Este găsit corpul lui Jules? Cine l-a ucis pe tânărul negru și cum? De ce a murit Jules?
Trebuie să citiți cartea pentru a înțelege evenimentele, pentru a parcurge cu Mary Pat fiecare pas al răzbunării ei, pentru a vedea reacția celor din cartier inclusiv a propriei ei surori.
Veți cunoaște și viața polițiștilor, limitările lor impuse de cei mai mari, reacțiile lor, și veți înțelege și de ce romanul a fost numit “Mici Binecuvântări”.
Eu i-am dat dreptate lui Stephen King care spune: ”O lectură care te pune pe gânduri, te captivează, te înfurie și pe care nu o poți lăsa din mână.”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Mici binecuvântări
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
