Permite-mi să te mai iubesc puțin, de Ela E. H. – Editura Creator – recenzie

Permite-mi să te mai iubesc puțin

Autor: Ela E.H.

Editura: CREATOR

An apariție: 2020

Format: 205 x 130 mm

Număr pagini: 254

  „Viaţa e atât de scurtă şi de complicată, încât atunci când începi să te deprinzi cu ea, deja urmează să mori”, spunea Ernesto Sabato în „Despre eroi şi morminte”. Ne purtăm adesea atașamentele ca pe niște bagaje implacabil lipite de suflet, uitând că rolul esential al vieții este acela de a trăi, de a experimenta, de a simți totul ca pe un șir de lecții din care ființa noastră să se cizeleze, spre starea sublimă de armonie.

   După ce am citit teancuri de cărți de dezvoltare personală care dezvăluiau secrete despre cum să pășești rapid spre o viață perfectă, cum să optimizezi toate circumstanțele din jurul tău, astfel încât tu să fii eroul vieții tale, am înțeles că oamenii nu mai rezonează cu teoriile perfecționiste, ci mai degrabă cu cazurile desprinse din realitatea în care și ei își duc existența, concluzionând astfel că informația se asimilează mai lesne atunci când provine din medii similare, decât atunci când e doar o înșiruire de termeni în câteva sute de foi. Cu alte cuvinte, viața reală e cea mai eficientă sursă de învățare, iar cartea aceasta îmi confirmă faptul că nu teoria aduce modificări, ci evenimentele reale pe care cititorul le poate percepe ca având aplicabilitate în propria sa existență.

   „Permite-mi să te mai iubesc puțin” este continuarea poveștii începută în „Iartă-mă că te-am iubit”. Fără îndoială, povestea aceasta poate fi citită din două perspective: fie alegi să o citești ca pe un romance, fie vezi partea uneori subtilă, alteori atât de evidentă a laturii psihologice. Indiferent de unghiul ales, povestea este una despre care îți vei aminti, cu siguranță, așa cum îți amintești de cărțile care pătrund în suflet și rămân acolo vreme îndelungată.

  Dacă în primul volum, am văzut drama femeii rănite de propriile așteptări mai mult decât de respingerea din partea persoanei iubite, în acest volum, viața se reclădește, capătă noi sensuri și valori, însă fundamentul noii construcții nu devine solid până când rănile trecutului nu devin doar amintiri care nu stârnesc durere. Mesajul acestei cărți este – fără îndoială – acela că nu trebuie să negăm trecutul, nici să blocăm persoanele care au făcut parte din el, ci să facem pace cu fiecare om care și-a intersectat existența cu a noastră în această școală extraordinară, numită viață.

  Fiecare rană a trecutului nu face decât să saboteze prezentul, iar existența noastră este alcătuită din clipa de acum, nu din cea de ieri și nici din cea de mâine. Este adevărat, nu e ușor să ierți, însă iertarea – așa cum spune un citat celebru – este atributul celor puternici. Atunci când ierți, nu eliberezi doar persoana care ți-a cauzat un disconfort emotional, te ierți, mai întâi de toate, pe tine însăți/însuți și te eliberezi de neputințe. Îți permiți să lași lucrurile bune să intre în viața ta, îți permiți să fii fericită/fericit.

  Iertarea sau eliberarea de atașamente care nu ne permit să evoluăm se produce diferit, în funcție de fiecare individ. Unii poartă în suflet și alte răni, iar eliberarea devine un proces mai dificil, alții au parte de circumstanțe în cadrul cărora se vindecă mai repede. Indiferent de situație, totul e o chestiune de alegere.

  Răpusă de evenimentele care i-au traversat viața, Felicia alege să părăsească țara. Nu apartenența la un anumit teritoriu a fost motivul suferințelor sale, dar asta avea să afle mult mai târziu. Totuși, schimbarea locului îi oferă Feliciei posibilitatea de a vedea lumea altfel. Cu multe ezitări, Felicia îi permite lui David să devină parte din viața sa… iar alegerea aceasta s-a dovedit una de maximă inspirație. Deși dispune acum de toate elementele care i-ar putea alcătui fericirea, Felicia nu se poate bucura pe deplin de nimic din ceea ce îi oferă noua viață… și asta pentru că poartă în suflet regretul de a nu-l fi iertat pe cel pe care l-a iubit.

  În viața sa se insunează David – un om care trece peste toate barierele frământărilor interioare ale Feliciei pentru a fi împreună. Viața lor pare să ia turnura unei existențe obișnuite, însă finalul cărții m-a copleșit, mi-a spulberat toate așteptările care se născuseră în mintea mea de-a lungul lecturii.

  În timp ce citeam finalul cărții, mi-am dat seama că aș recomanda această carte în locul multor cărți de dezvoltare personală, pentru că sunt convinsă de un lucru: această carte e mai mult decât o lectură interesantă. E o pledoarie pentru viață, pentru iubirea de sine ca secret al armoniei și al echilibrului.

  Sunt cărți cu care te relaxezi, sunt cărți care te binedispun, care te țin în suspans, dar sunt și cărți care te fac să răsfoiești filele propriei vieți și să te întrebi dacă de-a lungul timpului care a trecut ți-ai ascultat vreodată inima… pentru că, nu-i așa, inima e cea care comite cele mai complexe fapte, dar ea e cea care știe cu adevărat ce este bine cu adevărat pentru propria ta ființă. „Permite-mi să te mai iubesc puțin” e una dintre acele cărți pe care le citești realizând că nu e despre Felicia… e despre tine și despre cum ți-ai gestionat tu viața… e despre tine și despre fericirea ta. Cum închei de citit, simți nevoia să te uiți în albumul de fotografii, să privești versiunea ta de acum zece, douăzeci de ani și să te întrebi ce contează cu adevărat? Răspunsul e unul singur: tu contezi! Dacă în sufletul tău e armonie, atunci tu vei fi motivul pentru care și cei din jurul tău vor fi fericiți. Ce mi-a creat această stare meditativă? Citiți cartea aceasta și veți afla!

Iată câteva citate:

  „Ceva în adâncul inimii mele încă urla de dorul lui. De parcă nu aveam nicio șansă să îmi mint sufletul cât să îl fac să se calmeze și să doarmă, măcar preț de câteva minute.”

„Alexandru era încă liber să se joace prin sufletul meu, chiar dacă pașii lui mă loveau cu putere.”

„Două cuvinte sau lipsa lor aveau să decidă soarta a doi străini ce cândva se vindecaseră reciproc.”

   Recomand cartea tuturor Feliciilor care trec acum printr-un episod de durere. Citind vor realiza că totul e trecător, iar dincolo de iubirea și aprecierea unui bărbat, există stima de sine și iubirea față de propria ființă.

  Mai apoi… recomand cartea și bărbaților de tip Alexandru. Vor afla că superficialitatea și neimplicarea într-o relație pot deveni poveri cărate de suflete, pot încătușa și pot face ca stagnarea în frustrare să devină subiect de remușcare la apusul vieții.

  Dacă printre voi se vor afla și bărbați extraordinari, de tip David, ei bine, citind, veți descoperi că susținerea și iubirea necondiționată – atributele voastre – nu sunt altceva decât elemente esențiale într-o relație.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăria online: libris

Recenzii cărți