De ce oare copiii îşi aleg părinţii?
De ceva timp mă chinuie această întrebare, am încercat să găsesc o explicaţie şi chiar nu am găsit. Din moment ce ea circulă, înseamnă că o parte din oameni o consideră adevărată, dar cred cu ardoare că este lipsită de substanţă.
Să presupunem că la nivel de karma sau probabil metafizic, parapsihologic ar fi adevărat, dar oare de ce unii copiii îşi aleg părinţi nepotriviţi? De ce oare ar prefera să aleagă pe cineva care să îl bruscheze/bată/violeze/traumatizeze pe viaţă? Cine şi-ar dori să fie bătut cu lanţul la câţiva anişori de către un părinte frustrat de viaţă?
Copilăria. Singurul paradis pierdut. – Valeriu Butulescu
Mi se pare absurd şi dacă vom continua să credem această nebunie înseamnă că undeva există o problemă. Fie la mine că nu percep noţiuni filozofice, fie la cei care ar specula şi aerul pe care îl respiră pentru a crede în principii idioate. Acest concept mi-a ajuns întâmplător la urechiuşe când s-a dezbătut cartea Măştile fricii la clubul de lectură din oraş, iar de atunci continuă să mă bântuie. Cineva a lansat această afirmaţie, iar eu am ripostat: oare acei copii care îşi aleg părinţi violenţi sunt cumva sadici? În loc să aleagă bunăstarea, preferă sărăcia şi lipsurile?
Dacă am fi fost într-un scenariu din 50 de umbre ale lui Grey mai credeam că ne place diversitatea, dar aici este vorba despre altceva. Sunt destui micuţi care se nasc cu handicap, cumva ei vin pe lume cu gândul de a-şi chinui familia? De ale da o lecţie? Mi se pare absurd. Nu cred că visează cineva să se nască suferind sau să pedepsească nici oameni pe care nu-i cunoaşte.
Vreau să cred că am fost aleasă!
Mama îmi spunea că a visat mai mulţi copii, iar din acea adunătură a fost pusă să aleagă, şi aşa a pus ochii pe mine. Dacă printr-o minune am reuşit să îi induc această stare, înseamnă că am venit pe lume pentru a face fericită pe MAMA.
Voi ce părere aveţi? Ne alegem părinţii înainte de a ne naşte sau este doar un alt principiu care ne complică existenţa?
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
22 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Mili, și eu fac parte dintre cei care cred în ipoteza aceasta: copiii ăși aleg părinții. Ai întrebat de ce unii aleg să se nască în familii cu parinți violenți, cu lipsuri etc. Se pare că fiecare experiență a noastră pe Terra e o posibilitate de evoluție spirituală. Fiecare din noi vine aici pentru a experimenta și a învăța o lecție. De aceea, unii aleg circumstanțe din care să aibă posibilitatea de a lupta și de a se perfecționa ca ființă. Am citit foarte mult pe tema aceasta, nimic nu-mi scapă din domeniul acesta…
Sunt convinsă că ne alegem părinții înainte de a ne naște.
Într-o zi, fetița mea m-a întrebat : „Mami, cine erau părinții mei înainte să vă nașteți voi?”. Evident, am râs la început, pentru că întrebările ei sunt, de cele mai multe ori, din sfera celor încuietoare… dar apoi mi-am adus aminte de ceea ce am citit undeva… că suntem ființe eterne și experimentăm adesea viața pe pământ, pentru a evolua.
E părerea mea, desigur… sau mai bine spus, convingerea și subliniez cu dublă linie faptul că respect părerile celorlalți. Trăim într-o eră a comunicării și e musai să ne respectăm opiniile pentru a păstra armonia.
Când am aflat că eram însărcinată, primul meu gând a fost acela că va fi o fetiță și se va numi Alexandra… nu știu de unde a venit acel gând, dar a fost mereu acolo și s-a concretizat.
Rodica, stiu ca tu citesti genul acesta de carti care ar putea oferi raspunsuri la unele ganduri/trairi.
