Pictorul de suflete de Ildefonso Falcones – Editura Rao – recenzie
Pictorul de suflete, de Ildefonso Falcones – Editura Rao – recenzie
Pictorul de suflete
de Ildefonso Falcones
Editura Rao
El pintor de almas
Traducere -GRAAL SOFT
Număr pagini: 688
ILDEFONSO FALCONES locuiește în Barcelona cu soția și cei patru copii. Autorul este câștigător a numeroase premii. Romanul său de debut, Catedrala Mării, a avut un succes senzațional în întreaga lume, iar astăzi se mândrește cu peste un milion de cititori. Serialul de succes disponibil pe Netflix s-a bazat pe roman. Cu Pictorul de suflete se reconfirmă ca un maestru al ficțiunii istorice povestite prin ochii celor smeriți și de partea celor asupriți.
„Rapid și amețitor în intriga sa, romanul descrie extraordinar de bine cum a fost construit orașul Barcelona, lupta de clasa sau confruntarea dintre stilurile arhitecturale…“ (La Răzón Cataluña)
,,Barcelona,1901.Orașul este cuprins de febra transformărilor, sociale și estetice. Mizeria cartierelor defavorizate contrastează orbitor cu opulența marilor bulevarde, acolo unde au răsărit deja primele clădiri impresionante care anunță Modernismul.
O puternică poveste de dragoste, pasiune pentru artă, tulburări sociale și răzbunare în Barcelona modernistă. O descriere a orașului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, în care apariția arhitecturii lui Gaudi a fost decisivă pentru unicitatea actualului oraș al Spaniei.
Dalmau Sala, fiul unui anarhist, este un tânăr pictor a cărui viață se împarte între două lumi. Pe de-o parte, se află familia lui și femeia iubită, Emma, susținători convinși ai luptei împotriva inegalităților sociale. Pe de altă parte, munca în atelierul ceramistului don Manuel Bello, mentorul său, colecționar avid de artă, îl pune față în față cu un mediu în care domnesc pretiozitatea și inovația creativă.
Autorul are capacitatea de a construi personaje, destine, evenimente și de a transforma tragedia într-o opera de artă.,,
După cum bine știm Barcelona este unul din principalele orașe emblematice care oferă lumii un număr mare de clădiri în stil modernist, multe dintre ele declarate Patrimoniu Mondial de către Unesco.
Din nota autorului, dar și citind această carte, se înfățișează prin intermediul lui Dalmau Sala o perspectiva amplă asupra unui stil, evoluție întinsă pe trei decenii, cu arhitecți și meșteri de prestigiu care au fost artizanii a ceea ce admirăm azi.
Autorul specifică clar cum a încercat să adapteze această ficțiune la perioadele cât de cât reale ale construcțiilor de referință din Barcelona. Ficțiune sau nu, descrierea tehnicii, a imensului număr de meșteri și arhitecți, dar și tehnicile și metodele aplicate când a fost ridicat Palatul Muzicii – este ceva imprensionant.
În această radiografie detaliată care începe cu anii 1901 găsim repetitiv și concentrat lupta anarhiștilor și nu numai, împotriva bisericii și al burghezilor, grevele, demonstrațiile și revendicările sociale care erau la ordinea zilei, dar pe care nu le ia în considerare, bogătașii.
Pe lângă poveștile de viață ale tânărului Dalmau și a iubitei sale Emma, avem și viața prea scurtă a surorii lui Dalmau, care a murit împușcată în timpul unei rebeliuni, a mamei pictorului, a fratelui anarhist convins, a acelor trinxeraires sau copii ai străzii, care sunt cu miile și care vor interveni pe parcursul acestei cărți pentru a transform în dramă viața personajelor noastre. Aceștia din urmă duceau o viață de mizerie pe străziile Barcelonei, cerșind, furând, dormind sub cerul liber. Cel mai puternic supraviețuiește indiferent prin ce metode josnice sau nu. E regulă ,,care pe care… primul,,!
Un rol important în această carte îl au femeiile. Deși sunt prezentate într-o situație nu tocmai plăcută din punctul meu de vedere, ele sunt ,,carnea de tun” a grevelor și mitingurilor. Pe cât de lipsite de drepturi și privațiuni sunt, pe cât de oropsite și sărace, multe dintre ele cu soți și copii acasă, sunt obligate a se prostitua la locul de muncă, pentru a reuși să păstreze acele surse de venit.
