Piața Romanilor, de Adrian Petru Stepan – Editura Lebăda Neagră – pre-recenzie

Piața Romanilor

Adrian Petru Stepan

Editura Lebăda Neagră – 2021

  După  “Heruvim”, aşteptam cu nerăbdare un alt roman al lui Adrian Petru Stepan la fel de atractiv şi interesant. Şi, iată că va apărea zilele următoare la Editura Lebăda Neagră romanul “Piaţa  Romanilor”.

  De data aceasta, dată fiind prietenia mea cu autorul, am avut ocazia să îl citesc înainte de a-l vedea tipografia pentru o părere de cititoare avizată!

  Adrian –Petru Stepan  “recidivează” purtându-ne pe urmele unei poveşti, în locurile importante ale Timişoarei, într-o lume plină de superstiţii, mistere, legende, paranormal şi multă istorie.

  N-am să respect ordinea din roman, ci vă voi spune povestea în felul meu, fără să dau prea mult din casă, mai ales că romanul nu a ajuns încă în librării.

  Într-o seară, patru puşti curajoşi şi curioşi, veniţi în vacanţă, găsesc intrarea în tunelurile de sub Piaţa Romanilor, tuneluri care treceau pe sub sinagogă până la biserica Millenium.

  Într-o încăpere izolată găsesc o platformă ca un altar şi cadavrul unei copile. Se constată că victima murise prin anii ’30, şi, negăsindu-se dovezi concludente, cazul este clasat.

Speriate de eveniment, familiile copiilor se străduiesc să-i facă să uite ce-au descoperit.

  Totuşi, peste ani, autorul, ajuns avocat cu firmă proprie, devine proprietarul casei bunicii şi se mută în locuinţa şi cartierul cu parfum de legende.

Evenimentele stranii încep din primele zile.

  Stând pe-o bancă în piaţetă, vede şi urmăreşte până în biserică o femeie superbă. Intră după ea, dar acolo frumoasa dispare efectiv ca o fantomă, lăsând în  urmă o carte pe care el o duce acasă.  Voia s-o caute a doua zi, să i-o înapoieze şi astfel s-o şi cunoască.

Apoi evenimentele se dezlanţuie.

“— Aveți grijă să nu vă apropiați prea mult de ea. O veți mai vedea, dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu care cumva să vă culcați cu ea! Ați înțeles?! Nici să nu o atingeți! Altfel nu veți mai scăpa din piața asta niciodată. Veți trăi mult, dar veți trăi într-un coșmar.”

  Avertizarea bătrânului nazist Otto von Haller, desi pare absurd, demonstrează perfect situaţiile periculoase şi stranii care vor urma.

  Însă curiozitatea este mai puternică şi începe să cerceteze, iar mărturisirea personajului principal descrie cel mai bine ceea ce i se întâmplă:

“Biroul meu de sticlă cu vedere înspre oraș, futurist și aseptic, mi se părea un refugiu de normalitate. Până astăzi, niciodată nu găsisem nimic atrăgător la pereții de sticlă și mobilierul minimalist, la tablourile din care nu înțelegeam nimic și ale căror culori contrastau violent cu restul butaforiei create pe mulți bani de o doamnă designer care lupta să epateze eleganță pe toate canalele de comunicare. Era o oază de normalitate, de rațiune și ordine într-un oraș de clădiri pline de istorie și crime, pereți coșcoviți, personaje feminine amenințătoare chiar atunci când emană sexualitate pură, și subsoluri tenebroase, creat dintr-o multitudine de ciudate Piețe ale Romanilor și străzi la al căror capăt se găsește vreo biserică sau sinagogă.”

  Personaje periculoase şi ameninţătoare, care l-ar face invidios şi pe Dan Brown apar pe neaşteptate. Iată descrierea unuia dintre personajele care atrage, dar şi înspăimântă:

“Deși era dichisit, cel puțin la fel de elegant ca mine, după standardele eleganței masculine, pentru care batista de la buzunarul unui sacou de lână nu vor fi niciodată demodate, figura sa părea mai degrabă a unuia deprins a trăi în sălbăticie. Chipul osos, cu ochii mari, dar reci, afundați în orbite, cu riduri adânci și un maxilar masiv îmi aduceau aminte de Vincent Cassel într-unele din cele mai odioase roluri ale sale. Că era obișnuit să trăiască departe de cluburile de gentlemeni o dovedea masivitatea sa, însă nu obținută prin sălile de fitness și pastile cu testosteron.”

  Şi, pe nesimţite, devenim părtaşi ai unei investigaţii poliţiste care conduce către o conspiraţie veche, credinţe orientale, agenţi secreţi şi ucigaşi veniţi de departe pentru a afla secretul ascuns în palatele decăzute ale cartierului.

Cine şi de ce a ucis copilele – fiindcă nu e vorba de o singură crimã?

Cine sau “ce“ era frumoasa necunoscută?

Dar Oppenheimer care semăna cu Vincent Cassel?

Reuşeşte avocatul să descopere adevărul?

Trebuie să citiţi cartea!

  Romanul lui Adrian Petru Stepan este un regal de informaţii turistice, istorice, sociale, economice ale vremurilor trecute şi actuale, un cumul de elemente paranormale, legende, superstiţii şi credinţe.

Finalul rămâne oarecum deschis: probabil vom avea o continuare!

  Felicitări, Adrian, pentru o poveste extrem de interesantă, care dovedeşte încă odată că întâmplările din trecut pot avea repercursiuni nebănuite în prezent.

În curând disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Recenzii cărți