O viață imposibilă – Matt Haig – recenzie

Titlu: O viață imposibilă

Autor: Matt Haig

Editura: Nemira

An apariție: București 2024

Nr. Pagini: 380

  Matt Haig, autor și jurnalist englez care a atras atenția publicului datorită capacității sale de a jongla atât cu cărți destinate copiilor și adolescenților, cât și adulților în căutare de ficțiune cu tentă filozofic-speculativă, scrieri al căror scop final este, cumva, acela de a crea cadrul necesar înțelegerii și acceptării unor stări sufletești sau situații dificile cu care fiecare dintre noi ne confruntăm într-o formă sau alta.

  Nici romanul de astăzi nu părăsește granițele acestui tipar, iar modalitatea prin care autorul alege să sublinieze anumite paralele între abordarea sumbră de a privi tragediile vieții și alternativa deschisă, de acceptare a acestora, este una ușor fantastică.

 Grace Winters are 72 de ani și este văduvă de patru ani. Cu ani în urmă și-a pierdut fiul în urma unui accident tragic, iar pensionarea din mediul didactic în care profesase întreaga viață, nu a făcut altceva decât să îi accentueze singurătatea. 

“Adevărul este că nu mai simțisem mare lucru de mulți ani. Doar o vagă tristețe persistentă. Anhedonie. Cunoști acest cuvânt? Incapacitatea de a simți plăcere. O lipsă de simțire. Ei, așa fusesem eu în ultima vreme. Cunoscusem și depresia, dar nu era cazul aici. Nu avea intensitatea depresiei. Doar că îmi lipsea ceva. Existam. Mâncarea era acolo doar ca să mă umplu. Muzica nu mai era decât un zgomot ritmat. Pur și simplu, știi, eram acolo.”

  Grace se simte inutilă, depășită, prinsă într-o viață monotonă de la care nu mai are așteptări, de aceea când primește o scrisoare misterioasă care o anunță că fosta sa colegă de serviciu, Christina, care abandonase mediul didactic cu ani în urmă și fugise să se regăsească în Ibiza, a murit și i-a lăsat moștenire casa sa, viața lui Grace capătă o turnură neașteptată. 

  Decizia de a călători în Ibiza în ciuda vârstei, stării de sănătate precare și a fricii de păși în afara zonei sale de confort, vine ca un strigăt de salvare din fața unei morți iminente din care riscă să lase în urmă doar o existență banală. 

  Ibiza este dinamică, călduroasă, plină de oameni diferiți, care își petrec zilele bucurându-se de viață și de cei dragi. E un loc în care o bătrână ciudată și anostă va trebui să depună efort pentru a se integra, pentru a înțelege cum funcționează lucrurile și acest lucru nu se poate întâmpla fără alterarea treptată a vechiului eu.

“Când muți un număr dintr-o parte a unei ecuații în alta se numește, desigur, transpunere. M-am simțit un astfel de număr. De parcă nu aș fi făcut doar un zbor scurt, către o altă parte a Europei, ci aș fi fost transpusă. Aș fi trecut peste ceva nevăzut și acum aș fi fost, cumva, recompusă. Aveam un sentiment vag, dar nu în întregime nou, că deranjasem ordinea lucrurilor.”

  Casa moștenită este micuță și sărăcăcioasă, dar Grace descoperă rapid că nu bogăția materială este cea care este capabilă să schimbe destine. Oamenii cu care se împrietenește și poveștile de viață în care se trezește inclusă, îi modelează singurătatea și apatia într-o dorință crescândă de a face parte din ceva, de a contribui la binele celor din jurul său.

  Poveștile despre abilitățile Christinei de clarvăzătoare, o uimesc și o fac să le catalogheze ca fiind mituri urbane la care localnicii aderă din dorința de a găsi explicații pentru lucruri mai puțin obișnuite, asta până când se decide să facă o ședință de scuba-diving în locul care îi schimbase viața Chistinei. 

 La presencia, prezența misterioasă despre care miturile locale povesteau că se ascunde pe fundul oceanului și care își alege persoanele potrivite pentru a le înzestra cu puteri extrasenzoriale, o binecuvântează și pe Grace cu abilitățile pe care Chistina le deținuse înainte de a muri în mod misterios.

“Este greu de exprimat în cuvinte, deoarece cuvintele sunt, în general, făcute pentru cele cinci simțuri, nu și pentru un al șaselea sau al șaptelea, sau al treizeci și optulea, sau oricâtelea ar fi fost acela. Se manifesta ca o familiaritate profundă, dar inexplicabilă. De parcă aș fi cunoscut întreaga lume și conținutul ei la fel de bine ca pe o rudă apropiată. De parcă aș fi știut orice om și orice lucru și nu ar fi trebuit decât să mă uit la o persoană ca să o cunosc. Interconectarea dintre toate devenise vizibilă. Totul era acolo dacă știai să privești.”

  Cum se poate modifica traiectoria unei persoane care nu mai avea în fapt nicio așteptare de la viață după ce deprinde abilitatea de a înțelege, simți și anticipa reacțiile celor din jur? Este oare nevoie de o putere specială în acest sens, pentru a ne păstra conectați cu cei din jur și în acord cu natura sau poate fi la îndemâna oricui această superputere prin iubire, răbdare, empatie, generozitate și devotament?

   O carte care alege să descoper binele din oameni, chiar și atunci când ei înșiși și-au pierdut abilitatea de a mai vedea sensul. O viață imposibilă, un roman care, dincolo de limbajul accesibil și de tenta fantastică pe care povestea o capătă, este o invitație la descoperire și curaj. Curajul de a iubi și a fi vulnerabil, fără a pierde vreodată din vedere sensul vieții.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți