Prietena, de Teresa Driscoll – Editura Herg Benet- recenzie

Prietena 

Titlu original: The Friend

Autor: Teresa Driscoll

Editura: Herg Benet

Colecția: Passport

Data apariției: 2019

Traducător: Ioana Duda

Număr de pagini: 304

   Prietena de Teresa Driscoll recenzie.

   Teresa Driscoll locuiește în Devon, SUA, și are o experiență vastă, de peste 25 de ani, în jurnalism. A lucrat timp de 5 ani ca prezentator de știri, îndreptându-se apoi spre literatură. Cărțile sale au subiecte inspirate din ceea ce a trăit, crimele pe care le-a văzut, nedreptăți sau întâmplări terifiante. Vânzările de peste 1 milion de bucăți sunt extraordinare, fapt care o face o autoare americană extrem de bine vândută.

  După Sunt cu ochii pe tine, aveam așteptări extrem de mari de la Teresa Driscoll. Cartea aceea a fost excepțională, fapt ce a ridicat ștacheta. Și poate am avut prea multe pretenții… Nu spun că Prietena nu e o carte bună. Doar că mi s-a părut un pic sub așteptări. Poate din cauza ”tragerilor de timp” sau a detaliilor uneori prea multe sau alteori prea absente. Am fost un pic bulversată.

   Sophie se mută împreună cu soțul și cu băiatul lor într-un orășel de provincie. Ia o pauză de la jobul ei, dar simte lipsa acestuia la un moment dat. Se leagă foarte tare de o femeie misterioasă, nou venită în oraș. Emma este o mamă singură, cu un băiat de-o seamă cu Ben, fiul Sophiei. Poate chiar acesta este primul pas al prieteniei celor două femei. Și singurătatea pe care Sophie o resimte.  Deși bârfele despre Emma sporesc, Sophie o consideră cea mai bună prietenă a sa. De fapt, ce știe despre ea?

   În momentul în care Sophie este martora asasinării lui Anthony, un vecin de-al său, viața ei se schimbă complet, ieșind la iveală diverse frici. Treaba face că și Emma va fi ținta unor bârfe, unor atacuri și zvonuri care sunt din ce în ce mai prezente. Ca să nu spun că și fiul ei, Theo, e un copil ciudat. Deși toată lumea o sfătuiește pe Sophie să o lase mai moale cu Emma, ea nu dă atenție nimănui și încearcă să-și protejeze prietena. Tocmai de aceea, când vine vorba să-și lase fiul cu ea, nu bănuiește absolut nimic și o face fără vreun fel de teamă. Dar când primește un telefon în care i se relevă un accident din care cei doi băieți au ajuns la urgențe… nu mai vorbim de o viață liniștită! Mai ales când tu te afli într-un tren și depinzi de el să ajungi la spital.

”M-a sunat asistenta de serviciu. I-a scăpat faptul că trebuie operat. Apoi a încercat să remedieze situația. Mi-a spus că nu e sigur, până când medicul nu va fi luat o decizie. Și trebuiau să își dea seama care dintre cei doi băieți era Ben…

Simt cum mi se face rău. Splina, splina. Mă simt slăbită, demnă de milă. Și eu trebuie să fiu puternică, pentru fiul meu. Închid ochii și îmi dau seama că îmi doresc din tot sufletul să fie splina prietenului său cea care stă într-o tăviță de oțel inoxidabil, în sala de operație. Ce oribil din partea mea! Îmi e rușine, dar nu mă pot abține să gândesc așa. Orice mamă m-ar înțelege. Copilul meu. Micuțul meu. Și, dintr-odată, în trenul ăsta mizerabil, simt că nu mai am putere să îmi pese de nimic altceva.”

  Disperarea Sophiei este perfect de înțeles. Deși o condamn pentru faptul că și-a lăsat copilul pe mâna cui nu trebuia. Cine e de fapt, Emma? De unde vine și care e povestea sa? Accidentul chiar a fost un accident sau e ceva mai mult la mijloc?

   Sunt prea multe întrebări fără răspuns. Sophia este copleșită, și la fel m-am simțit și eu la un moment dat.  Parcă ceva părea un pic putred. Nu sunt genul de om care să ia în calcul părerile altora. Dar când vezi că o persoană are o influență nefastă, încerci să iei un pic de distanță. Reproșurile pe care și le face Sophie în drum spre spital le văd perfect întemeiate. De ce nu a văzut ceea ce era atât de evident? De ce nu a acordat mai multă atenție prietenelor sale adevărate? De ce nu a pus cap la cap toate informațiile și nu încercat să afle mai mult?

   De prima dată, când Emma a mințit în legătură cu mama sa, am simțit că e ceva în neregulă. Mai ales că trecutul era învăluit în mister și nimeni nu știa nimic. Am simțit cam multă vorbăraie în zona asta, și de cele mai multe ori nu am primit suficiente detalii. De asta și spun, Prietena nu se ridică la nivelul așteptărilor. Aș fi vrut ceva mai mult suspans… poate și un final mult mai concret și mai intrigant. Dar lucrurile se rezolvă într-un mod oarecum plauzibil, dacă nu previzibil.

   Nu am avut un personaj preferat din tot acest amalgam. Fiecare din ele mi s-a părut că e reticent, că nu poate lua frâiele în mâini. Că nu e suficient de curajos pentru a duce totul la bun sfârșit. Indiferent de direcție. Nici măcar Emma nu a fost suficient de hotărâtă pentru a ști ce dorește exact de la viață. Și ea a făcut greșeli impardonabile, care i-au bătut soarta în cuie. Sophie a fost prea moale, la fel și soțul ei. Cred că cineva trebuia să iasă în față. Dar aștept și următoarele cărți, sunt sigură că Teresa Driscoll va veni cu ceva mai pe placul meu.

Cartea o găsiţi pe site-ul editura Herg Benet

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti