Interviu cu Teresa Wojcik autoarea romanului „Căutând fericirea”
DESCRIERE: Locuiesc în sud-estul României, aproape de mare, pe care o iubesc în aceeași măsură în care iubesc muntele, iarna și zăpada. Am vârsta la care imaginația îmi predomină gândurile — vârsta perfectă, zic eu, pentru a-mi înțelege personajele, furișându-mă în „galoșii” fiecăruia, pentru a vă povesti de acolo cum văd ei viața.
Vă iubesc pe voi, cititorii mei, așa cum îmi iubesc și personajele. Noi, împreună, vom pune iubirea la locul ei, pe piedestalul de cristal. 🙂
1. Cum şi de ce te-ai apucat de scris?
Am început să scriu în urmă cu aproape doi ani, tranzitând de la copilărie la adolescență. Nevoia de a-mi exprima propria percepție asupra lumii exterioare, dar și a lumii interioare, a ceea ce văd, dar și simt cu inima, s-a manifestat de când mă știu. Desenez de când eram mică și am avut întotdeauna un simț dezvoltat pentru detalii, ceea ce m-a ajutat și când am început să scriu. De ce m-am apucat de scris? Așa cum am spus mai sus: am trecut la o altă etapă; am început să scriu atât din dorința de descoperi părți din mine, pe care doar le intuiam, cât și pentru a „stoca” anumite trăiri proprii, ce la această vârstă ating cea mai mare intensitate. Cred că dacă oamenii ar scrie de fiecare dată când nu pot să își exprime verbal gândurile sau trăirile, ar fi surprinși de cât de puține lucruri ar reprima. Eu am descoperit că scrisul funcționează pentru mine ca o terapie. Scriind, am fost cuprinsă de entuziasm, apoi cititorii m-au făcut să cunosc un alt sentiment extrem de plăcut: recunoștința.
2. Cine e cel mai mare critic al tău?
Critica… este cel mai constructiv cuvânt de când am început să scriu. Am învățat foarte mult datorită criticilor. M-au ajutat să mă perfecționez, să ascult cu atenție și să fiu deschisă la părerile celor din jur. Cred că este o chestiune de disponibilitate sufletească. Eu am fost dependentă de critică și corecție datorită modului inedit de a-mi scrie cărțile (nu știu dacă ți-am spus, dar eu tot ce am scris, am scris pe un telefon mobil). Faptul că cititorii erau vigilenți, câțiva dintre ei m-au ajutat întotdeauna să fac corecții pe text. Evident că eu sunt cea care analizez prima ceea ce scriu, eu sunt cea care apreciază sau cea care se enervează… Șterg, scriu, șterg și rescriu… și apoi de la capăt. Eu sunt cea care, citind propria carte de nouăzeci si nouă de ori, tot de atâtea ori aș schimba ceva la ea. Însă cel mai mare critic al meu este cititorul – consumatorul final – judecătorul, cel care mă modelează și mă rafinează, iar pentru asta nu pot decât să spun: Mulțumesc!
3. Ce părere au colegii de liceu/facultate când află că ai publicat o carte?
Faptul că am scris sub pseudonim și doar câteva persoane foarte apropiate au știut, mi-a permis să privesc din mai multe unghiuri asta. A fost amuzant, pentru că nu de puține ori în pauze eram martoră când unii citeau ce a mai postat misterioasa Teresa Wojcik pe Wattpad cu o seară înainte. Cei mai mulți au fost încântați și am simțit susținerea lor. Când vraja s-a spulberat, am constatat că surprinderea are mai multe nuanțe; am văzut persoane uluite, entuziasmate sau surprinse cu tente de stupoare.
4. Ai sau ai avut jurnal personal?
Da, am avut. Ori de câte ori primeam un caiet deosebit, începeam un jurnal, apoi îl umpleam cu desene sau pur și simplu îl pierdeam. Cred că ultimul a fost prin clasa a VI-a.
5.Te-ai gândit şi la apariţia cărţii în format ebook?
Da, sigur că m-am gândit. Îmi doresc mai întâi să public în întregime trilogia „Căutând fericirea” și apoi am să stabilesc data când va apărea și formatul eBook.
6. Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea romanului CF ?
Muzica m-a inspirat mult. Oamenii. Locurile. Gesturile mici și poveștile lungi. Povestea trăită de o prietenă, de o bunică în tinerețe, sau trauma unui copil abandonat. Am avut multe surse, din lumea exterioară, pe care le-am împletit cu sursa mea interioară, care de foarte multe ori devenea extrem de intensă.
7. Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta?
„Căutând fericirea” este povestea a doi tineri. Un El și o Ea. Nimic neobișnuit, doar că El (Făt Frumos) nu călărește un cal, ci un motor, nu se luptă cu balaurul, ci cu demonii lui interiori, nu este îmbrăcat în armură, ci în propria duritate; și Ea (Ileana Cosânzeana): frumoasă, fragilă, educată și stilată – două personaje în antiteză, ce se atrag precum plus și minus. Am ales o idee clasică, între o fată cuminte și un bărbat indolent, căreia i-am dat un sens diferit și în care am recreat responsabilitatea unui gest precum sărutul. Sărutul, capătă aici valența castității. Într-o lume a suprastimulării, a pierderii în derizoriu a sentimentelor pure, am simțit nevoia să restabilesc o ordine firească. Iubirea a fost și este aceeași dintotdeauna, pretutindeni, iar poveștile de viață se repetă. Eu am creat pentru Hades și Aimèe o lume în care mulți se vor regăsi — se vor identifica cu personajele, pe când unii vor rămâne surprinși de cum puterea iubirii împărtășite vindecă răni ce aparent sunt imposibil de vindecat.
8. Ce planuri/vise/dorinţe mai ai în afară de scris?
Pe viitor, vreau să citesc mai mult și să scriu și mai mult. Vreau, cum spunea Constantin Brâncuși: „să creez așa cum respir”. Poate că așa cum am trecut de la desen la scris, voi trece la o altă etapă de exprimare a creației. Visez ca poveștile scrise de mine să devină filme pe marile ecrane ale lumii. Îmi doresc să am parte de iubire împărtășită, curată — de iubire adevărată. Îmi doresc ca oamenii care îmi citească cărțile să regăsească în ei scânteia iubirii adevărate.
În curând Teresa Wojcik lansează volumul al doilea al cărţii „Căutând fericirea”
Mulţumesc Teresa că ai acceptat să îmi raspunzi la câteva întrebări! Arci!
Mulţumim şi noi Mili & Iasmy!
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
18 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
felicitari pentru interviu!
Într-adevăr, este fascinant să te poți strecura în „galoșii” fiecăruia și să vezi ceea ce vede, să simți ceea ce simte, pentru ca apoi, să îi scrii povestea. Îi doresc autoarei să-și îndeplinească visul de a-și vedea cărțile luând forma subiectelor de film!
Ce interviu sincer si frumos!
Arci, ma bucur ca a aparut si Teresa in aceasta rubrica. Este o fata minunata si o scriitoate talentata. <3
Scriitoare*
Foarte tanara! Extraordinar sa poti sa scrii la aceasta varsta o carte cu continut. Felicitari! Domnisoara mi-a placut mult interviul.
Felicitari autoarei ! Felicitari, Arci ! Foarte frumos si interesant acest interviu ! Mult succes autoarei in tot ceea ce isi doreste ! locco_smiley_10
Felicitari si succes
Felicitări autoarei și, evident, Arcidaliei 🙂
Felicitări pentru un interviu fain! Multa inspiratie si succes in continuare, Teresa!
Felictari si succes! Mi-a placut mult interviul!
https://youtu.be/ubcBlknA4S0
Omg, ce simpatică mi se pare autoarea. Felicitări și mulțumim pentru frumosul interviu! >:D<
Bestiala cartea. Abia astept vol 2. Felicitari pt interviu! Pupici! :* :*
multumesc pentru aprecieri!de fapt este meritul teresei,este o autoare tanara ,sensibila,talentata si frumoasa.
important este ca a raspuns cu sinceritate intrebarilor noastre,asa ca hai sa-i tinem pumnii strinsi la lansare.
succes teresa!
Felicitari pentru interviu!Succes in tot ce faci!
Mi-a placut tare mult interviul! Felicitari Arci!
Am apreciat Cautand fericirea fara sa stiu cine este Teresa, dar totul are alt farmec atunci cand descoperi si ce se afla in spatele autorului.
Multa inspiratie Teresa, eu sigur iti voi urmari activitatea.
Arci te felicit pentru initiativa. Stii ca ador rubrica aceasta.
Foarte frumos interviu , felicitari eu am citit cartea pe wattpad inca nu am cartile dar cu siguranta vor fi in biblioteca mea..
Minunat!! Multumim!! Eu am citit pe wattpad acele cateva capitole din primul volum si mi-au placut tare mult… chiar mi le doresc tare mult!