Regina de foc, de Laura Sebastian – Editura Storia Books – recenzie

Regina de foc

Laura Sebastian

Titlu original: Ember Queen

Traducere: Bogdan Voiculescu

Editura: Storia Books

Colectia: Young Adult

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 448

Gen: Fantasy, Young Adult, Romance

Trilogia Prințesa de Cenușă: 1. Prințesa de Cenușă; 2. Lady Smoke; 3. Regina de foc

Prințesa Theodosia a fost prizonieră în propria-i țară timp de un deceniu. Poreclită Prințesa de cenușă, a îndurat abuzuri și batjocuri neîncetate din partea Kaiserului și a curții lui. Dar, chiar și purtând coroana de cenușă, în venele moștenitoarei de drept a coroanei Astreei curge focul. Iar dacă a învăţat un singur lucru de la mama ei, acela este că reginele nu se lasă intimidate niciodată. Acum liberă și susținută de o armată de rebeli, Theo trebuie să-și elibereze poporul subjugat și să înfrunte un dușman nou și înfiorător: noua Împărăteasă. Înzestrată cu un tip de magie pe care nimeni nu o înțelege, e hotărâtă să mistuie în foc pe oricine și orice i-ar sta în cale. Puterea stranie a Împărătesei crește pe zi ce trece și, avându-l acum ostatic pe prințul Søren, miza e mai mare ca niciodată. Theo trebuie să învețe să-și accepte propria putere pentru a avea sorți de izbândă împotriva fetei pe care cândva o considera sora ei de suflet.

Un tron furat cu violență.

O fată care trebuie să lupte pentru a-l înapoia poporului ei.

   Am terminat de citit ultimul volum din seria ,,Prințesa de Cenușă” având un ditamai zâmbetul pe față, și asta pentru că mi-a plăcut cum s-a încheiat povestea Prințesei Theodosia. După toate suferințele îndurate, și după atâtea cazne, mi-am dorit ca ea să aibă un final fericit, să-și împlinească destinul.

    E drept că această parte finală s-a concentrat mai mult pe intrigă politică, strategie militară și bătălii, și mai puțin pe scene dramatice sau momente romantice, dar este ceva de înțeles, având în vedere că totul se îndrepta spre un război purtat între moștenitoarea de drept a regatului Astreea și noua Împărăteasă, Cress. Câtă vreme Theodosia a fost prizonieră Kaiserului și a fost torturată și chinuită, singurul motiv pentru care a îndurat a fost convingerea că, într-o bună zi, țara ei va fi eliberată. Ba mai mult, și-a dat viața ca poporul ei să aibă şansa să-şi revină îndeajuns cât să poată lupta.

,,Sfârșitul nu poate fi decât unul singur. Una dintre noi trebuie să moară.“

  Răsturnările de situație, intrigile de culise, momentele de magie, relațiile complicate dintre personaje, discuțiile pline de tâlc dintre cele două rivale, dar și clipele de romantism, așa puține câte au fost, m-au ținut permanent în suspans. În plus, am fost foarte încântată de evoluția Theodosiei, de la fata care și-a piedut mama și coroana, până la fata care ar face orice ca să-și recupereze pământurile și să-și elibereze oamenii din sclavie.

  Din păcate, această parte finală a trilogiei nu s-a ridicat la nivelul volumelor precedente, și asta din cauza cantității de amănunte și descrieri care nu au făcut decât să încetinească acțiunea.

  De asemenea, m-a deranjat triunghiul amoros Theodosia – Søren – Blaise. Încă de la primul volum mi s-a părut că a fost ceva forțat și nici măcar nu i-am văzut rostul. În primul rând, Regina din Astreea  nu are voie să se căsătorească, oricât de mult i-ar dictat inima să facă o alegere. În al doilea rând, nici unul dintre băieți nu se văd ca pe niște rivali, nu am dat semne de gelozie, ci doar și-au dorit să o protejeze și să o vadă pe ea învingătoare.

,,Blaise mi-a spus același lucru – că mereu voi alege Astrea în defavoarea lui. Nu cred că a spus-o ca pe o acuzație, dar are dreptate: ceea ce mi-a rămas nu e suficient pentru el. Poate că nu va fi niciodată suficient pentru nimeni. Poate că de aceea mama și toate strămoaşele mele nu s-au mai căsătorit. Un angajament ca acela necesită mai mult din ființa noastră decât avem libertatea să oferim. Poate că a fi regină înseamnă a fi singură. Gândul acesta mă lasă rece și pustiită.”

  Cu toate că ține foarte mult la ambii băieți – Blaise este prietenul ei din copilărie, iar Søren este fiul Kaiserului, Theodosia simte dragostea în două feluri diferite. În unele privințe, Blaise o cunoaște mai bine ca oricine altcineva pe lume. E singurul suflet care o știa înainte de rebeliune și de asediu, de când erau copii și lumea era mult mai simplă. El este prietenul ei cel mai apropiat și reprezintă trecutul, prezentul și viitorul ei, chiar dacă el a trădat-o cândva, şi asta i-a lăsat o rană aparte, care nu se știe când se va vindeca. Îl iubește pe Blaise, îl dorește, dar n-are nevoie de el ca înainte. În schimb, nu-și mai ascunde sentimentele pentru prințul Søren, mai ales de când nu-l mai percepe ca pe fiul dușmanului ei. Îi este greu să văda în el băiatul pe care l-a cunoscut cu luni în urmă, care părea atât de strâns legat de tatăl său cel monstruos. Dar acum el e stăpân pe propria-i viață, fără nicio urmă de Kaiser în el.

,,De când l-a luat Cress, nu mi-am îngăduit să zăbovesc prea mult cu gândul la absența lui. Nu mi-am permis să mă întreb unde e și prin ce trece. Nu mi-am permis să-mi amintesc cum am dormit împreună în acele ultime zile dinaintea bătăliei, cu trupul lui lipit de al meu, cu ritmul inimii lui oglindind bătăile inimii mele. Nu mi-am îngăduit să-i simt lipsa ca sfetnic sau prieten sau orice altceva o fi însemnat pentru mine. Dar ar fi trebuit să-mi dau seama că, în cele din urmă, sentimentele astea mă vor ajunge din urmă.”

    ,,Regina de foc”, ultimul volum al trilogiei Prințesa de Cenușă, își poartă cititorii într-o lume întunecată, plină de intrigi, aventuri periculoase și iubiri imposibile. Trădări și răzbunări. Magie și iluzii. Scene de lupte și uneltiri politice. Nu este o capodoperă a genului fantasy, dar are toate elementele unui roman de calitate.

  Al treilea și ultimul volum al seriei marchează apogeul povestii dezvoltate în cărțile anterioare, autoarea concentradu-se pe raportarea bătăliilor și a confruntărilor dintre cele două oponente și dificultățile cu care se confruntă rezistența armatei conduse de Regina Astreei, Theodosia Eirene Houzzara. Acțiunea se continuă de unde a rămas în ,,Lady Smoke”. După ce a fost otrăvită de către rivala ei, Theodosia a făcut ceva incredibil de nesăbuit, a intrat în Mina de Foc pentru a-și revendica puterea – puterea firavă pe care o avea asupra focului, ca efect secundar al otrăvii -, în speranța că va fi suficientă când va veni momentul s-o înfrunte pe Cress. De la bun început a știut ce face, cunoștea riscurile, dar a meritat.

  După ce a petrecut două săptămâni în Mina de Foc, Theodosia este descoperită de către prietenii ei, Blaise, Artemisia și Heron, într-o stare deplorabilă, amintirile sale fiind pustii. Nu-și amintește nimic din ce s-a întâmplat în mină, dar constată că darul ei s-a amplificat. Daca înainte nu putea să controleze puterea, acum îi este ușor să cheme focul și poate chiar să-i schimbe forma, dar adevărul e că n-o să-i fie ușor să-l folosească împotriva unui inamic numai cu atât. Dar, având în vedere că scopul ei a fost atins, poate acum să contureze planuri și strategii pentru a ajunge în capitală ca să-și elibereze poporul subjugat și a o învinge pe Cress.