Copiii și femeile vor fi primii/primele în fruntea grevelor. Acestea, anarhiste convinse, sunt hotărâte să schimbe ceva.
,,Istoria revoluției muncitorilor din Barcelona este legată de femei și de copiii lor. De cele mai multe ori, ele îi încurajau pe bărbații lor să stea departe de acțiunile violente .Cu noi nu vor îndrăzni și suntem capabile să obținem închiderea, argumentau.
Stigătele a sute de femei și copii răsunau pe străduțele din partea veche a orașului. Greva! ,,Închideți ușile! Opriți mașinile! Lăsăți obloanele! Pichetul de grevă compus din femei, multe dintre ele cu copii mici în brațe sau încercând să-i țină de mână, în ciuda eforturilor acestora de a se desprinde pentru a se alătura copiilor puțin mai mari, lipsiți de controlul mamelor, străbătea orașul vechi, cerându-le stăruitor muncitorilor și negustorilor care încă aveau deschise ateliere, fabrici și magazine să-și înceteze imediat activitatea. Bețele și bâtele pe care le arborau convingeau majoritatea oamenilor, însă nu era de mirare că încă se mai spărgeau vitrine și se mai isca vreo dispută.”
Când Garda Civilă nu a mai controlat numeroasele greve, a cedat autoritatea Armatei, iar aceasta a declarat stare de război. Cine era prins, era închis, declarat anarhist și avea de suferit îngrozitor până la proces. Posibil să scape dacă aveau bani de avocat, posibil să fie condamnați la moarte și executați.
Montserrat, sora lui Dalmau, crescută într-o familie de anarhiști, cu un tată executat pe nedrept din această cauză, cu un frate anarhist, va fi și ea inevitabil în fruntea demonstrațiilor. Va fi arestată, violată, batjocorită, până când Dalmau va interveni pe lângă maestrul lui unde lucra, iar în schimbul promisiunilor de a-și schimba viața și a se dedica clericilor, o va elibera. În zadar a fost eliberată .Ea va continua să participe la greve, iar în locul ei la lecțiile de catolicism va participa bună sa prietenă și logodnica lui Dalmau, Emma.
Inevitabilul se va produce și Montserrat va fi ucisă. Aici va interveni și ruptura dintre Dalmau și voluptoasa sa logodnică.
Deși au avut o copilărie împreună, mai apoi o relație frumoasă, o viață sexuală activă, iar Dalmau o va picta nud, totul se va narui când cei doi se vor învinui de moartea lui Montserrat.
Emma lurca ca și bucătăreasă și spălătoreasă cu nisip a vaselor într-un birt. De aici aflăm cât de toxic era ceea ce se consuma. Cum se vindea pe piață orice fel de animal bolnav sau carnea tratată cu diferite substanțe pentru a nu îi simți mirosul alterat.
,,Cărnurile se alterau cu nivelină, un derivat al sodei…
Pâinea, deși era mai scumpă decât în majoritatea marilor orașe europene, se albea cu baritină; zahărul măcinat se amesteca cu praf de carbonat de sodiu; dulciurie și prăjiturile se făceau cu zaharină și se ornamentau cu ghips; cafeaua boabe se fabrica artificial; berea se limpezea cu pui de potârniche și hameiul se înlocuia cu stricnină; oțetul se fabrica cu acid acetic și, uneori, chiar cu acid sulfuric…
Dar, între toate astea, cel mai mult se falsifica vinul.
Prețul vinului crescuse, într-o țară în care reprezenta un aliment de primă necesitate, stârnind în același timp și îndrăzneala și mintea ademenitorilor, unii pentru a-l dilua și a-i adauga clorură de sodiu.”
Dalmau lucra pentru don Manuel Bello Garcia, a cărui proprietate era Fabrica de Faianță și Ceramică. Dalmau desena. Crea modele proprii, care erau fabricate în serie. După multe ore de muncă, acesta picta tablouri. Era un tânăr foarte talentat și respectat de către patron. Aproape în fiecare zi mergea la masă acasă la don Manuel. Acesta avea două fiice și un băiat mai mic. Fiica ceea mare, deși catolică și supravegheată strict de rigida sa mamă, îi va da târcoale tânărului.
