Buna fată rea – Alice Feeney – recenzie

Buna fată rea – Alice Feeney – recenzie

by -
1

Buna fată rea – Alice Feeney – recenzie

Titlu: Buna fată rea
Titlu original: Good Bad Girl
Autor: Alice Feeney
Traducere: Alina Marc Ciulacu
Editura Storia Books
Anul: 2024
Nr. pagini 332

  “Uneori, oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele, așa că oamenii buni sunt nevoiți să facă lucruri rele.
La 20 de ani după ce un bebeluș a fost furat din cărucior, o femeie este ucisă într-un cămin de bătrâni. Cele două infracțiuni sunt cumva legate, iar o bună fată rea ar putea fi cheia pentru descoperirea adevărului. La 80 de ani proaspăt împliniți, Edith își plănuiește evadarea din căminul de bătrâni în care a fost silită să locuiască. Acolo lucrează Patience, care se ocupă de curățenie și se împrietenește cu bătrână, un spirit înrudit. Numai că Patience nu este întotdeauna sinceră. Propria fiica a lui Edith, Clio, nu vorbește cu ea. Iar o persoană necunoscută e pe cale să bată la ușa lui Clio… și nu are intenții curate. Având toate motivele să nu aibă încredere unele în altele, femeile trebuie să elucideze un mister cu trei suspecți, două crime și o victimă. Dacă reușesc, ar putea afla adevărul despre bebelușul dispărut, mama care l-a pierdut și legăturile care le unesc.

Un roman bine scris și cu un ritm alert, plin de răsturnări surprinzatore de situație, marca distinctivă a lui Feeney.” (Library Journal)

Un thriller psihologic în care se regăsește din plin dinamica relației mamă-fiică.” (PopSugar)

  Am mai citit două cărți ale autoarei “Piatră, foarfecă, hârtie” și “Daisy Darker”, thrillere interesante și pline de neprevăzut. “Bună fată rea” m-a atras prin copertă, descriere, titlu și dedicație: ”pentru fiicele mamelor de fete”.

  Sincer, la început, mi s-a părut derutantă și parcă mă pierdeam între povești, pentru că romanul este structurat pe capitole atribuite fiecărei protagoniste. Citind îți dai seama că fiecare dintre ele: Frankie, Patience, Clio, Edith, au regretele și neîmplinirile lor.

  Edith este rezidentă la un azil de bătrâni, Windsor Care Home, dusă acolo de fiul ei, Jude, și de fiica ei, Clio. Este nemulțumită că i-au vândut căsuța, că au lăsat-o acolo, și oarecum speriată după moartea prietenei ei May, mătușica cum îi spuneau toți. Poate și meseriile asemănătoare avute le uneau. May fusese inspector de poliție și regretul ei cel mai mare a fost că nu a reușit să rezolve, cu douăzeci de ani în urmă, cazul răpirii unui sugar. Edith lucra ca agent de pază la mall, în ture lungi și dese pentru a-i crește pe cei doi copii Clio și Jude. Moartea lui May o face bănuitoare, mai ales că aceasta îi spusese despre o conspirație, menită să ucidă bătrânii de care familia voia să scape.

  Chiar amintise că vrea să-i spună despre asta nepoatei ei, inspectoare în poliție, dar nu mai apucase. Relația lui Edith cu fiica și fiul ei nu era prea bună așa că se va “lipi” de Patience, o tânără îngrijitoare. În tinerețe Edith avusese prea puțin timp pentru copiii ei, credea că va fi altfel ca bunică, dar își vede fiica la fel de pierdută ca ea, și o influențează în decizii care din păcate vor aduce doar necazuri în viața lor. În Patience ea o vede pe nepoata de mult pierdută, și o roagă s-o ajute să evadeze de acolo.

  Patience plecase de acasă în urma unor discuții cu mama ei, venise în oraș, găsise o locuință, pentru care plătea un preț, și proprietarul, Jude, o ajutase să se angajeze la căminul de bătrâni, de fapt prețul era supravegherea mamei lui. Patience acceptase inițial pentru că nu avea încotro, dar atașamentul față de bătrână, și resentimentele față de comportarea fiului, o determină s-o ajute pe Edith. Este concediată de răutăcioasa Joy Bonetta, șefa azilului.

  Frankie, mama lui Nellie-Patience, aștepta cu disperare ca fiica ei s-o caute. Adoptată de mică, dar neglijată de mama adoptivă, locuia pe un vas pe Tamisa și era bibliotecară la închisoare. Încercase la un moment dat și chiar reușise să-și găsească mama biologică, dar respinsă din nou de familie se refugiase în dragostea pentru fiica ei. Toată viața fugise, nu legase prietenii, existența fiicei ei nu lăsase urme, și acum mai avea coșmaruri amintindu-și cum ajunsese aceasta la ea. De fapt cearta lor pornise când Nellie îi ceruse certificatul de naștere și întreba cine e tatăl ei. Dar cum putea ea să-i arate un lucru care ar fi învinovățit-o, un lucru pe care nu-l avea. Așa că Nellie plecase, încercase să ceară copii după documente și negăsindu-le își crease o nouă identitate.

  Clio ajunsese acum o terapeută cunoscută dar singură cu temerile și fobiile ei. Pierduse o fiică la 16 ani, când mama ei o obligase s-o dea spre adopție, susținând că n-ar fi putut s-o crească, nu mai știa nimic despre ea, ceruse de fapt să nu fie informată. Apoi se căsătorise și născuse cu greu al doilea copil, tot o fetiță. Dar într-o zi, când obosită fiind, o lăsase pe mama ei să ducă copila la plimbare aceasta fusese răpită din cărucior în mall. N-o mai găsise niciodată și asta însemnase și distrugerea căsniciei, pentru că soțul o părăsise. Acum o mai avea pe mama ei, pe care o vedea din când în când și fobia adidaşilor. Cu fratele ei mai mic nu se prea înțelegea, deși era și ea coproprietară la galeria acestuia. De fapt galeria era a mamei și a lor în părți egale, dar lui Jude nu-i păsa de nici una dintre ele. Când Edith dispare de la cămin, Clio și Jude află că ea făcuse un nou testament și lăsase tot ce avea lui Patience, fata pe care ea o numea “buburuza”, și despre care era convinsă că e nepoata ei pierdută.

  Apoi Joy este ucisă și cea care face cercetările este inspectoarea Chapman, nepoata lui May. Și așa, pe rând, se află ce pusese la cale Jude cu Joy referitor la mama lui. Sunt bănuite pe rând Patience, Clio, chiar Frankie, până ce Edith povestește totul, luând asupra ei vina. Cercetările discuțiile, interogatoriile, duc la aflarea poveștilor celor patru femei și a legăturilor dintre ele.

  Ce legătură există între o bătrână internată la azil și trei femei independente, fiecare cu viața ei? Ce greșeli a făcut fiecare dintre ele și de ce? Cine este Frankie? Cine este Patience? Ce legătură au cu Clio? Ce se întâmplă cu Edith? Ce se întâmplă cu Frankie, Patience și Clio? Ce se întâmplă cu Jude? Cine a ucis-o de fapt pe Joy și de ce?

  Sunt multe întorsături de situație, multe lucruri din trecut rămase nerezolvate, care vor fi deslușite la finalul romanului. Întâmplări, explicații, rezolvări, care te vor surprinde și chiar ți se vor părea incredibile. Dar așa este când viața te pune în anumite situații și cum se spune “de multe ori viața bate filmul”.

   Citiți cartea pentru a afla totul.

   Iată și păreri avizate:

 “Cu romanul Bună fată rea, Alice Feeney o să vă țină cu sufletul la gură până la ultimul rând. Excepțional!“ (Glamour Magazine UK)

 “Cel mai nou roman al lui Feeney îi consolidează reputația de principală furnizoare de suspans psihologic. Un thriller întortocheat, care le va ajunge cititorilor la inimi și le va pune deopotrivă mințile la încercare.” (Publishers Weekly)

  “O lectură absolut captivantă, cu un final pe măsură. Pentru o ficțiune plină de suspans și dramatism, cu răsturnări de situație complexe și neașteptate, o aveți pe Alice Feeney!” (Mystery & Suspense)

  “Un mister cu o urzeală elaborată. Mai mult decât un thriller cu o intrigă inteligentă, romanul analizează în profunzime relația mamă-fiică, pentru a vă da serios de gândit.” (Heat)

  “Întortocheat, încântător de inteligent și cu un ritm alert. Un thriller genial!”(The Sun)

  “Captivant! Feeney dozează cu mare grijă legăturile dintre personaje, permițând o înțelegere mai profundă a modului în care trecutul le modelează acțiunile din prezent. Relațiile complicate cresc valoarea intrigii elaborate.“ (Shelf Awareness)

Recenzii cărți

blog tour

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Buna fată rea

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.