Oricat as incerca sa-ti dau dreptate, undeva ma opresc pentru ca nu simt.
Sigur ca exista o ordine logica nestiuta, dar de data aceasta sunt subiectiva. 🙂 Asa cum scriam, mama a visat ca m-a ales.
Mili, au existat momente în viața mea, când am avut nevoie să cred în anumite lucruri ca să pot merge mai departe. În plus, sunt o mare visătoare… îmi place să cred că dincolo e o lume complexă, mirifică, perfectă… și că viața aici e un joc pe nivele… și fiecare etapă e un pas înainte spre dezvoltarea spirituală. Dincolo de toate, cred că prin a fi buni cu ceillalți, păstrăm nu doar propriul echilibru, ci și echilibrul întregii lumi.
În rest… sunt inofensivă:))))
Eu sunt, dar știu că deja mi-ați recunoscut stilul:)))
Scuzați greșelile… din cauza vitezei!
Marturisesc ca e prima data cand aud teoria asta. Ca sa-ti raspund la intrebare, se poate crede ca acei copii care si-au ales parinti abuzivi au fost obisnuiti asa, este singura realitate pe care o cunosc, aceea e normalitatea pentru ei, asa ca tendinta lor este sa-si aleaga acelasi tip de parinti. Acum, parerea mea sincera: nici eu nu cred asa ceva. O fi, nu zic, vorba Rodicai, dar sunt prea „pamanteana” ca sa inteleg asemenea lucruri. Nu sunt suficient de evoluata spiritual, tine de un nivel care imi scapa :))
Sorina, tu o iei logic, mergi pe firul normal, insa Rodica vede dincolo de substanta.
Dreptate se intampla sa fie la mijloc, dar ce faci atunci cand totul te indeamna sa spui: NUUUUU
Interesant articol . Nu împărtășesc aceasta viziune.
Nu cred ca ne alegem copiii si nici ei nu-si aleg parintii. In schimb putem alege sa fim buni. Sa fim unul pt celalalt asa cum e normal sa fim .
E un subiect lung.
Da, un subiect care este privit/simtit din multe unghiuri.
Din pacate nu am studii de specialitate la baza ca sa pot invarti pe degete anumite teorii, insa mi se pare prea mult.
De ce sa alegem sa traim in conditii mizere doar pt a evolua spiritual? Cumva este un test? Sa platim pentru ca am dus-o bine intr-o viata anterioara 🙁 ?
Nu știu ce să cred… Sunt lucruri care ne depășesc capacitatea de a înțelege 😀 Anumite secrete sunt făcute să rămână secrete 😀
Cos, tu cred ca ai fi ales sa te nasti direct in Turcia. De ce sa te invarti in jurul degetului cu o evolutie prin Romania? Oare pentru a face parte din LpT? :))))
Da, sa fie secrete de stat
Eu nu cred in această teorie. Sunt copii care sunt abandonați și nu mi se pare că asta ii ajută din punct de vedere spiritual.
Adevarat, ei cu ce au gresit? Indiferent de teorie, religie, karma, un suflet nu cred ca alege sa fie trimis de bunavoie doar pentru a se cizela spiritual.
Interesant subiect. Si recunosc, sunt intr-o oarecare masura de acord cu aceasta teorie. Daca este sa exista energii karmice si reincarnare, teoria asta chiar are oarecare sens.
Daca ar fi sa ne luam dupa Budism, da, ar avea sens, insa cum orice teorie are partea ei de mister atunci o putem interpreta dupa cum stim mai bine.
As vrea sa cred ca exista o ordine si reguli ceresti, dar nu atat de drastice. Mi se pare dur sa alegi o familie care ar putea sa te raneasca/loveasca si sa uite ca existi doar pentru a te purifica pentru pacatele dintr-o viata anterioara sau pentru o maretie sufleteasca.