Câștigă bine ca desenator, încercă să o ajute pe mama sa care era croitoreasă și care muncea zi lumină pentru câteva centime, dar aceasta nu voia să părăsească apartamentul sărăcăcios în care a trăit cu soțul și unde și-a crescut copii.
După durere, remușcări și reproșuri, Dalmau se va înfundă în muncă. Pentru el numeroasele ore petrecute în atelier nu conta.
Va dori să picteze copiii străzii, acei trinxeraires, îndeosebi pe o fată și presupusul ei frate.Toți aceștia erau slabi, palizi, temători și neîncrezători, spontani și impulsivi. Cu o memorie slabă și inteligență redusă, leneși, dar mai ales egoiști, foarte egoiști.
Don Manule îi va lauda portretele ”– I-ai furat sufletul fetei, afirma apoi, și ai știut să o pictezi cu măiestrie.”
Alinarea lui după despărțirea de Emma va fi să continuie să picteze pe acei sărmani, iar aceștia indirect vor mari prăpastia căscată între el și fosta sa iubită.
Maravillas, cea pe care a pictat-o prima va fi sursa sa nesfârșită de necazuri. Aceasta era o profitoare și o mincinoasă clasa întâi. Va fură schițele nud ale Emei și le va vinde în bordel. Când acestea vor ieși la iveală, viața lui Emma o i-a la vale. Va fi dată afară de la locul de muncă, va fi dată afară din casa unchiului său, va locui în condiți mai mult decât modeste. Va lucra ca și vânzătoare pentru un bătrân, vânzând găini bolnave tuturor celor pe care îi poate convinge. Va cunoaște un zidar masiv, dar blând, va încerca să îl uite pe Dalmau, îi va face un copil, iar acesta va suferi un accident de muncă tot din cauza cerșetoarei de Maravillas, iar Emma va rămâne cu un copil mic de crescut.
Tânăra trinxeraire supraveghea ambele personaje, știa totul despre fiecare, dar nu va dori să îi ajute să se regăsească. Dalmau va încerca să pătrundă în lumea bună cu o expoziție de artă, dar această lume îi va lua sufletul. Va începe să bea din ce în ce mai mult pentru a reuși să lucreze. Relația sa ciudată cu Ursula, fiica patronului va continua clandestin. Dalmar va începe să se injecteze cu morfină, din ce în ce mai multă morfină pentru a reuși să picteze. Într-un din aceste episoade de beție și drog, va cădea victimă Ursula. Această își va injecta singură o doză foarte mare din morfină lui Dalmau, iar acesta va fi acuzat de către patronul său că i-a ucis fiica; va fi închis, bătut și va reuși să scape cu ajutorul fratelui și a avocatului.
Va continua să se drogheze pe străzi, va fura de la mama sa ,dar, la fel cum i-a pricinuit necazuri, la fel îl va ajuta tânăra cerșetoare .Acesta prin metoda dură a bătăilor primite, a băilor în mare, acolo unde a fost dus, încet încet își va reveni. Talentul său excepțional de a picta însă nu îi va reveni.
Angajarea lui în diverse locuri este sabotată de către fostul său patron și ura acestuia de a-l vedea mort.
Emma va continua să încerce să supraviețuiască cu orice mijloace. Va locui cu mama lui Dalmar, și va continua să activeze ca și o anarhistă înfocată și o participantă frecventă, fiind cunoscută ca și ,,Profesoara”. Faptul că arata foarte bine îi va aduce mai multe necazuri decât bucurii.
Mă opresc aici. Cartea deși este groasă, este concentrată iar și iar pe greve, mitingurile din diferite domenii și lupta continuă dintre anarhiști și biserica catolică.
Ce se va întâmplă cu Dalmau și Emma? Se vor mai revedea? Va mai avea vreo șansă povestea lor de dragoste?
Va învața din greșelile comise sau va continua să aspire ca pictor în lumea bună?
Ce se va întâmpla mai departe, progres sau nu în urma grevelor, vă las pe voi să descoperiți.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
Pictorul de suflete de Ildefonso Falcones – Editura Rao – recenzie
Mulțumim pentru frumoasa recomandare
Cu plăcere Vero!
Multumesc pentru recomandare Nicol!
Cu plăcere Arci!
Multumesc pentru impresii, Nicol!