Povestea din poveste din poveste sau cum m-a salvat Dwayne Johnson din jungla atomică

  Motanul ne privea parcă cu reproș mut, pentru că plecăm la film și-l lăsăm singur. Dar nu era nimic de făcut, mereu trebuia să fie cineva acasă dacă voiam să o regăsim nenăpădită de liane și ferigi carnivore la întoarcere. Aveau obiceiul să se strecoare oriunde identificau culcuș de ființă vie absentă, așteptând ca la revenirea gazdei să-i tragă o mușcătură creaturii pulsânde, prinsă cu garda jos. Nici nu îmi pot închipui cum am fi păstrat casa fără motănel (vorba vine, motănel – Mâț e cea mai voinică pisică existentă vreodată). De obicei, oamenii locuiesc în comunități mari în era post-război-atomic, chiar dacă sunt mult-mult mai puțini pe glob, pentru a reuși să se apere de flora mutantă care a explodat exuberant în tot felul de transformări genetice accelerate produse de radiații. Acum jungla este adevărata stăpână a Terrei, noi, ceilalți, ne descurcăm cum putem să supraviețuim pe ruinele civilizației umane autodistruse.

   Comunitățile sunt despărțite de oceanul vegetal luxuriant și orice vizită de curtoazie sau participare la vreun eveniment colectiv, cum e o proiecție de film, cere ceva efort. Dar nu puteam să pierd vreo premieră. Și eu și Arina suntem fascinați de cultura pre-război-atomic.

   Am început să zburdăm din liană în liană, ca niște veritabili Tarzan și Jane – uite-o referire la cultura străveche. Însă mereu atenți la orice mișcare suspectă din coronamentul arboricol, fiindcă oricând putea țâșni letal vreo liană-piton cu bot dințos. Astea sunt altă specie deja decât cele folosite la deplasare, anomalii post-atomice ucigașe. În cazul unui atac, devine esențial să plasăm rapid o lovitură de macetă care să decapiteze planta mutant. Nu este o luptă teribilă, problema cu vegetalele malformate e că sunt tot mai multe și nu îți prea lasă clipe de răgaz. Trebuie mereu să fii în gardă.

    Din fericire, azi nu ne-a asaltat verdeața agresivă până am ajuns la Amfiteatru. Inițial, acesta a fost o clădire complet circulară unde se organizau mari expoziții, dar acum a rămas din ea doar jumătate și folosește ca loc de adunare sau socializare.

   Tipul care organizează proiecția e ca mine. Are un fix cu civilizația veche. Numai că, așa cum eu adun cufere sau dulapuri impermeabile cu cărți, el colectează filme pe diferite suporturi. Este o pasiune care presupune strădanii de scormonire, pentru că puține artefacte au avut norocul să se păstreze, trebuie să fi fost închise chiar în niște locuri impenetrabile pentru a mai salva ceva din ele.

   Spre deosebire de mine, el poate fi darnic și să-și împartă colecția cu ceilalți. Mă rog, relativ, plătim toți vizionarea în produse rare. Chiar și așa, eu nu aș lăsa pe nimeni în afara Arinei să îmi atingă cărțile.

   – Doamnelor și domnilor, răcni organizatorul într-un megafon, când se adună destulă lume și câteva pisici atente au fost postate cu fața înspre junglă, pentru a asigura protecția spectatorilor… Astăzi vom viziona un film minunat din vechile timpuri. El se numește:  „Jumanji: Welcome to the Jungle” / „Jumanji: Aventură în junglă” si a fost lansat exact în acest loc pe data de 29 decembrie 2017. Închipuiți-vă, cetățenii pre-apocalipsă îmbrăcați elegant, veniți la premieră…

    Hm. Mă îndoiam că exact în acest loc, mai degrabă la vreun mall din jur, dar ceilalți nu aveau aceleași pasiuni livrești ca mine, așa că cine să-l contrazică privitor la ceva istoric?

   – Filmul este o comedie de acțiune plină de aventuri și în el joacă excelenții actori Dwayne Johnson și Karen Gillan!

     Da, m-am gândit, Dwayne – ăsta, chiar era un super actor! Iar dacă aș avea eu puterile lui din film pe care să le folosesc în jungla de azi…

   Stai un pic! De unde știu ce puteri avea? Nu am văzut încă filmul Jumanji, sunt la noua lui premieră din viitor.

  Se poate să-i fi citit recenzia în vreo revistă găsită sau e ecranizarea unei cărți? Nu cred….

 Luminițe cerebrale filează ca după un scurt-circuit.

