Necunoscuta din Sena – Guillaume Musso – Editura Trei – recenzie

Necunoscuta din Sena – Guillaume Musso – Editura Trei – recenzie

Necunoscuta din Sena - Guillaume Musso – Editura Trei - recenzie

Necunoscuta din Sena – Guillaume Musso – Editura Trei – recenzie

Necunoscuta din Sena

Autor: Guillaume Musso 

Titlu Original: L’inconnue de la Seine

Traducator: Liliana Urian

Editura: Trei

Anul apariției: 2022

Nr. pagini: 320

Gen: thriller, mystery

 

   Guillaume Musso se numără printre scriitorii mei preferați, tocmai pentru că reușește să mă surprindă adesea cu povești halucinante, intrigi încâlcite, idei fanteziste și finaluri surprinzătoare. Nu folosește niciodată aceeași rețetă, personajele lui sunt puțin excentrice, iar modul în care realizează narațiunea, pur și simplu mă uimeşte. Are un stil de scriere cât se poate de simplu, dar povestea în sine presupune un fel de joc de-a șoarecele și pisica. El își bagă personajele în niște situații hazardante, iar cititorilor le rezervă o serie de capcane, tocmai pentru a-i dezorienta, îndrumându-i pe o pistă greșită.

   Însă, spre marea mea nemulțumire, ultimele lui romane mi s-au părut cam slăbuțe, asta pentru că nu am mai găsit stilul aparte al autorului, de a prezenta o tematică aparent imposibilă în realitatea cotidiană, și nici nu am mai avut parte de îmbinarea de romance și thriller cu care mă obișnuisem până atunci. Prin urmare, puteți înțelege motivul pentru care, la aflarea veștii că s-a lansat un nou roman semnat de Musso, m-am bucurat foarte mult, dar în același timp, am simțit o oarecare teamă că am să fiu dezamăgită și de această dată. Din păcate, temerile mele s-au adeverit. Mă întreb dacă nu cumva am prea multe așteptări…

   „Necunoscuta din Sena” este genul acela de carte pe care ori o iubești, ori o urăști. Nu cred că există o cale de mijloc. Găsești în ea mister, suspans, crime, secrete, elemente de mitologie, dar și momente rupte din viața reală. Se pornește de la o premiză bizară, în stilul deja consacrat al autorului, inexplicabilă în lumea reală, și se ajunge la potențiale crime de inspirație mitologică. Mai precis, în timpul unei anchete de poliție, apar informații despre crime mai vechi, legate mai mult sau mai puțin de o punere în scenă mitologică.

   Trebuie să recunosc că mi-a plăcut ideea în sine, modul în care a fost construit firul narativ, dar nu și finalul. Autorul a avut grijă să strecoare în carte câteva capcane, să mă îndrume pe niște piste false, vorbindu-mi despre povestea lui Dionysos (unul dintre puținii zei ai Olimpului care au beneficiat de sacrificii umane), atributele lui, semnificația cultului său, însă nu au făcut decât să frâneze acțiunea și să-mi inducă o oarecare stare de plictiseală.

   La început mi s-a părut captivant, mai ales aparenta combinație de mister, suspans și fantezie, apoi totul a devenit previzibil și dezamăgitor. Mai ales după explicațiile de rigoare. Cât despre final, nu pot spune decât atât: mult prea grăbit și fără noimă. Aș da orice să pot schimba acea parte, să o zugrăvesc după bunul meu plac, dar numai scriitorul este cel care hotărăște destinele personajelor sale.

  Din cauza unei gafe comise într-o operațiune, polițista Roxane Montchrestien este transferată temporar la Biroul Afacerilor Neconvenționale, serviciul având ca scop anchetarea unor cazuri mai neobişnuite – tot ce are legătură cu paranormalul, fenomene de bântuire, telekinezie, control mental – la care poliția judiciară nu reușea să dea răspunsuri raționale. De fapt, serviciul nu mai funcționa de ani întregi. În ultimele luni, o singură persoană era încadrată pe acel post: comisarul Marc Batailley. Însă acesta a avut un grav accident cu o noapte în urmă, așa că Roxane îl va înlocui.

   Din câte se pare, comisarul Batailley tocmai primise un caz destul de ciudat. Infirmeria prefecturii de poliție din Paris preluase cu o zi în urmă o tânără, total amnezică, pe care Brigada Fluvială a scos-o goală din Sena. După o rapidă examinare, s-a ajuns la concluzia că necunoscuta prezenta tulburări mentale susceptibile de a constitui un pericol pentru siguranţa persoanelor din jur și pentru ea însăși.