  Printre veștile proaste pe care le primește de la prietenii ei este și aceea că Søren a fost luat prizonier de către kalovaxiani, fiind considerat un trădător. Acesta a fost de acord să meargă cu ei pentru a împiedică să mai fie rănit cineva. Din nefericire, soarta acestuia este ca și pecetluită, pentru că se știe faptul că execuția publică a unui prinț trădător e un scop bun. Însă Cress nu l-ar duce cu ea tocmai până-n capitală doar ca să-l omoară. Îl ține în viață cu un motiv anume. Nu stăpânește tronul pe deplin și în capitală sunt mulți care consideră că Soren e moștenitorul de drept. Are șansele cele mai mari să păstreze tronul dacă se va marita cu el. În orice caz, n-o să-l omoare înainte de a încerca să se folosească de el.

   Rebelii își fac planuri pentru ceea ce ar trebui să facă în continuare, dar nimeni nu poate fi de acord cu ceva. Unii se gândesc să năvălească direct în capitală, să cucerească oraşul și să-l salveze pe prințul Søren, fară să se gândească că sunt depășiți numeric de armata kalovaxiană. În mod clar nu poate fi prioritatea lor. El a plecat cu Cress ca să îi protejeze pe toți ceilalți și dacă ar încerca să-l salveze, ar irosi acel sacrificiu, ba poate chiar ar organiza o operațiune de salvare de dragul unui cadavru. Alții se gândesc să elibereze sclavii din celelalte mine, mai ales pe cei din Mina de Pământ, ca să sporească armata de rebeli. Dar nu încape îndoială că Împărăteasa ar prinde de veste și i-ar întâmpina acolo cu grosul trupelor ei. N-ar avea nicio șansă.

Până la urmă, Theodosia se va folosi de faptul că rivala ei nu știe că ea a supraviețuit otrăvii și se îndreaptă împreună cu prietenii ei spre Mina de Apa ca să întrerupă o întrevedere între Cress și prințul Avaric, acesta din urmă având de gând să-și trimită armata să lupte alături de kalovaxiani dacă primește în schimb mina. De asemenea, tot ei îi vine ideea să-l trimită pe Erik, fratele lui Søren, ca spion la curtea Împărătesei, timp în care va încerca să-l elibereze din temniță pe Søren, după care vor evada. Dar planurile îi sunt date peste cap. Cum și în cel fel, vă las pe voi să aflați. Lectură placută!

,,Vin după tine. Cu toată puterea, cu toată furia și cu toată ura mea. Vin după tine cu toate. Și vreau să știi că în acel moment, când vei înțelege că am învins – când vei implora îndurare -, nimeni nu-ți va asculta rugămințile. Şi după ce vei muri, când poporul tău va fi învins și Astrea va reveni sub stăpânirea mea, nimeni nu-ți va mai pronunța vreodată numele. Nu va rămâne nicio dovadă a existenței tale, nicio poveste de transmis mai departe generațiilor viitoare, niciun cântec în onoarea ta. Istoria va uita de tine, Cress. Iar după ce voi muri si eu, nu va mai fi nimeni să-și amintească de tine. Nu va rămâne din tine decât un pumn de cenușă împrăștiat de vânt. Pierdută. Ștearsă. Uitată.”

,,- Cândva am fost prietene, Cress. Erai sora mea de suflet și inima mea te va jeli mereu, într-un fel. Dar data viitoare când ne vom întâlni voi avea grijă să plătești pentru crimele tale – pentru absolut toate crimele tale cumplite.

– Iar acum e momentul în care mă predau? întreabă Cress, zâmbind zeflemitor.

– Nu. Acum e momentul în care vei face pace cu zeii tăi și îi vei ruga să se îndure de tine. Pentru că eu nu voi avea îndurare.”

Carte disponibilă pe Cartepedia.ro

recenzii cărți fantasy

recenzii cărți young adult

recenzii cărți romance

Regina de foc de Laura Sebastian – Editura Storia Books – recenzie