   – Ce se întamplă?

   – Andrei! Te-ai trezit? Câte degete vezi? Știi cine sunt?

   – Ia-ți degetele strâmbe din ochii mei! Da, măi, știu, mi-a revenit memoria instantaneu. Am fost de acord să testez noul concept de realitate virtuală augmentată în laboratorul fostului meu coleg de școală, devenit savant țăcănit, care ești tu, pe numele tău: Albert (nu Einstein).

   – Da! Ura! Nu ai idee ce spaimă am tras! Totul părea să meargă bine, ai configurat ușor un scenariu din opțiunile oferite. Erai într-o distopie unde plantele dominau Pământul și au creat o junglă superbă în mijlocul căreia era idilic să trăiești, chiar cu palpitațiile produse de atacurile florei mutante carnivore. Ele constituiau partea de aventură. Ți-am strecurat-o și pe top-modela preferată în rolul Arinei, totul era perfect!… Poate chiar prea plin de perfecțiune, fiindcă nu te-am mai putut trezi! Am încercat orice! Mai întâi fizic, apoi psihic. Dincolo de șocurile corporale, tehnica onirică era să-ți strecurăm date în poveste, ce să vină în contradicție cu scenariul, în așa fel încât paradoxul nepotrivirii logice să te deștepte. Dar, orice referințe din prezent introduceam, tu le asimilai și le reduceai la normalitate. Dacă erau informații pe care nu aveai de unde să le cunoști, le transformai în cărți pe care tocmai le-ai descoperit printre vestigii; când ți-am scanat imaginea familiară a pisicii de-acasă, ai creat o nouă rasă de paznici felini care să-ți ușureze șederea acolo… Devenisem disperați… Noroc cu premiera asta proaspătă a filmului la care am fost împreună zilele trecute. Ea ni te-a readus.

   – Mda, se pare că Dwayne Johnson e mai greu de uitat chiar decât top-modelul Arina. Acum o să mă duc acasă, dacă ați terminat toate analizele. A rămas cam mult mâța singură și o să facă urât. Cred că mai aveți ceva de lucrat la 3D-ul ăsta al vostru.

   – Hei, nu 3D, îți tot repet: Realitate Virtuală! Dar, da, mai avem ceva de lucru. Nu am vrea să ne lăsăm clienții blocați pe vecie în vreo junglă.

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2017. Proba 26

InterComFilm

 

Sursa foto: InterComFilm

 

SIMILAR ARTICLES

Recunoștință pentru anul 2023

6
Cafeaua de Specialitate

1
La mulți ani, 2023! - Literatura pe tocuri

2
Crăciunul - tradiții în diverse colțuri ale lumii

6
8 ani de literaturapetocuri.ro - o experiență inedită

10
Durerea, ecou al neputinței - Ce faci când totul doare? - La vie en noir

0
14 sfaturi pentru femeile care se lasă agățate pe internet

4
Nesiguranța masculină și nevoia de alint - Rubrica La vie en noir

1

27 COMMENTS

  1. Ce articol fain!!! Chiar mi-aș dori să vizionez acest film 🙂

    Vă mulțumesc pentru recomandare!

  5. Jumanji?
    Am vazut unul cu Robie Wiliams. Asta trebuie sa fie mai fain daca joaca D. Jhonson . Chiar am pofta de cinema
    Super funny articol!!! Abia astept sa vad filmul

  8. Super amunzant articolul! Si… fie vorba intre noi, o cinefila ca mine, nu are cum sa rateze acest film! Abia astept sa ii revad pe Karen Gillan (Nebula din Gardienii Galaxiei) si The Rock (scuze, dar eu sunt si o impatimita a wrestlingului, deci nu ma pot obisnui cu numele lui real – Dwayne Johnson). Abia astept sa plec in marea aventura alaturi de ei 😀

  10. Un articol excelent ! Felicitări ! Filmul trebuie să îl văd ! Mult succes in competiție ! Meritați ce este mai bun !

  11. Eu ador genul asta de publicitate creativa, cand se promoveaza un produs printr-o poveste care sa-l inculda. De multe ori ies miniaturi literare tare faine, asa. Bravo, InterComFilm, pentru incurajarea scrierii imaginative! Sigur am sa vad Jumanji! locco_smiley_23

  14. Mi-a placut mult povestea vostra! Nu stiu cum va fi filmul, dar ma atrage, asta datorita povestii. Imi imaginez aventuri in jungla, liane, gorile si alte cele locco_smiley_4

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.