Podul de lut – Markus Zusak – Editura Rao – recenzie
Podul de lut, de Markus Zusak – Editura Rao – recenzie
Podul de lut
Markus Zusak
Editura Rao, 2019
Titlu original: Bridge of Clay, 2018
Traducere din limba engleză de Adriana Bădescu
560 de pagini
Recenzii cărţi
Podul de lut literatură universală.
Podul acela va fi făcut din tine însuți
Markus Zusak este un romancier australian foarte apreciat în ultimii ani. Provenind din părinți imigranți europeni și forțat de către aceștia să învețe cât mai bine limba engleză, Zusak a început să scrie ficțiune la 16 ani. Începutul carierei ca scriitor a fost însă anevoios, prima carte scrisă, The Underdog, fiindu-i respinsă de edituri în nenumărate rânduri. În acea perioadă, și-a câștigat existența ca pictor și profesor de liceu. Odată cu publicarea romanului Hoțul de cărți, s-a bucurat de popularitate pe întreg mapamondul, dar și de distincții.
Greu au mers primele pagini din Podul de lut… . Am reluat lectura, fiind conștientă că, așa cum descoperi peisajele mirifice după ce ai escaladat muntele, mă voi desfăta și eu cu pagini de literatură de calitate. Ițele poveștii se leagă destul de greu, având planuri temporale diferite (3, mai exact), însă perfect simetrice: acum, înainte, mai demult, cândva.
,,La început au fost un ucigaș, un catâr și un băiat, dar nu acesta e începutul, e înainte de început…
La sfârșit au fost un râu, un pod și un catâr, dar nu acesta e sfârșitul, e după sfârșit…”
Cei 5 frați Dunbar trăiesc singuri într-o casă dezordonată din Sidney, alături de niște animale de companie care parcă le împărtășesc soarta: un catâr apărut din senin în bucătăria lor, un motan leneș, care năpârlește masiv, un porumbel ce se plimbă bezmetic, o cățelușă fidelă și naivă și un peștișor auriu. Chiar dacă haosul pare să îi stăpânească, fiecare se cunoaște pe sine însuși într-atât cât să se descurce și să se gândească la viitor. Apariția tatălui (pe care naratorul, unul dintre frați, insistă să-l numească Ucigașul) plecat de mult timp le va schimba iremediabil viața; acesta le propune să îl ajute la construirea unui pod, în zona unde se stabilise. Refuzul inițial este categoric, însă Clay se răzgândește și astfel va reuși să construiască o punte între tată și fiii săi, o legătură între trecut și prezent, răspunsuri la întrebări. Întrebarea e cât de durabil se va dovedi acest pod de lut/pod al lui Clay?
Povestea mamei copiilor face lumină în mintea cititorului bulversat de haosul din sânul familiei Dunbar.
,,A fost odată, în urzeala trecutului Dunbar, o femeie cu multe nume – și ce femeie era! [fiecare nume are câte o poveste, n.n.]
Mai întâi, numele cu care venise pe lume: Penelope Lesciuzko.
Apoi, cel cu care fusese botezată la pian: Greșelnica.
În trecere, toți îi spuneau Sărbătorita.
Porecla ei autoasumată era: Mireasa cu nasul rupt.
În final, numele cu care a murit: Penny Dunbar.”
Discursul epic marca Zusak este de neconfundat: perspectiva narativă lasă loc de ambiguități (uneori nu îți dai seama dacă e obiectivă sau subiectivă), unele fraze sunt ritmate, iar altele încărcate de semnificații. Căci, e de remarcat că autorul face apel la sugestie, nu doar ca metodă de expresivitate a limbajului (vorbim aici de magie verbală). Chiar din nota autorului aflăm că: în engleză, cuvântul clay are dublă semnificație (prima ar fi prescurtarea numelui Clayton, iar a doua desemnează lutul, material de primă importanță, element primordial. Ambele semnificații sunt importante în cartea de față: una fiindcă e numele protagonistului, cealaltă prin natura lutului ca material. Podul, conform dicționarului de simboluri, asigură legătura dintre lumi, dar și trecerea inițiatică a unui tânăr, pentru a-și asigura statutul de adult.
În egală măsură, interesant e că Zusak nu intenționează să demonstreze o teză psihologică sau să prezinte cu detașare (nici implicat) un caz coerent, ci urmărește traseul sinuos și paradoxal al sentimentelor și complexitatea proceselor sufletești. Prin urmare, e greu a construi un rezumat pentru acțiunea din Podul de lut. În centrul acestei lumi se află Iliada și Odiseea, epopeile lui Homer, despre care se spunea că ar fi fost orb, cărțile copilăriei Penelopei. Ca o ironie, cele 5 viețuitoare din casa Dunbar poartă nume legendare: Ahile, Hector, Agamemnon.
Caractere complexe, contradictorii, personajele lui Zusak sunt capabile de violențe și de faptele cele mai generoase. Măștile de „băieți răi” sunt necesare pentru a se proteja, pentru a face față într-o lume în care telefonul nu sună decât dacă o vecină nu reușește să desfacă un borcan, o lume fără o imagine paternă, ci cu una a mamei decedate prea devreme. O lume cu un pian ce stă martor greutăților și bucuriilor prin care a trecut aceasta, în drumul său de imigrant.
,,…nu există pauze de la moarte, cred; moartea e de neoprit și neobosită. E o prostie, știu, să mă exprim așa, dar odată ajuns acolo, deja nu-ți mai pasă. E o moarte la dublu.”
Romanul poate fi citit pe mai multe niveluri de semnificație: ca o alegorie a condiției umane, ca o simplă poveste tristă a unei familii destrămate sau ca o meditație asupra efemerității existenței umane și asupra fragilității relațiilor dintre indivizi.
Recenzii cărţi
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Multumesc pentru recomandare, Andreea!
Cu drag!
Interesant . Mie nu mi-a placut Hoțul.de carti. Sunt curioasă dacă o sa-mi placa aceasta carte
Sunt oarecum asemănătoare. Dar poți încerca.
Andreea, mi-au plăcut foarte mult citatele pe care le-ai ales. Da, așa cum ai descris-o, cu siguranță e o carte pe gustul meu.
Felicitări pentru recenzie!
Ro, sigur s-ar potrivi sentimentalei din tine.
Hotul de cărți nu a fost pe placul meu. Mesagerul a avut un mesaj drăguț. Dar Podul mi-a plăcut. A avut niste pasaje care mi-au răscolit sufletul.
Ce frumos ai scris!!! Mie mi-a plăcut mult „Hoțul de cărți”. Sigur și aceasta va fi pe placul meu
Lectura placuta!
Mi-era dor de o recenzie scrisa de tine, Andreea! Mi-a placut Hotul de carti si recunosc ca si cartea de fata ma tenteaza 🙂
Apreciez, Cos!
Multumesc pentru recomandare! Nu stiu de ce dar,nu ma atrage autorul acesta!
Nu judeca o carte dupa autor, Nicol! 🙂
Ce nu ti-a placut la Hotul…, Anca? Daca ar fi sa fac un clasament, la mine s-ar afla pe primul loc, mult mai sus decat Podul…
Mie mi-au placut si Hotul de carti si Mesagerul. Acum am inceput Podul de lut. Pentru moment m-a ametit, dar sunt inca la inceput .