  Când a fost scoasă din apă, fata era dezorientată, cu mințile rătăcite, fiind incapabilă să răspundă la vreo întrebare. Părea să fi suferit un traumatism profund. Când a ajuns la infirmerie a luat-o razna de-a binelea. Era foarte agitată, se zgâria, își smulgea părul, șuvițe întregi. După aproape 24 de ore, situația nu se ameliorase, dar până la urmă a reușit să rostească o frază. Mai precis, a cerut să fie chemat comisarul Marc Batailley. Din nefericire, în timpul transferului la un centru de psihiatrie, tânăra a reușit să fugă de lângă agentul de securitate. Unul dintre supraveghetori a avut prezența de spirit să adune părul pe care și l-a smuls fata, existând suficiente rădăcini pentru a extrage ADN-ul.

  Deși nu a însărcinat-o nimeni cu acest caz, Roxane începe să se intereseze de această anchetă pe cât de ciudată, pe atât de fascinantă. Discută cu unul dintre scafandrii care o scoseseră pe necunoscuta din Sena și așa află că aceasta purta un ceas și o brățară și avea niște tatuaje în jurul gleznelor, reprezentând o coroană de iederă și o piele sau o blană cu pete. Tatuajele păreau foarte recente și făcute cam în grabă. Desenul era tremurat și neregulat. Ar fi putut fi făcute sub constrângere?

  Cazul preluat de Roxane devine unul extrem de bizar după ce se află rezultatele analizelor ADN. Acestea dezvăluie faptul că e vorba de celebra pianistă Milena Bergman. Dar așa ceva este imposibil, fiindcă Milena a murit într-un accident de avion, cu peste un an în urmă. Din cele 178 de victime, fuseseră recuperate și identificate 121 de trupuri care fuseseră încredințate familiei lor. Printre ele se afla și cel al Milenei Bergman. Corpul ei a fost identificat. Femeia nu a avut o sora geamănă, deci nu se explică posibilitatea unui ADN identic. Roxane trebuie să ajungă la sursa informației: identificarea trupului neînsuflețit al Milenei. E singurul mod de a se lămuri în privința morții ei.

  Interesant este faptul că Milena Bergman era însărcinată în momentul accidentului. Și, ca să fie totul și mai ciudat, fata pe care au scos-o din Sena era și ea însărcinată. Ca și cum timpul s-a oprit în loc timp de un an și Milena a reapărut așa cum era chiar înainte de accidentul aviatic.

  În timpul investigațiilor sale, Roxane se va întâlni cu Raphaël Batailley, un scriitor logodit cu Milena înainte ca aceasta să moară. Împreună vor începe să investigheze acest caz ieșit din comun, pe cât de intrigant, pe atât de misterios, hotărați să afle cine este necunoscuta din Sena. Cum poate cineva să fie viu și mort în același timp? Ce rol joacă acele tatuaje? Ce legătură au tatuajele cu cultul lui Dionysos?

,,Milena fusese însemnată cu fierul roșu, tatuată, fără îndoială fără voia ei, cu o coroană de iederă și o nebridă, cele două atribute ale adoratoarelor lui Dionysos. Zeul avea puterea de a pune stăpânire pe ele, de a le ,,călări”, cum spunea unul din pasajele subliniate de Batailley, pentru a le lua în posesie spiritul și trupul. Odată ce erai sub controlul lui Dionysos, trăiai în lumea aparențelor și a iluziilor, pradă unui delir halucinatoriu. Posedat de o furie oarbă, capabilă să te facă să comiți fără milă cele mai cumplite atrocități pentru a satisface cultul divinității. Textele vorbeau de animale sălbatice spintecate, de copii cu gâtul tăiat și ciopârțiți, de sacrificii umane sângeroase săvârșite doar pentru gloria celui care era supranumit ,,mâncătorul de carne crudă”.

  ,,Necunoscuta din Sena” – o poveste misterioasă, o polițistă care nu respectă regulile, un complot cu accente paranormale și de inspirație mitologică. Un thriller captivant pe care îl recomand amatorilor acestui gen.

Carte disponibilă pe Cartepedia.ro

Recenzii cărți

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

4 COMMENTS

    • Multumesc, Sorinache! Daca asa am perceput eu cartea…. nu am ce face decat sa imi spun parerea in mod obiectiv.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.