Eu nu cred ca un copil isi alege parintii sau ca parintii isi aleg, la nivel inconstient, parintii. Aceasta ar insemna sa existe o dimensiune aflata dincolo de perceptia noastra unde sa fie un fel de targ al beblusilor si aceasta mi se pare absurd. Cred ca fiecare apare la momentul potrivit, ca exista un anumit destin care ne leaga de anumite locuri si persoane. Stiu ca nimic nu este intamplator si ca te afli acolo cu un motiv, dar nu pentru ca ai ales, ci pentru ca asa ti-a fost scris…
Da, viata noastra este complicata, principii peste principii, dar cine stie cum stau lucrurile cu adevarat. Un copil este o binecuvantare si tine de fiecare daca il apreciaza pentru ca s-a nascut sau alege sa il lase altora care il vor iubi cu adevarat.
Am auzit si eu teoria asta,poate exista o farama de adevar dar parca nu-mi vine sa cred.Ce vina ar avea copiii care se nasc cu dizabilitati ?sau cei in familii disfunctionale?Desi fiecare poveste inseamna o lectie de viata.
Dar nu sunt asa in tema cu teoriile care se vehiculeaza,probabil pentru cei care le cunosc mai in amanunt exista o logica.
Așa cum am spus mai sus, e perfect logic ca fiecare să aibă propria viziune/părere despre acest subiect. Eu cred că ne alegem părinții și mi-am format teoria aceasta – în mare parte, din ceea ce am citit. Însă, conștientizez că cei care nu cred această teorie au argumentele lor pentru a o susține. De aceea, lumea e colorată și frumoasă… pentru ca noi să fim diferiți și prin ceea ce credem. Ideea… așa cum spune și Vero… e să fim buni, indiferent de credințele noastre și să construim astfel, o lume în care să domnească armonia.
Exista un film foarte interesant, Mr. Nobody, in care se prezinta teoria ta – ma rog, cea cu care nu esti de acord :). Zeci de bebelusi stau sus in cer, pe nori pufosi si se amuza privind spre pamant, in cautarea parintilor potriviti. Dupa ce se nasc uita viata lor din nori 🙂 Bebelusul din film nu alege parintii aparent perfecti ci din contra, e atras de stangaciile unui cuplu. Probabil ca bebelusii, in perfectiunea lor, vad o sclipire in fiecare dintre noi. Si poate ca atunci suntem material bun de parinte 🙂 Ca ne stricam dupa… asta nu mai stiu. Zic si eu 🙂
Din pacate filmul nu-mi este cunoscut, cel putin nu in acest moment, insa tot ce este posibil. Sunt convinsa ca exista teorii peste teorii care sa imi combata ideile, insa cred ca este ceva dur. Oricat ar fi de onorabile gandurile bebelusilor, de cele mai multe ori simpla lor prezenta nu schimba cu nimic viata parintilor.
Autoarea/autorul a mancat porumb calcifiat. NIMENI NU POATE ALEGE NIMIC FARA CONSTIINTA, AMETITELOR/AMETITILOR. CITITI sau APLECATI URECHEA LA (Sadhguru, Osho). Existenta reprezinta doar o experienta si atat, în rest cei care vor sa faca bani vin cu astfel de minciuni.. Însă foarte sigur este ca vom MURI. A muri nu este ceva de care sa ne fie frica. Oricum se va intampla si nu putem decat sa ne amagim senzorial si extrasenzorial, folosind timpul pentru a sta cat mai mult de cei dragi (parinti, prieteni – atasament). In plan spirirtual nu avem mama, tata, frati.
Am fost in japonia si am vazut oameni tratati de diabet in 30 de zile fara medicamente, atentie FARA BANI!!!
Cum? Spiritual way. Decesele vor fii de 4-5 mai multe pana in 2050, vor traii doar cei care au ajuns la un anumit nivel spiritual. Desigur si cei cu un nivel spirirual vor murii, insa la alt nivel. Nimic nu conteaza!! Nu mai pierdeti timpul citind minciuni aiurea. Reactiile neurochimice sunt la fel pentru toti!!