Păcat de moarte – Maria Grund – recenzie

Titlu: Păcat de moarte

Titlu original: Dödssynden
Traducător: Daniela Ionescu
Nr. pagini: 380
Anul apariției: 2023
Editura Crime Scene Press

“Maria Grund este o scriitoare și scenaristă suedeză. A absolvit Artele Frumoase la Universitatea din New York și lucrează în principal în industria filmului. După câțiva ani petrecuți la Londra și New York, acum locuiește pe insula Gotland, unde a și scris romanul său de debut, „Păcat de moarte”. Favorit al criticilor, romanul a câștigat prestigiosul premiu pentru debut al Academiei Suedeze de Literatură Polițistă. Lăudat pentru ambianța sa horror unică, pentru acțiune și pentru personajele feminine puternice, cartea a consacrat-o pe Maria Grund în literatura nordică de gen. Drepturile au fost vândute în unsprezece teritorii.
Premiul pentru debut al Academiei Suedeze de Literatură Polițistă”

“O fată de 14 ani e găsită moartă într-o carieră de calcar inundată de pe o insulă din Marea Baltică. A doua zi, în partea cealaltă a insulei, o anticara în vârstă e găsită înjunghiată. Pe gât are un semn straniu, în formă de cruce. Sanna Berling și Eir Pedersen, noua ei colegă, încep să ancheteze cazurile, dar în scurtă vreme descoperă o conexiune sinistră între cele două victime, la limita ocultului. Devine tot mai limpede că incidentele sunt doar primele dintr-o serie de crime violente. Șapte copii par să dețină cheia adevărului macabru – un adevăr care pentru Sanna devine mai personal decât și-ar fi închipuit vreodată.”

“Oricine caută o poveste hardboiled cu sânge, multe crime și alte grozăvii are în romanul de față o varianta excelentă.”( Olandsbladet)

“O dramă dezolantă, macabră, cu un ton absolut original.”( Dagens Nyheter)

 Adevărat! Este un roman extrem de interesant și surprinzător, până la finalul care, sincer, “te lasă mască”. Am bănuit câte un personaj sau altul, dar adevăratul vinovat m-a surprins, parcă nici acum nu-mi vine să cred.

 Deși un roman de debut, “Un debut impresionant”(Uppsala Nya Tidning), are un număr de personaje interesante și puternice, o localitate de pe o mică insulă din Marea Baltică, localnicii tăcuți și secretoși, și o mână de polițiști care încearcă să facă față.

 Investigatorul principal Sanna Berling numai a polițistă nu seamănă. Este o persoană marcată de propria tragedie, dependentă și acum de pastile, trăind la limita de jos, într-un garaj și în mașina soțului ei. Cândva avea o casă frumoasă și o familie fericită. Dar un piroman, Martin Unger, dă foc și casei ei sperând să zădărnicească urmărirea Sannei pentru alte incendieri. Soțul ei o salvează, dar când intră după băiatul lor nu mai reușește să iasă și mor amândoi în incendiu. Nici până acum Sanna nu avusese putere să repare sau să vândă ruina casei, se refugiase îndârjită în muncă, dormea în garaj, lua pastile. Dar era o investigatoare strălucită.

  I se alătură din echipa de pe continent Erin, o polițistă nonconformistă, pedepsită de șeful ei și trimisă la mica unitate. Îmbrăcată ca un copil al străzii, pricepută la bătaie, având în grijă o soră mai mică, pe care încerca s-o ajute să scape de dependența de droguri, impulsivă, dar extrem de inteligentă și atentă la detalii.

  Pe insulă încep să se întâmple lucruri stranii: la carieră este găsit plutind corpul unei tinere, pare sinucidere. Dar politistele sunt bănuitoare, mai ales Sanna. După autopsie medicul legist va înclina să-i dea dreptate, Mia era gravidă. Chiar dacă ar considera că e sinucidere, Sanna e intrigată de masca de vulpe pe care o avea pe față, de hainele retro, și mai ales de lipsa unui bilet.

  Moartea unei bogătașe, o femeie în vârstă cunoscută pentru comerț cu cărți rare și acte de caritate, răscoleşte și mai mult lucrurile. Modul ritualic în care a fost ucisă și dispariția soțului ei infirm pun lumea pe jar. Și totul explodează la moartea unei asistente medicale, ucisă în același mod, aparent sub ochii fiului ei, Jack, un băiat cu anumite tare.

  Deși șeful poliției, Eken, ar fi vrut să încheie rapid cazurile, și să găsească vinovați, Sanna nu este de acord find convinsă că există o legătură între ele. Asta pentru că la bogătașa ucisă găsise o fotografie cu un grup de copii, fiecare cu altă mască de animal pe față. Era o poză după un tablou pictat cândva de-o pictoriță Ava Dorn, dispărută între timp de pe insulă. Măștile ilustrau cele 7 păcate capitale.

  Micul grup de polițiști, cărora li se alătură și Alice, o analistă foarte pricepută de la Centru, pornesc în forță căutările soțului dispărut, discuțiile cu vecinii, cu prietenii cu familiile victimelor. Identifică copiii din poză, lipsește doar cel cu masca de lup, dar nimeni nu vorbește. Găsesc jurnalul Miei, filmările cu locul unde era închisă și exorcizarea ei făcută de un preot, acum îndepărtat din biserică. Cercetează tabăra “Aurora”, care s-a vrut a fi o oază pentru copii, dar s-a dovedit un loc oribil. Află o mulțime de elemente și lucruri inimaginabile, de orori petrecute cu copiii sub ochii părinților și autorităților: pedepse, bătăi, violuri. Încearcă să-l facă pe Jack să le spună pe cine a văzut ucigându-i mama, dar el desenează doar o mască de lup. Sanna, la fel ca cei de la spital și autoritatea tutelară, încearcă să-l ferească de alte șocuri și chiar se atașează de el.

  Dar crimele continuă, sunt ucise diferite persoane, dar toate erau legate într-un fel sau altul de tabăra Aurora și de grupul de copii.

  Singurul lucru pe care-l află de la copii este că Mia avea un prieten, un protector, dar nu află cine este, cu toate că pare că el ar fi ucigașul. Și nu reușesc să afle nici cine purta masca de lup. Și pe lângă toate crimele care urmează, viețile polițiștilor își continuă cursul cu bune sau cu rele. Sigur că până la urmă toate piesele de puzzle se potrivesc și vor afla adevărul.

 Cine este protectorul Miei? Cine a violat-o și a lăsat-o gravidă? De ce au vrut s-o închidă în subsol? De ce au exorcizat-o? Ce ascund adulții din poveste? Ce legătură este între ei? Ce a fost tabăra Aurora? Ce orori s-au petrecut acolo? Cine este băiatul cu masca de lup? Cine îi ucide pe toți cei care au avut vreo legătură cu moartea Miei?

  Citiți cartea, sincer merită, iar la final veți afla adevărul surprinzător și halucinant. Mi-a plăcut povestea, legătura trecutului cu prezentul, lupta binelui împotriva răului. Mi-au plăcut cele două polițiste total atipice și mă bucur că le vom mai întâlni și în alte romane din serie care vor urma.

  Până atunci pot să vă mai spun că sunt de acord cu Sundsvalls Tidning când afirmă: “Maria Grund a debutat cu un roman puternic despre o protagonistă captivantă.”